Articole scrise de: Olimpius Istrate
Susţine cursuri şi seminare de Instruire asistată de calculator, Medii virtuale de învățare și Noile media în educație și formare la Universitatea din Bucureşti, Departamentul pentru Formarea Profesorilor. A lucrat în cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei în perioada 2002-2004, ca cercetător în Departamentul Curriculum. A coordonat peste 30 de cercetări evaluative și proiecte de utilizare a tehnologiilor digitale pentru a crește calitatea educației. Printre realizări: cofondator Academia Online (2003), fondator Elearning.Romania (2005), regional education manager la Intel (2007-2010), expert evaluator eContent și eContentplus, Comisia Europeană (2006, 2012), cofondator iTeach.ro (2010), coordonator național eTwinning (2011), senior education officer la Federația Crucii Roșii și Semilunii Roșii, Geneva (2013-2016), cofondator digitaledu.ro (2015), membru în rețeaua europeană Educational Repositories Network - EdReNe (din 2019), membru în EC National Advisory Services on Digital Education (din 2021), ambasador eTwinning în România - formarea inițială a cadrelor didactice - și expert în Professional Development Advisory Board pentru European School Education Platform (2022), expert în grupul de lucru pentru European Digital Education Hub (2022). Expert în grupul de lucru pentru competențe digitale în învățământul preuniversitar - alinierea curriculumului național cu cadrul DigComp (2024). Din 2010, coordonează activitățile de dezvoltare profesională continuă de pe platforma online iTeach (suntprofesor.ro).
Instituţie: Universitatea din București, Facultatea de Psihologie și Științele EducațieiInteligența artificială: Perspective asupra învățării, predării și evaluării
Integrarea inteligenței artificiale generative în contextele educaționale este o transformare de substanță, ce reconfigurează organic învățarea, predarea și evaluarea. Prezentul articol analizează implicațiile acestei schimbări din patru perspective complementare: (1) caracterul reflexiv al IA ca „oglindă” a gândirii umane și testul de maturitate cognitivă pe care îl impune; (2) schimbări la nivelul proceselor cognitive și riscurile asociate angajamentului metacognitiv din ce în ce mai diminuat; (3) redefinirea semnificației competențelor specifice umane în raport cu capacitățile IA; și (4) necesitatea proiectării curriculare centrate pe om și redesignul evaluării pentru susținerea învățării autentice. Literatura de specialitate și rapoartele recente ale OECD relevă tensiunea dintre potențialul de personalizare a învățării la scară largă și riscul „mirajului falsei măiestrii” – fenomen prin care performanța aparentă maschează subdezvoltarea competențelor fundamentale. Articolul argumentează necesitatea unei abordări pedagogice intenționale, orientate spre procese și spre dezvoltarea competențelor transversale, socio-emoționale și metacognitive, ca răspuns la provocările și oportunitățile oferite de tehnologiile bazate pe inteligență artificială. Articol integral
Recomandări practice pentru utilizarea adecvată a inteligenței artificiale de către profesori
Observația că inteligența artificială joacă și va juca un rol proeminent în toate domeniile profesionale, în viața politică și socială, în educație și pentru dezvoltarea personală a condus la conștientizarea importanței realizării unor ajustări anticipative în sistemul și în procesul educațional și, în consecință, la propunerea și la rafinarea continuă a unor sugestii, indicații, îndrumări, ghiduri, cadre de referință, documente de politici educaționale, reglementări legislative mai mult sau mai puțin utile, pertinente sau coerente, însă în mod cert relevante pentru timpurile în schimbare. Având aceste resurse ca punct de plecare, articolul de față se constituie într-un ghid practic introductiv pentru integrarea responsabilă a inteligenței artificiale în activitatea didactică și de cercetare. Include elemente utile pentru selectarea instrumentelor IA adecvate fiecărei sarcini pedagogice, amintește protocoalele de citare și de recunoaștere a contribuției IA în diverse contexte profesionale, propune metode eficiente pentru evaluarea autenticității lucrărilor elevilor și studenților în era IA. Pledează pentru menținerea unui echilibru între valorificarea potențialului tehnologic și păstrarea componentei umane esențiale în procesul educațional. Articol integral
Profesori și roboți. Cum și cât ajută agenții cu inteligență artificială?
Într-o lume în care ChatGPT scrie eseuri și rezolvă probleme de matematică în câteva secunde, o întrebare importantă își caută răspunsul: cine va modela caracterul și valorile generației viitoare – algoritmii reci și preciși sau profesorii care înțeleg nevoile, potențialul și sensibilitatea ființei umane?
