Inteligența artificială în educație. Evaluarea școlară. Petrică, doamna Preda și detectorul de IA

Petrică a stat aseară până aproape de miezul nopții la eseul despre Unirea Principatelor. De data aceasta, l-a scris singur. A început de trei ori, a construit, a căutat în manual o dată pe care o uitase, a revizuit, a renunțat la câteva paragrafe întregi care nu-i mai plăceau și a refăcut încheierea de câteva ori înainte să-l încarce pe platforma clasei. Nu a ieșit un text strălucit, recunoaște, dar este al lui, cu frazele puțin prea lungi și cu o comparație pe care o auzise, cu o săptămână înainte, la ora de română.
Doamna Preda îl citește luni dimineață, în cancelarie, între două ore. De câteva luni, aproape fără să-și dea seama, și-a format un obicei: textele care i se par prea curgătoare, prea bine scrise, le trece printr-un detector online, ca să fie liniștită. Rezultatul apare în câteva secunde, pe fond roșu: „87% generat de IA”.
Este un număr precis, convingător. Doamna Preda se uită la el, apoi la text, apoi din nou la număr. Îl cunoaște pe Petrică. Știe că în septembrie predase un eseu luat de-a gata și mai știe că, de atunci, băiatul și-a făcut un obicei din a-și scrie propriile idei și nelămuriri pe o fișă înainte de a deschide orice asistent IA. Pe de altă parte, 87 nu e un procent mic, iar în spatele lui stă o tehnologie pe care ea nu o cunoaște. Articol integral →

Inteligența artificială: Perspective asupra învățării, predării și evaluării

Integrarea inteligenței artificiale generative în contextele educaționale este o transformare de substanță, ce reconfigurează organic învățarea, predarea și evaluarea. Prezentul articol analizează implicațiile acestei schimbări din patru perspective complementare: (1) caracterul reflexiv al IA ca „oglindă” a gândirii umane și testul de maturitate cognitivă pe care îl impune; (2) schimbări la nivelul proceselor cognitive și riscurile asociate angajamentului metacognitiv din ce în ce mai diminuat; (3) redefinirea semnificației competențelor specifice umane în raport cu capacitățile IA; și (4) necesitatea proiectării curriculare centrate pe om și redesignul evaluării pentru susținerea învățării autentice. Literatura de specialitate și rapoartele recente ale OECD relevă tensiunea dintre potențialul de personalizare a învățării la scară largă și riscul „mirajului falsei măiestrii” – fenomen prin care performanța aparentă maschează subdezvoltarea competențelor fundamentale. Articolul argumentează necesitatea unei abordări pedagogice intenționale, orientate spre procese și spre dezvoltarea competențelor transversale, socio-emoționale și metacognitive, ca răspuns la provocările și oportunitățile oferite de tehnologiile bazate pe inteligență artificială. Articol integral →

Recomandări practice pentru utilizarea adecvată a inteligenței artificiale de către profesori

Observația că inteligența artificială joacă și va juca un rol proeminent în toate domeniile profesionale, în viața politică și socială, în educație și pentru dezvoltarea personală a condus la conștientizarea importanței realizării unor ajustări anticipative în sistemul și în procesul educațional și, în consecință, la propunerea și la rafinarea continuă a unor sugestii, indicații, îndrumări, ghiduri, cadre de referință, documente de politici educaționale, reglementări legislative mai mult sau mai puțin utile, pertinente sau coerente, însă în mod cert relevante pentru timpurile în schimbare. Având aceste resurse ca punct de plecare, articolul de față se constituie într-un ghid practic introductiv pentru integrarea responsabilă a inteligenței artificiale în activitatea didactică și de cercetare. Include elemente utile pentru selectarea instrumentelor IA adecvate fiecărei sarcini pedagogice, amintește protocoalele de citare și de recunoaștere a contribuției IA în diverse contexte profesionale, propune metode eficiente pentru evaluarea autenticității lucrărilor elevilor și studenților în era IA. Pledează pentru menținerea unui echilibru între valorificarea potențialului tehnologic și păstrarea componentei umane esențiale în procesul educațional. Articol integral →

Profesori și roboți. Cum și cât ajută agenții cu inteligență artificială?

