Revista iTeach: Experiențe didactice. Mozaic retrospectiv 2019

Ca editori ai unei reviste educaționale dedicată profesorilor, avem privilegiul de face o primă lectură pe o serie de texte care acoperă toată gama de experiențe din zona educației – câteodată extrem de interesante, fascinante, disonante, formative sau pur și simplu frumoase. Finalul nostru de an este un moment de celebrare a tuturor cadrelor didactice cu preocupări pentru „devenire” în interacțiunile constante cu noile generații, pe care îl realizăm prin alăturarea, aproape aleatoare, a unor crâmpeie din textele publicate anul acesta în revista „iTeach: Experiențe didactice”.

Teoretice sau predominant practice, focalizate sau eclectice, perfecte sau stângace în ce privește modul de elaborare, toate articolele cadrelor didactice denotă încercări de a îmbunătăți propria activitate sau pe cea a colegilor, de a împărtăși din propria experiență și reflecție pentru a forma, (re)construind o dominantă marcată de complexitate și o oarecare incertitudine a acestei categorii profesionale distincte prin misiunea sa de contribuție socială cu efecte pe termen lung.

Într-o retorică publică actuală dominată de „experți în educație”, uităm să acordăm atenție unei surse autentice de expertiză – profesorii noștri.

Vremuri grele! nu doar par, ele sunt concrete, reale. Umanitate, spiritualitate, politic, social, toate sunt pe o pantă vizibil descendentă. E retorică și perimată întrebarea: Încotro ne îndreptăm?
Le consider a fi pline de capcane, teoriile acestea psiho-socio-umane, care provin de la diverse persoane autodidacte, meditativ-introspective ș.a.m.d., și vai, câte denumiri rămân inaccesibile multor persoane.
Lusiana Drăgușin (Școala Gimnazială Făgețelu, Olt), în: Trebuie încurajată evoluția, de orice fel, cu orice preț și cu orice mijloace?

[…] Toate aceste probleme trec de la o guvernare la alta care refuză să vadă realitatea. Țâfna neputinței transpare în discursurile publice, vărsându-se tumultuos asupra elevilor, părinților și profesorilor care îndrăznesc să vină cu sugestii, idei și propuneri.
„Dar cine suntem noi ca să facem schimbări? Știm noi ce să facem?” se întreba, retoric, o doamnă inspector din M.E.N. la o dezbatere publică pe teme educaționale. Ignoranța și pasivitatea nu au fost, nu sunt și nu vor fi instrumente ale progresului. Diriguitorii învățământului uită prea des că într-o societate democratică transparența, libertatea cuvântului și gândirea critică sunt factori care pot determina schimbările mult dorite de toți.
Silviu Suliță (Școala Gimnazială Nr.1 Suceava), în: Fața neplăcută a educației

De-a lungul timpului, ca urmare a experienței personale în mediul școlar, am sesizat de foarte multe ori un fenomen frapant prin instabilitatea sa, prin modul imprevizibil de manifestare, determinat de conjuncturi dintre cele mai diverse sau chiar de însăși starea psihologică a protagoniștilor. Este vorba despre întrepătrunderea voce/tăcere în cadrul organizației școlare.
[…] vocea și tăcerea apar ca resurse de comunicare strategică adoptată de protagoniști în funcție de moment, interacțiune, context, audiență. Apare însă situația în care cele două fenomene se manifestă rigid, impus am putea spune, fără nicio posibilitatea de transformare sau schimbare.
Teodora-Artemis Cristea (Școala Gimnazială Nr. 12 Miron Costin, Galați), în: Voce sau tăcere, în organizația școlară?!

Experienţa de părinte mi-a oferit, de asemeni, imaginea anumitor tipuri de management practicate la nivelul grădiniţei copilului meu. Consider că stilul managerial are o importanţă determinantă în adaptarea unui debutant  la cerinţele şi rigorile profesiei didactice, primul „contact “ cu acest sistem fiind temelia dezvoltării lui ulterioare în plan personal şi mai ales profesional.
Marilena Trifan (Grădinița cu Program Prelungit Nr. 6, Buzău), în: Ethosul în grădiniţa de copii, influenţat de stilul managerial

Scopurile și obiectivele învățământului românesc s-au schimbat în ultimele decenii, accentul nu mai cade pe însușirea unor cunoștințe ci pe formarea competențelor. Elevii trebuie să capete pârghiile prin care, mai târziu, se vor descurca singuri, adică trebuie să învețe cum să învețe. Profesorul este din ce în ce mai mult un coordonator care să îndrepte pașii copiilor în direcția potrivită.
Gabriela Popa (Liceul Voievodul Mircea, Târgoviște), în: Metode interactive utilizate în cadrul orelor de limba și literatura română