Evoluția tehnologiilor digitale și emergența inteligenței artificiale (IA) au generat transformări semnificative în toate domeniile societății, inclusiv în educație. În ultimii ani, dezvoltarea modelelor lingvistice mari precum ChatGPT a intensificat dezbaterile privind potențialul acestor tehnologii de a revoluționa procesul educațional. Agenții IA educaționali, definiți ca sisteme software capabile să interacționeze autonom și să ia decizii în medii educaționale dinamice, reprezintă una dintre cele mai promițătoare direcții de dezvoltare în acest domeniu.
Acest articol analizează potențialul și limitele utilizării agenților cu inteligență artificială în educație, cu accent pe potențialul acestora de a prelua rolul profesorilor. Prin analiza literaturii recente și a studiilor empirice, sunt trecute în revistă câteva aspecte privind agenți IA educaționali, funcționalitățile și impactul acestora asupra procesului de învățare. Deși agenții IA demonstrează capacități promițătoare în anumite aspecte ale predării, concluziile (preliminare) indică necesitatea unei abordări echilibrate, în care tehnologia completează și sprijină profesorul, mai degrabă decât să îl înlocuiască. Articol integral
Inovare în educație cu ajutorul inteligenței artificiale
Emergența inteligenței artificiale generative marchează un moment important în evoluția educației, redefinind practicile pedagogice tradiționale și deschizând noi orizonturi în procesul de predare-învățare. În contextul actual, caracterizat de o digitalizare accelerată și nevoi educaționale din ce în ce mai complexe, această tehnologie revoluționară depășește treptat barierele scepticismului inițial și ale rezistenței la schimbare, demonstrându-și valoarea practică în multiple scenarii educaționale. Potențialul său de inovare se manifestă atât la nivel macro, în managementul sistemului de învățământ și al instituțiilor educaționale, cât și la nivel micro, în cadrul interacțiunilor zilnice dintre profesori și elevi. Pe măsură ce beneficiile devin tot mai evidente, cadrele didactice, elevii, decidenții își dezvoltă competențe digitale avansate și încorporează organic instrumentele cu IA în rutina profesională. Articol integral
Pedagogia digitală: Un cadru de abordare a educației digitale și a DPC în învățământul superior (Proiect Erasmus+)
După cum așteptăm de multă vreme deja, tehnologiile digitale schimbă semnificativ educația. Două evenimente extraordinare recente au deschis o nouă perspectivă asupra potențialului noilor tehnologii, accelerând practicile educaționale inovative și reflecția privind inovarea educațională, aducând și mai multă presiune din partea societății, beneficiarilor, factorilor de decizie în educație – pandemia și expansiunea inteligenței artificiale. Împinsă de experiențe concrete, nevoi imediate și așteptări mai mari, pedagogia digitală aduce o viziune proaspătă asupra modului în care se predă și se învață, dar și în privința a ceea ce se predă. Conținutul învățării și abordările în predare se remodelează pentru a depăși provocările specifice timpurilor, pentru a evita perimarea, pentru a se racorda la oportunitățile actuale și viitoare. Abundența posibilităților este atât o șansă de a folosi repere noi și îmbunătățite în procesul de educație, cât și un potențial obstacol în focalizarea asupra rezultatelor relevante ale învățării și a utilizării eficiente a timpului – strategiile pedagogice convenționale și algoritmii consacrați trebuie să încorporeze noi aspecte privind selectarea de conținuturi relevante și validate științific, reinterpretarea rezultatelor așteptate ale învățării, transpunerea sarcinilor de lucru în contexte de lucru colaborativ (la distanță), asigurarea accesului, tehnici de motivare și de implicare a tuturor elevilor sau studenților în activități de învățare, strategii de încurajare a învățării independente, elemente de securitate digitală și de siguranță în mediul online.