Într-o lume în care ChatGPT scrie eseuri și rezolvă probleme de matematică în câteva secunde, o întrebare importantă își caută răspunsul: cine va modela caracterul și valorile generației viitoare – algoritmii reci și preciși sau profesorii care înțeleg nevoile, potențialul și sensibilitatea ființei umane?
Evoluția tehnologiilor digitale și emergența inteligenței artificiale (IA) au generat transformări semnificative în toate domeniile societății, inclusiv în educație. În ultimii ani, dezvoltarea modelelor lingvistice mari precum ChatGPT a intensificat dezbaterile privind potențialul acestor tehnologii de a revoluționa procesul educațional. Agenții IA educaționali, definiți ca sisteme software capabile să interacționeze autonom și să ia decizii în medii educaționale dinamice, reprezintă una dintre cele mai promițătoare direcții de dezvoltare în acest domeniu.
Acest articol analizează potențialul și limitele utilizării agenților cu inteligență artificială în educație, cu accent pe potențialul acestora de a prelua rolul profesorilor. Prin analiza literaturii recente și a studiilor empirice, sunt trecute în revistă câteva aspecte privind agenți IA educaționali, funcționalitățile și impactul acestora asupra procesului de învățare. Deși agenții IA demonstrează capacități promițătoare în anumite aspecte ale predării, concluziile (preliminare) indică necesitatea unei abordări echilibrate, în care tehnologia completează și sprijină profesorul, mai degrabă decât să îl înlocuiască. Articol integral →

Inovare în educație cu ajutorul inteligenței artificiale

Emergența inteligenței artificiale generative marchează un moment important în evoluția educației, redefinind practicile pedagogice tradiționale și deschizând noi orizonturi în procesul de predare-învățare. În contextul actual, caracterizat de o digitalizare accelerată și nevoi educaționale din ce în ce mai complexe, această tehnologie revoluționară depășește treptat barierele scepticismului inițial și ale rezistenței la schimbare, demonstrându-și valoarea practică în multiple scenarii educaționale. Potențialul său de inovare se manifestă atât la nivel macro, în managementul sistemului de învățământ și al instituțiilor educaționale, cât și la nivel micro, în cadrul interacțiunilor zilnice dintre profesori și elevi. Pe măsură ce beneficiile devin tot mai evidente, cadrele didactice, elevii, decidenții își dezvoltă competențe digitale avansate și încorporează organic instrumentele cu IA în rutina profesională. Articol integral →

Pedagogia digitală: Un cadru de abordare a educației digitale și a DPC în învățământul superior (Proiect Erasmus+)

După cum așteptăm de multă vreme deja, tehnologiile digitale schimbă semnificativ educația. Două evenimente extraordinare recente au deschis o nouă perspectivă asupra potențialului noilor tehnologii, accelerând practicile educaționale inovative și reflecția privind inovarea educațională, aducând și mai multă presiune din partea societății, beneficiarilor, factorilor de decizie în educație – pandemia și expansiunea inteligenței artificiale. Împinsă de experiențe concrete, nevoi imediate și așteptări mai mari, pedagogia digitală aduce o viziune proaspătă asupra modului în care se predă și se învață, dar și în privința a ceea ce se predă. Conținutul învățării și abordările în predare se remodelează pentru a depăși provocările specifice timpurilor, pentru a evita perimarea, pentru a se racorda la oportunitățile actuale și viitoare. Abundența posibilităților este atât o șansă de a folosi repere noi și îmbunătățite în procesul de educație, cât și un potențial obstacol în focalizarea asupra rezultatelor relevante ale învățării și a utilizării eficiente a timpului – strategiile pedagogice convenționale și algoritmii consacrați trebuie să încorporeze noi aspecte privind selectarea de conținuturi relevante și validate științific, reinterpretarea rezultatelor așteptate ale învățării, transpunerea sarcinilor de lucru în contexte de lucru colaborativ (la distanță), asigurarea accesului, tehnici de motivare și de implicare a tuturor elevilor sau studenților în activități de învățare, strategii de încurajare a învățării independente, elemente de securitate digitală și de siguranță în mediul online.
Dar, în cele din urmă, este într-adevăr vorba despre schimbări semnificative în experiențele de predare și învățare, în viziunea rolului universităților și absolvenților, în pedagogie și în filosofia formării? Articol integral →

