Școala, familia și comunitatea, împreună pentru reușita școlară

Într-o lume în permanentă schimbare, aflată sub presiunea competiţiilor de orice fel, comunitatea locală, părinţii și cadrele didactice trebuie să se străduiască împreună pentru a-i ajuta pe copii să se dezvolte. În situaţia actuală, când se pune accent tot mai mult pe implicarea comunităţii locale în viaţa şcolii, în vederea desfăşurării în bune condiţii a unei educaţii de calitate, am considerat necesar ca între şcoala noastră şi comunitatea locală să se realizeze şi să se consolideze un parteneriat educaţional. În baza unor prevederi legale şi pe baza unor relaţii tradiţionale bune, stabilite de-a lungul timpului, școala Todireşti s-a implicat în activităţile comunităţii locale, promovând valori cum ar fi: asigurarea egalităţii şanselor în educaţie, revigorarea spiritului civic, a comunicării deschise, dezvoltarea cooperării şi colaborării, cât şi organizarea acţiunilor de interes comunitar. Din acest motiv, întreaga comunitate ar trebui să fie devotată şcolii, elevii să fie încurajaţi să participe la viaţa comunității, iar şcoala să se deschidă spre comunitatate. Proiectele de parteneriat educaţional încheiate cu comunitatea locală – primărie, poliţie, dispensar, biserică – au avut ca argument educaţia elevilor pentru cetăţenie democratică, în vederea formării unor cetăţeni activi şi responsabili, capabili să se implice în rezolvarea problemelor comunităţii. De aceea, aceşti trei parteneri, şcoala-familia şi comunitatea au acelasi scop, educarea tinerei generaţii, formarea simţului civic, a gradului de implicare în viaţa socială cât şi în propria învăţare. Școala noastră a încearcat să răspundă cerinţelor elevilor şi părinţilor şi să ofere acestora sprijinul necesar pentru ca ei să se poată implica mai bine în reușita școlară a copiilor și să manifeste disponibilitate acordând mai multă importanţă școlii.

Din păcate, unele familii din comunitatea noastră s-au confruntat cu poveri economice care au forţat tot mai mulţi părinţi să lucreze în străinătate, şi astfel au limitat serios timpul pe care aceştia îl petreceau împreună cu copiii lor, iar alte familii au abdicat din funcţia educativă, simţindu-se depăşiţi de actualele exigenţe ale societăţii. Am identificat și familii cu dificultăți în menţinerea contactului cu şcoala, fie din cauza propriilor abilităţi educaţionale limitate, fiind dezavantajaţi de propria experienţă educaţională negativă, fie pentru că nu au încrederea necesară pentru a lua contact cu şcoala şi a sprijini educaţia copiilor lor. În toate situațiile, am constatat că familia a încearcat să-şi decline răspunderea trecând-o în seama şcolii. În multe cazuri, părinţii îşi doresc foarte mult ca cei mici să reuşească şi vin să lucreze cu şcoala pentru a atinge succesul școlar.

În calitate de diriginte al şcolii, am constatat că școala continuă ceea ce a început familia, dar se poate să şi răstoarne ceea ce aceasta a pus la temelia ei, pentru că, ”valorile” promovate în familii nu coincid întrutotul cu cele cultivate în şcoală, părinții bazându-se pe intuiţie, tradiţii, obişnuinţe. De aici, au apărut probleme în raportul şcoală-familie, cu implicații negative asupra reușitei școlare a copiilor.

Plecând de la aceste considerente, am realizat anual un proiect educativ „Şcoala, familia și comunitatea, parteneri în reușita școlară”, unde în cadrul activităţilor desfăşurate, am încercat împreună cu părinţii să găsim factorii care-i motivează pe elevi în zilele noastre, să identificăm dificultăţile şi remediile care se impun în comunicarea dintre părinţi şi copii, şi nu în ultimul rând să identificăm motivele care-i determină pe copii să vină îngânduraţi la şcoală. Acest program desfăşurat în şcoala noastră a încercat să promoveze o participare mai activă a părinţilor la activităţile şcolii şi a propus diferite forme de activităţi de colaborare care au avut drept obiectiv consolidarea relaţiilor dintre familie şi şcoală.