Dar, în cele din urmă, este într-adevăr vorba despre schimbări semnificative în experiențele de predare și învățare, în viziunea rolului universităților și absolvenților, în pedagogie și în filosofia formării? Articol integral
Resurse educaționale deschise: o posibilă grilă de evaluare
Două perspective complementare susțin construcția acestui demers de analiză a resurselor educaționale deschise în format digital. În primul rând, vizăm reperele pentru elaborarea unei resurse educaționale deschise (RED), ancorate în teoria pedagogică. Al doilea aspect important se referă la relevanța și valoarea resurselor digitale pentru susținerea eforturilor de ameliorare a sistemului și procesului de educație. Ne punem problema măsurii în care putem favoriza și promova acele resurse educaționale de calitate, a criteriilor pe baza cărora putem valida sau invalida o resursă educațională deschisă. Astăzi, sistematizarea modului în care privim resursele a devenit o necesitate, în condițiile în care asistăm la un aflux de resurse educaționale în format digital. Articol integral
Revista iTeach: Experiențe didactice. Mozaic retrospectiv 2019
Ca editori ai unei reviste educaționale dedicată profesorilor, avem privilegiul de face o primă lectură pe o serie de texte care acoperă toată gama de experiențe din zona educației – câteodată extrem de interesante, fascinante, disonante, formative sau pur și simplu frumoase. Finalul nostru de an este un moment de celebrare a tuturor cadrelor didactice cu preocupări pentru „devenire” în interacțiunile constante cu noile generații, pe care îl realizăm prin alăturarea, aproape aleatoare, a unor crâmpeie din textele publicate anul acesta în revista „iTeach: Experiențe didactice”.
Teoretice sau predominant practice, focalizate sau eclectice, perfecte sau stângace în ce privește modul de elaborare, toate articolele cadrelor didactice denotă încercări de a îmbunătăți propria activitate sau pe cea a colegilor, de a împărtăși din propria experiență și reflecție pentru a forma, (re)construind o dominantă marcată de complexitate și o oarecare incertitudine a acestei categorii profesionale distincte prin misiunea sa de contribuție socială cu efecte pe termen lung.
Într-o retorică publică actuală dominată de „experți în educație”, uităm să acordăm atenție unei surse autentice de expertiză – profesorii noștri.
Articol integral
Mozaic de experiențe didactice. Revista iTeach – o retrospectivă în fragmente
Vă propunem în cele ce urmează o lectură extrem de interesantă a unor fragmente din articole recente, sub aparență eclectică, însă exprimând sintetic și unitar viziunea corpului de elită al profesorilor asupra unei realități complexe și în schimbare – sistemul nostru de educație.
Avem speranța că reflecția pedagogică bazată pe experiențele cadrelor didactice va fi valorificată și promovată mai mult și că profesorii autentici vor fi, într-o mai mare măsură, recunoscuți și celebrați în sistem. Revista iTeach: Experiențe didactice își asumă acest demers și îl susține parțial, oferind un spațiu de manifestare și, concomitent, o sursă de inspirație.
Articol integral
Pregătirea profesorilor în utilizarea instrumentelor Google pentru educație (flash-research data)
În mai 2015, o echipă de cercetători în educație de la Universitatea din București, Universitatea Politehnica și Institutul de Științe ale Educației au inițiat o investigație asupra formării cadrelor didactice în utilizarea instrumentelor Google pentru educație, cu scopul de a defini mai bine obiectivele, activitățile și așteptările practicienilor privind utilizarea TIC – în fond, pentru a susține cu dovezi demersurile sau deciziile de inovare în educație, pentru a conferi un suport (mai) concertat introducerii noilor tehnologii în activitatea didactică și pentru a direcționa aceste activități către o utilizare responsabilă, semnificativă și corect proiectată din punct de vedere pedagogic, utilă elevilor [1].
Articolul prezintă pe scurt acest demers și constituie o invitație la utilizarea datelor obținute prin investigație, oferind acces la baza de date și la prelucrările statistice primare.
Articol integral
Oportunitatea unui program de integrare a noilor tehnologii în educație
Potențialul noilor tehnologii pentru procesul educațional se întrezărește, doar, printre experiențe reușite ale unor cadre didactice, instituții și sisteme de învățământ, potențate de abordări teoretice promițătoare care propun inovații curriculare, încurajate de accesul din ce în ce mai facil la echipamentele TIC. O certitudine și o constantă rămâne nevoia de plasare a educației în contextul tehnologic actual și determinarea cu care practicienii educației fac apel, din ce în ce mai des, la aplicații, software, instrumente IT, Internet.
Astfel, noi programe naționale de integrare a TIC în educație nu pot fi decât salutare, cu condiția respectării unor principii evidențiate de experiențele ultimilor 10 ani, în principal cel referitor la abordarea integrată a tuturor componentelor cheie: politici educaționale, echipamente, conectivitate, conținut digital, formarea cadrelor didactice. Articolul trece în revistă, pe scurt, cateva elemente de oportunitate privind o posibilă intenție de lansare a unui program de ameliorare a educației prin introducerea TIC.
Articol integral
Ministerul Educaţiei