| |
Melania-Susana Tothpal
|
Abandonul școlar în rândul copiilor rromi din România reprezintă una dintre cele mai persistente și complexe provocări cu care se confruntă sistemul educațional național. Conform datelor Institutului Național de Statistică (INS, 2020), rata de cuprindere școlară în rândul populației de etnie rromi este semnificativ mai scăzută decât media națională, iar diferența devine și mai accentuată în mediul rural, unde accesul la servicii educaționale este limitat și resursele școlilor sunt reduse.
Articol integral →
|
Sorina Videanu
|
În spațiul educațional românesc, performanța este adesea analizată prin prisma rezultatelor: medii mari la examene, premii la olimpiade, concursuri câștigate sau statistici care plasează anumite școli în vârful clasamentelor naționale. Deși aceste rezultate sunt importante, ele reprezintă doar partea vizibilă a unui proces mult mai complex. În spatele fiecărui succes se află o construcție educațională realizată în timp, prin contribuția unor factori care acționează simultan și care, împreună, creează condițiile necesare apariției performanței.
Articol integral →
|
Daniela Bodean
|
Articolul de față explorează rolul educației media în formarea unor consumatori și creatori responsabili de informație, cu aplicație directă în activitatea didactică. Pornind de la competențele pe care le implică alfabetizarea mediatică – identificarea surselor credibile, recunoașterea dezinformării, utilizarea etică a mediilor digitale – autoarea argumentează că profesorul contemporan este, în același timp, un formator de competențe media și un facilitator al rezilienței informaționale a elevilor. Articolul propune, de asemenea, un exemplu concret de integrare a educației media în domenii tehnice, respectiv în activitățile de lăcătușărie generală, demonstrând că gândirea critică față de sursele de informare nu este apanajul exclusiv al disciplinelor umaniste, ci o competență transversală, necesară în orice domeniu profesional. Concluzia subliniază că școala reprezintă spațiul privilegiat de formare a rezilienței informaționale, iar competențele dobândite de elevi în clasă sunt transferabile în viața cotidiană și în exercițiul profesiei.
Articol integral →
|
Iulia Samson
|
Societatea actuală se află într-o permanentă schimbare, e o societate în plină tranziție, un angrenaj în care fiecare instituție, fiecare comunitate trebuie să-și găsească locul potrivit tocmai pentru a nu fi eliminată din „competiție”. Vorbim tot mai mult despre calitate, despre servicii de calitate, despre produse de calitate. Fie că mergem la piață, la bancă sau la medic, vrem să fim tratați cu respect, avem pretenție la servicii profesionale, de calitate, ca să nu mai vorbim despre calitatea produselor de tot felul pe care le achiziționăm în fiecare zi.
Cum era și normal, acest concept, implementat pentru prima dată în sfera serviciilor, a ajuns și în mediul educațional. Odată cu societatea, și sistemele școlare se află într-o perpetuă schimbare, marea lor majoritate orientându-se spre un control voluntar și explicit. Schimbările petrecute în ultimii ani la nivel internațional și național au evidențiat necesitatea dezvoltării unui sistem de management și asigurare a calității specifice fiecărui sistem educațional.
Articol integral →
|
Vasilica Brebenel
|
Educația incluzivă reprezintă o paradigmă modernă ce provoacă instituțiile de învățământ preuniversitar de masă la o reevaluare și valorificare strategică a resurselor disponibile, cu precădere a celor umane, în scopul facilitării accesului și participării echitabile la actul educațional pentru toți subiecții comunității locale. Demersul investigativ de față își propune să analizeze comparativ eficiența intervenției profesorului itinerant și de sprijin în diminuarea disparităților cognitive și adaptative. Cercetarea vizează, pe de o parte, elevii cu cerințe educative speciale (CES) integrați în școli incluzive care beneficiază de curriculum adaptat și suport specializat și, pe de altă parte, elevii cu CES din unități școlare lipsite de asistența unui profesor de sprijin.
Articol integral →
|
Monica Alexandra Ruse
|
Activitățile de educare a limbajului reprezintă o componentă fundamentală a educației timpurii, având un rol decisiv în dezvoltarea comunicării, a gândirii și a personalității copilului preșcolar. Dintre modalitățile specifice de realizare a acestora, povestirea educatoarei ocupă un loc privilegiat datorită valorii sale formative complexe. Prin intermediul povestirilor, copiii își îmbogățesc vocabularul, își dezvoltă exprimarea orală, capacitatea de ascultare activă, imaginația și competențele socio-emoționale. Articolul evidențiază fundamentele psihopedagogice și metodice ale utilizării povestirii în grădiniță și relevanța acesteia în raport cu curriculumul pentru educație timpurie (2019).
Articol integral →
|
Amalia Ciobotaru
|
Parteneriatul dintre grădiniță și familie reprezintă una dintre condițiile fundamentale ale dezvoltării armonioase a copilului preșcolar. În perioada educației timpurii, copilul își formează primele deprinderi de socializare, autonomie și relaționare, iar influențele exercitate de familie și de grădiniță sunt decisive pentru evoluția sa ulterioară. Prezentul articol își propune să evidențieze importanța colaborării dintre educatoare și părinți prin analiza unui studiu de caz realizat într-o grupă mijlocie din mediul rural. Cercetarea urmărește traseul unui copil de cinci ani care manifesta dificultăți de integrare socială și autonomie redusă, ilustrând modul în care un plan de intervenție elaborat în parteneriat cu familia a contribuit la progresul său. Rezultatele obținute demonstrează că implicarea activă a familiei și comunicarea constantă cu cadrul didactic au contribuit la îmbunătățirea semnificativă a comportamentului social, a autonomiei și a încrederii în sine a copilului.
Articol integral →
|
Lavinia Victoria Dumitrana
|
Prezentul studiu investighează percepțiile elevilor de liceu cu privire la utilitatea matematicii în viața cotidiană și la relevanța sa pentru traseul profesional. Cercetarea s-a desfășurat pe un eșantion de 100 de elevi din clasele IX–XII ai unui liceu teoretic, provenind de la profilul real (Științe ale naturii) și profilul uman (Filologie), și a utilizat un design cantitativ și calitativ bazat pe un chestionar online. Rezultatele indică o atitudine preponderent moderată față de matematică: circa 43% dintre respondenți se situează într-o zonă de neutralitate afectivă, iar 70% recunosc importanța disciplinei, fără a-i atribui neapărat un rol esențial. Matematica este asociată cu preponderență unor contexte practice restrânse – gestionarea banilor și cumpărăturile –, în timp ce conexiunea cu alte domenii ale vieții cotidiene rămâne slab reprezentată în conștiința elevilor. La nivel profesional, 60% dintre respondenți anticipează că matematica le va fi utilă în carieră, cea mai frecvent menționată competență dezvoltată prin studiul acestei discipline fiind gândirea logică. Studiul oferă o imagine utilă practicienilor și factorilor de decizie din educație cu privire la decalajul dintre potențialul formativ al matematicii și percepția efectivă a elevilor asupra acestuia.
Articol integral →
|
|
|