Un punct de plecare în stabilirea obiectivelor a fost o cercetarea experimentală, în care am urmărit gradul de implicare a părinţilor în viaţa şcolară a copiilor, cauzele care i-au împedicat pe părinţi să ia parte la activităţile organizate de şcoală, condiţiile de studiu asigurate în familie copiilor precum și concepţia părinţilor despre şcoală.

Având la bază discuţiile din cadrul lectoratelor cu părinţii, şedinţelor cu părinţii, ne-am documentat asupra problemelor cu care se confruntă părinţii şi elevii folosind diferite materiale informative cum ar fi: chestionare-pentru părinţi, cadre didactice, elevi, referitoare la diagnosticarea relaţiei părinte-elev, şcoală-familie, cadre didactice-elevi, cât şi studierea unor cazuri ivite în şcoala având în vedere implicaţiile familiei asupra reuşitei şcolare a elevilor.

În baza acestor considerente, împreună cu colegii mei am deschis „portile” şcolii pentru diverse activităţi, reuniuni, în vederea promovării şi sensibilizării comunităţii cu privire la viaţa elevilor. În acest fel, şcoala a luat parte la viaţa comunităţii, iar părinţii au simţit că fac parte din aceasta, fiind implicaţi în viaţa şcolii.

Părinţii elevilor au fost  implicaţi în viaţa şcolii pe căi informale şi formale:

a) Implicarea informală – părinţii au venit la şcoală să discute despre progresul copiilor lor în: şedinţe cu părinţii, discuţii, lectorate, au participat la activităţile organizate de şcoală, au acţionat ca voluntari în acţiuni precum „Alături de tine”, „Drumul cel bun” (ajutorarea bătrânilor din satul Todireşti, acţiune în colaborare cu dispensarul şi Primăria), „Violenţa şi urmările ei” (în colaborare cu Poliția Todirești), proiectul „Let′s Do It, Romania!”, acțiuni de ecologizare și plantare de puieți în comunitatea locală. Cadrele didactice au sprijinit implicarea părinţilor în activităţile de îmbunătăţire a comunicării părinte-copil, prin antrenarea acestora în activităţile extraşcolare, părinţii înțelegând astfel că profesorii nu îi învaţă numai să ştie, ci îi învaţă şi „să fie”, să devină oameni.

b) Implicarea formală – a presupus participarea la activităţile unui grup de lucru: Comitetul părinţilor pe clase, Consiliul Reprezentativ al Părinţilor, Consiliul de Administraţie, elaborarea unei politici de participare a părinţilor, încheierea unui acord între părinţi şi şcoală.

Am întâmpinat greutăţi cu privire la participarea părinţilor la activităţile şcolii, dar prin discuţii şi realizarea unor întâlniri deschise, de colaborare, am responsabilizat părinţii implicându-i în activităţile şcolii, cum ar fi: serbări („În jurul bradului de Crăciun”, „Ziua mamei”, „1 iunie-ziua copilului”, „Toţi elevii pe scenă”), drumeţii, excursii, evenimente („Ziua eroilor”, „Ziua Europei este şi ziua ta”), aniversări („Eminescu mereu printre noi”), activităţi interactive pe teme de actualitate („Violenţa în şcoli”, „Poluarea mediului”, „Drepturile copilului văzute prin ochi de copil”, „Orientare şcolară şi profesioanală”, „Educaţia pentru sănătate”), programe educative („Violenţa şi urmările ei”, „Motivaţia-cheia reuşitei şcolare”), proiecte educative („Ora de NET”, „Fără ură, cu toleranță!”, „Adoptă un stil de viață sănătos!”), proiectul de prevenire a abandonului școlar PNRAS “Școală coezivă pentru o societate incluzivă“, în activităţi de parteneriat cu comunitatea locală, activităţi de voluntariat („Alături de tine”, „Let′s Do It, Romania!”, „Suntem SuperEroi.Salvează apa noastră!”).

Am antrenat părinţii în activităţi de formare prin discutarea unor teme de actualitate, cum ar fi: „Dificultăţi şi remedii în comunicarea dintre părinţi-copii”, „Climatul familial”, „Motivaţia elevilor”, „Cariera- o problemă a elevilor şi a părinţilor”, „Educația în viața noastră”, „Comunicarea-cheia reușitei școlare”, realizând activităţi comune cadre didactice-părinti-elevi. În acest mod, am dorit ca părinţii să considere şcoala un loc în care sunt bineveniţi oricând, şi nu un loc în care sunt toleraţi din când în când.

