| |
Isabela Giorgi
|
Odată cu includerea programului Săptămâna verde în structura anului școlar, program național dedicat protejării mediului și prevenirii schimbărilor climatice, am căutat să identificăm o serie de activități care să contribuie la atingerea acelor competențe elevilor noștri, potrivit scopului propus prin acest program, competențe denumite sugestiv competențe verzi.
Dar ce sunt competențele verzi? – a fost, probabil, întrebarea firească în mintea oricărui profesor dedicat și implicat care dorește să desfășoare activități cu impact asupra dezvoltării elevilor săi și comunității din care face parte.
Articol integral →
|
Anca Maria Bouleanu
|
Termenul creativitate provine de la latinescul „creare”,ceea ce înseamnă a „zămisli”, „a făuri”, „a naşte”. În limbajul psihologic, termenul a fost adaptat iniţial pentru a defini capacitatea de creaţie artistică. Epoca în care trăim cere fiecărui individ să se adapteze la situaţii mereu noi, să rezolve numeroase probleme sociale şi profesionale, să găseacă soluţii variate, ingenioase, originale.
Termenul de „creativitate” este foarte general. A crea înseamnă a produce ceva nou în raport cu ceea ce este vechi, cunoscut, uzual. Între conceptul de creativitate şi talent nota comună o constituie originalitatea. Dovedeşte talent cel ce demonstrează o originalitate crescută. Deci, talentul corespunde creativităţii de nivel superior. Toţi oamenii sunt în diverse grade creativi şi numai unii dintre ei sunt talentaţi. Conceptul nou de creativitate admite o mare contribuţie a influenţelor de mediu şi ale educaţiei în formarea creativă a fiecăruia.
Articol integral →
|
Bogdan Robert Caragea
|
Am avut șansa să ajung să predau la una dintre Școlile Europene din Bruxelles, ca detașat de către Ministerul Educației din România. Școlile Europene au fost înființate în 1953, cu scopul asigurării educației în limba maternă a copiilor personalului angajat în instituțiile comunitare. Cadrul normativ al funcționării acestor instituții de învățământ public, constituite ca sistem educațional, este asigurat de o legislație internațională, asumată de statele comunitare, fundamentată pe Convenția privind definirea Statutului Școlii Europene, semnată la Luxemburg la 17 august 1994, și pe Regulamentul Școlilor Europene.
În prezent, sunt 14 școli europene de tip I, situate în șapte state membre, dintre care 4 în Bruxelles și alte 12 școli europene de tip II (școli de tip internațional care respectă principiile de funcționare ale Școlilor Europene), situate în alte cinci state membre.
Sistemul Școlilor Europene este caracterizat de multiculturalitate și plurilingvism, are un curriculum propriu și o formă de evaluare sumativă la finalul școlarității – Bacalaureatul European.
Articol integral →
|
Agenna Nicoleta Ionescu-Mazilu
|
Matematica nu este doar „arta de a da aceleași nume unor lucruri diferite” (Poincare) o „regină a științelor” (Gauss) sau „știință a analogiilor” (Banach), ea este o metapoezie, așa după cum Fagus numește poezia o metamatematică.
Modul „colțuros”, rece și arid de reprezentare a matematicii în mințile multor elevi, dificultatea acestora de a se apropia de tainele numerelor, problemele pe care le întâmpină în stabilirea unei prietenii cu matematica sunt probabil un tribut pe care trebuie să-l plătim sistemului actual de învățământ.
Articol integral →
|
Ana-Mihaela Radef
|
Art terapia este o formă de terapie creativă care utilizează procesul artistic pentru a ajuta o persoană să își exprime și să își exploreze emoțiile, gândurile și experiențele personale. Această formă de terapie se bazează pe ideea că procesul artistic poate fi folosit ca o modalitate de a ajuta o persoană să-și exploreze și să-și exprime nevoile interioare, într-un mod nonverbal și creativ.
Art terapia în școală poate fi o metodă eficientă de a ajuta elevii să-și dezvolte abilități de comunicare și exprimare emoțională prin intermediul artei. Aceasta poate fi folosită ca parte a unui program de consiliere școlară sau poate fi integrată în orele de artă sau în activitățile extracurriculare.
Articol integral →
|
Ana-Maria Mihaela Sibiu
|
Învățarea socială și emoțională (ISE) este procesul prin care copiii și adulții își dezvoltă abilități esențiale pentru a-și înțelege și gestiona emoțiile, a construi relații sănătoase, a lua decizii responsabile și a face față provocărilor vieții. Principalele arii vizează conștientizarea de sine, autoreglarea emoțională, conștiința socială, relațiile interpersonale și luarea deciziilor responsabile.
Articol integral →
|
Delia Ioana Belean
|
În cadrul programului educațional prezentat, accentul s-a pus pe educaṭia socială, emoṭională ṣi ȋmbunǎtǎṭirea stimei de sine a preṣcolarilor de grupă mijlocie, folosind diverse metode, mijloace ṣi materiale antrenante. Scopul acestui program este de a modela comportamentul copiilor, astfel încât să se adapteze ṣi integreze social eficient. Intenṭiile sunt de a ajuta copiii să relaṭioneze mai uṣor cu cei din jur, să iniṭieze acṭiuni din proprie iniṭiativă, să-ṣi exprime mai uṣor propriile temeri, să ceară ṣi să ofere ajutor colegilor, să-ṣi dezvolte abilitǎṭile de comunicare ṣi relaṭionare interpersonală. Astfel prin implementarea acestui program, copilul va dobândi încredere în forṭele proprii, se va integra mai bine în societate.
Articol integral →
|
|
|
