| |
Angela Ioja
|
Modelele de eficacitate educațională sunt cadre teoretice și practice folosite pentru a evalua și îmbunătăți performanța instituțiilor educaționale. Ele ajută la identificarea factorilor care contribuie la succesul academic al elevilor și la implementarea strategiilor pentru optimizarea acestor factori.
Edmonds (1979) a identificat următorii cinci factori care, în opinia sa, sunt corelaţi cu performanţele şcolilor eficiente: un management puternic şi atenţia acordată calităţii educaţiei; aşteptări mari privind performanţele tuturor elevilor; siguranţă şi ordine (mediu favorabil învăţării); accentul pus pe predarea disciplinelor de bază (citire, scriere, matematică); evaluările şi monitorizarea frecventă a progresului elevilor.
Articol integral →
|
Mihaela Florea
|
Este bine cunoscut faptul că procesul didactic se bazează în principal pe calitatea comunicării dintre profesor și elev. Construirea unui proces didactic eficient nu poate fi un scop tangibil fără ca grupul de clasă, împreună cu profesorul, să posede abilități de comunicare suficient dezvoltate.
Având în vedere că fiecare generație are o personalitate specifică, dar fiecare individ care îi aparține este unic, putem înțelege că este foarte dificil pentru un profesor să se confrunte cu un proces constant de adaptare la fiecare grup de elevi și la aspectele din ce în ce mai complexe și mai exigente ale sistemului. Înțelegerea modului în care elevul privește lucrurile și adoptarea atitudinilor față de o disciplină sau alta este necesară pentru a crea o modalitate eficientă de comunicare cu acesta, în vederea îmbunătățirii actului educațional și a dezvoltării unei atitudini pozitive față de educație în general și față de exercițiile fizice, pentru a ajunge la o dezvoltare armonioasă și la atingerea unor performanțe superioare în viața profesională și personală. Prezentul articol se referă la o investigație dezvoltată asupra unui grup de elevi, cu vârste cuprinse între 15 și 16 ani, înscriși la un liceu din România, pentru o mai bună înțelegere a necesității îmbunătățirii abilităților de comunicare.
Articol integral →
|
Cristina Irina Drăgan
|
Într-o lume în continuă schimbare, educația rămâne cheia dezvoltării personale și sociale. În centrul acestui proces stau două figuri esențiale: profesorul și părintele. Deși rolurile lor sunt diferite, impactul lor asupra formării copiilor este complementar și decisiv. Într-o eră digitală în care elevii sunt expuși la o cantitate copleșitoare de informații, profesorul devine un ghid esențial. Rolul lui este de a filtra și structura cunoștințele, transformându-le în înțelegere și înțelepciune. Pe lângă aspectul academic, profesorul este un model de urmat și un sprijin emoțional. El creează un mediu sigur și incluziv în care fiecare copil se simte valoros și încurajat să-și depășească limitele.
Articol integral →
|
Luminița-Mihaela Balan
|
Învățământul primar reprezintă etapa fundamentală în dezvoltarea intelectuală, emoțională și socială a copilului. În această perioadă, elevii își formează primele deprinderi de gândire logică, învață să exploreze lumea înconjurătoare și își dezvoltă curiozitatea naturală. Printre disciplinele esențiale ale acestei vârste, matematica ocupă un loc central, fiind considerată nu doar un instrument de cunoaștere, ci și un mijloc prin care copilul își dezvoltă capacități cognitive, spiritul de analiză și atenția.
Totuși, matematica este adesea percepută ca fiind o disciplină rigidă, abstractă sau chiar dificilă. De aceea, învățătorii caută metode prin care să transforme procesul de predare într-o experiență plăcută, atractivă și motivantă. Una dintre aceste metode este jocul matematic, o strategie pedagogică ce combină învățarea cu distracția și care ajută la formarea unor competențe durabile.
Articol integral →
|
Nina-Loredana Cașu
|
Formarea plăcerii de a citi reprezintă una dintre cele mai importante aspecte ale învățământului primar. Articolul descrie o modalitate de stimulare a interesului pentru lectură prin utilizarea unui panou interactiv, intitulat „Bufnițele citesc”. Realizat ca un instrument vizual și ludic, panoul valorifică principiile gamificării și ale învățării prin cooperare. Rezultatele obținute în cadrul activității arată o implicare mai activă a elevilor, o citire expresivă îmbunătățită și o creștere a motivației intrinseci pentru lectură.
Articol integral →
|
Irina Văculea
|
Învăţarea creativă, în cadrul lecţiilor de limbă si literatură română, reprezintă acea formă a învăţării, care are ca scop final realizarea unor comportamente individuale şi colective orientate spre căutarea, aflarea şi aplicarea noului. În societatea contemporană, cu schimbări rapide şi efecte imediate, educaţia şi învăţământul trebuie reînnoite, completate, adaptate, astfel încât putem vorbi despre o permanentă inovaţie şi creaţie in activitatea didactică. Obiectivul general este acela de a promova creativitatea ca factor cheie în dezvoltarea competenţelor personale, antreprenoriale şi sociale prin învăţarea pe tot parcursul vieţii dar şi de a găsi strategii moderne folosite pentru asigurarea unei educaţii de calitate în învăţământ. Pentru elevi, şcoala viitorului trebuie să promoveze o educaţie de calitate şi să fie axată pe valori în care elevii să creadă, în care să se regăsească, îndeplinind două condiţii, fundamentale din punctul lor de vedere: şcoala viitorului trebuie să le placă şi să fie eficientă. Prioritatea învăţământului o constituie informatizarea, softul educaţional, reprezentat de programele informatice special dimensionate în perspectiva predării unor teme specifice, ceea ce reprezintă o necesitate evidentă.
Articol integral →
|
Georgeta Pompilia Chifu
|
Proiectul este un proces de învăţare care implică un grup de elevi în situaţia de a-şi expune părerile, nevoile, necesităţile, dorinţele, opiniile etc. şi de a căuta mijloace ca să formuleze răspunsuri pentru acestea. El se fundamentează logic pe câteva etape, despre care elevii sunt informaţi şi pregătiţi pentru a le respecta. Într-o activitate specială, elevii au fost informaţi prin expunerea profesorului despre fazele proiectului şi antrenaţi în comentarea, interpretarea, structurarea acestora.
Articol integral →
|
Mihaela-Ionela Coman
|
Integrarea instrumentelor digitale în orele de limba și literatura română este o necesitate impusă de schimbările societății și de modul în care învață tinerii din ziua de azi. Elevii de astăzi, „nativi digitali”, interacționează constant cu tehnologia. Să le cerem să lase deoparte telefoanele și tabletele la intrarea în clasă este o abordare depășită. Mai eficient este să le valorificăm interesul pentru digital și să le integrăm în procesul de învățare. Rolul integrării instrumentelor digitale în ora de limbă și literatură română este de a moderniza procesul educațional, de a facilita înțelegerea conceptelor complexe și de a stimula creativitatea și colaborarea elevilor.
Articol integral →
|
|
|