Resurse educaționale deschise: o posibilă grilă de evaluare

Două perspective complementare susțin construcția acestui demers de analiză a resurselor educaționale deschise în format digital. În primul rând, vizăm reperele pentru elaborarea unei resurse educaționale deschise (RED), ancorate în teoria pedagogică. Al doilea aspect important se referă la relevanța și valoarea resurselor digitale pentru susținerea eforturilor de ameliorare a sistemului și procesului de educație. Ne punem problema măsurii în care putem favoriza și promova acele resurse educaționale de calitate, a criteriilor pe baza cărora putem valida sau invalida o resursă educațională deschisă. Astăzi, sistematizarea modului în care privim resursele a devenit o necesitate, în condițiile în care asistăm la un aflux de resurse educaționale în format digital. Articol integral →

Revista iTeach: Experiențe didactice. Mozaic retrospectiv 2019

Ca editori ai unei reviste educaționale dedicată profesorilor, avem privilegiul de face o primă lectură pe o serie de texte care acoperă toată gama de experiențe din zona educației – câteodată extrem de interesante, fascinante, disonante, formative sau pur și simplu frumoase. Finalul nostru de an este un moment de celebrare a tuturor cadrelor didactice cu preocupări pentru „devenire” în interacțiunile constante cu noile generații, pe care îl realizăm prin alăturarea, aproape aleatoare, a unor crâmpeie din textele publicate anul acesta în revista „iTeach: Experiențe didactice”.

Teoretice sau predominant practice, focalizate sau eclectice, perfecte sau stângace în ce privește modul de elaborare, toate articolele cadrelor didactice denotă încercări de a îmbunătăți propria activitate sau pe cea a colegilor, de a împărtăși din propria experiență și reflecție pentru a forma, (re)construind o dominantă marcată de complexitate și o oarecare incertitudine a acestei categorii profesionale distincte prin misiunea sa de contribuție socială cu efecte pe termen lung.

Într-o retorică publică actuală dominată de „experți în educație”, uităm să acordăm atenție unei surse autentice de expertiză – profesorii noștri.
Articol integral →

Mozaic de experiențe didactice. Revista iTeach – o retrospectivă în fragmente

Vă propunem în cele ce urmează o lectură extrem de interesantă a unor fragmente din articole recente, sub aparență eclectică, însă exprimând sintetic și unitar viziunea corpului de elită al profesorilor asupra unei realități complexe și în schimbare – sistemul nostru de educație.
Avem speranța că reflecția pedagogică bazată pe experiențele cadrelor didactice va fi valorificată și promovată mai mult și că profesorii autentici vor fi, într-o mai mare măsură, recunoscuți și celebrați în sistem. Revista iTeach: Experiențe didactice își asumă acest demers și îl susține parțial, oferind un spațiu de manifestare și, concomitent, o sursă de inspirație.
Articol integral →

Pregătirea profesorilor în utilizarea instrumentelor Google pentru educație (flash-research data)

În mai 2015, o echipă de cercetători în educație de la Universitatea din București, Universitatea Politehnica și Institutul de Științe ale Educației au inițiat o investigație asupra formării cadrelor didactice în utilizarea instrumentelor Google pentru educație, cu scopul de a defini mai bine obiectivele, activitățile și așteptările practicienilor privind utilizarea TIC – în fond, pentru a susține cu dovezi demersurile sau deciziile de inovare în educație, pentru a conferi un suport (mai) concertat introducerii noilor tehnologii în activitatea didactică și pentru a direcționa aceste activități către o utilizare responsabilă, semnificativă și corect proiectată din punct de vedere pedagogic, utilă elevilor [1].
Articolul prezintă pe scurt acest demers și constituie o invitație la utilizarea datelor obținute prin investigație, oferind acces la baza de date și la prelucrările statistice primare.
Articol integral →