Am încercat prin activităţile educative pe care le-am desfăşurat, orele de dirigenţie, să le formăm deprinderi morale sănătoase, convingerea că educaţia este pilonul de bază care-i va susţine întreaga viaţă. Permanent le-am spus părinţilor că este necesar să îi încurajeze pe copii, să le sădească încrederea în propriile puteri, să le dezvolte setea de cunoaştere, dorinţa de a persevera până la capăt.

În efortul de a consolida această legătură şcoala-familie, şcoala noastră: a încurajat familiile şi profesorii să stabilească acorduri de învăţare, a organizat lectorate în care se discută teme interesante care să-i atragă pe părinţi, a organizat şi desfăşurat activităţi extracurriculare dar şi  programe de educaţie a adulţilor şi de instruire a părinţilor împreună cu aceștia, a implicat părinţii în luarea de decizii care privesc şcolarizarea copiilor lor.

Am realizat o serie de activități cu părinții și colaboratorii, deoarece şcoala noastră a dorit să aibă relaţii bune cu părinţii, cu tutorii şi cu familiile elevilor noştrii, să furnizeze părinţilor în mod frecvent informaţiile accesibile cu privire la viaţa şi activitatea din cadrul şcolii, să împărtăşească comunităţii obiectivele stabilite pentru şcoală şi copiii lor, să raporteze progresul elevilor, să identifice modalităţile prin care părinţii pot fi de ajutor, să aibă un program de evenimente şi acţiuni, să folosească familiile elevilor ca pe o verigă de legatură cu comunitatea, și nu în ultimul rând să ajute elevii să treacă de la ciclul primar la ciclul gimnazial. Rezultatele așteptate au fost: o mai bună înţelegere a sistemului şcolar de către părinţi, încredere mai mare în rolul de părinte, o mai bună frecvenţă a elevilor, implicarea unui numar mai mare de părinţi în activităţile şcolii, rezultate mai bune de absolvire a elevilor, îmbunătăţirea relaţiei şcoală-comunitate și creşterea prestigiului şcolii în comunitate.

Am constatat că aceste  parteneriate educaţionale care au vizat întărirea relaţiilor dintre părinţi, elevi, dascăli şi comunitate, au condus la creşterea gradului de implicare a tuturor factorilor educaţionali, astfel încât şcoala  să facă parte din comunitate iar comunitatea să ia parte la viaţa şcolii.

Deci, școala şi comunitatea prin rolul pe care îl joacă, îmbunătăţesc instrucţia, evaluarea, dezvoltarea profesională a cadrelor didactice, implicarea părinţilor, astfel încât fiecare aspect al educaţiei să sprijine toţi elevii pentru a-şi atinge obiectivele.
În activităţile pe care le-am desfăşurat la şcoală, didactice, educative extraşcolare, am încercat să găsim modalităţile necesare pentru a ajuta elevul să devină în comunitate un adult cu motivaţii interne ferme, sigur de sine, dispus să încerce lucruri noi, realist în privinţa punctelor sale tari şi a slăbiciunilor sale, un adult cu profunde repere etice, care să preţuiescă munca şi să se implice în activităţile din cadrul comunitatii locale în care trăieşte. De aceea, cetăţenii trebuie să înţeleagă că bunăstarea comunităţii depinde de educația membrilor săi şi de măsura în care aceştia sunt pregătiţi să-şi asume responsabilităţi familiale, profesionale şi sociale.

Prin acţiunile pe care le-am derulat în şcoală, comunitate, credem că părinţii au înţeles rolul pe care îl joacă în dezvoltarea copiilor lor, faptul că împreună cu şcoala pot să contribuie la reuşita şcolară a acestora, reușită care depinde în mare măsură de atitudinea lor faţă de şcoală.

Ne dorim ca acest parteneriat şcoală-familie-comunitate să continue, pentru că, doar împreună putem să realizăm mai mult pentru viitorul acestei comunităţi.

Bibliografie
1. Godfrey, Claff ( 2006), Parteneriat şcoală-familie-comunitate, MEC, Bucureşti;
2. Butnar Lia (2010), Şcoala și familia, parteneri în educaţie, lucrare de disertație, Suceava.