Tot ceea ce se întâmplă în această societate informatizată ne determină să acordăm o atenţie deosebită educaţiei pentru progres. Educaţia pune accent pe oameni, urmăreşte dezvoltarea unor calităţi umane şi explorarea potenţialului uman, este orientată predominant spre pregătirea pentru viaţă. Cadrul didactic este dator să dezvolte şi să restructureze în acelaşi timp, actul educaţional.
Loreta Moisă (Colegiul Tehnic Gheorghe Asachi, Onești), în: Educație pentru progres continuu

Pentru ca elevii să fie motivaţi, să fie atenţi şi să înveţe, trebuie să aibă încredere în capacitatea profesorului, în interesul său faţă de domeniul de studiu şi faţă de elevi. […]
Ȋn ceea ce priveşte tehnologia, selectarea instrumentelor cu care profesorii lucrează este esenţială pentru succesul lecţiei. Importanta nu este integrarea în predarea lecţiei a celei mai noi tehnologii, ci adecvarea ei la conţinutul prezentat.
Carmen Șerbănescu (Școala Superioară Comercială N.Kretzulescu, Bucureşti), în: Profesorul – actor pe scena şcolii

Explorarea lumii operei – creată prin limbaj – se realizează treptat, nu prin parafrazarea banală a conţinutului sau disecţia sterilă a expresiei, ci prin racordarea sensibilităţii, experienţei, cunoştinţelor, imaginaţiei elevilor la universul afectiv-intelectiv al poeziei. Metodele, înrădăcinate de practica şcolară, tradiționale su moderne, sunt utilizate cu succes în cadrul orelor de receptare a unui text liric, cu condiţia dozării ponderii lor, a desfăşurării acestora sub forma unui dialog autentic, productiv, respectiv, într-o formă problematizantă, în scopul activării elevilor, al participării lor efective, determinându-i astfel nu doar să investigheze nişte informaţii, ci mai ales să le interpreteze.
Florentina Stoian (Școala Gimnazială Nr. 10 Petre Țuțea, Galați), în: Textul liric – între tradiționalism și modernism

Un avantaj al autoevaluării este că apropie pe elevi de profesor, ei devin parteneri în învățare și elevii învață că feedbackul lor este important. Se creează o atmosferă plăcută în clasă. Autoevaluarea este, însă, o strategie care necesită modelare, nu le cerem copiilor opinia pur și simplu, ci urmărim grilele de evaluare pentru a ajunge la numitorul comun al unor competențe cu scopul îmbunătățirii lor, pentru că evaluarea duce la stabilirea unor ținte de atins.
[…] nu pledăm pentru utilizarea exclusivă a instrumentelor clasice sau a celor alternative în evaluarea elevilor, ci pentru o îmbinarea a acestora cu scopul de a obține cele mai bune rezultate formative.
Cristina Tunegaru (Școala Gimnazială nr. 1, Petrăchioaia, Ilfov), în: Instrumente tradiționale și alternative de evaluare. Autoevaluarea

Dobândirea strategiilor de reglare emoțională favorizează capacitatea de exercitare a controlului asupra propriului comportament. Abilitățile de a înțelege emoțiile proprii și ale celorlalți și de a le exprima sunt esențiale în stabilirea și menținerea relațiilor cu ceilalți.
Marilena Ifrosa (Grădinița cu Program Prelungit Nr. 56 Anastasia, Galați), în: Competențele sociale ale copilului preșcolar

În contextul învățământului românesc actual, cercetarea credințelor motivaționale ale elevilor, intenția cu care aceștia își ating obiectivele este o prioritate, deoarece există variabile demne de luat în calcul. Elevii învață să  se autodepășească sau să îi depășească pe alții ori ca să nu fie depășiti? Într-un învățământ care promovează colaborarea și învățarea integrată, elevul atinge starea de bine ca pe un confort personal sau ca pe o complacere în grup sau ca pe o evoluție colectivă?
Cristina Loredana Cobzuc (Școala Gimnazială Nr. 3 Teodor Bălan, Gura Humorului, Suceava), în: Credințe motivaționale, stare de bine și adaptare școlară

Participarea afectivă și gândirea critică asupra temei în discuție, nașterea întrebărilor, detectarea problemelor (care pot fi chiar și nelămuririle), propunerea de soluții, argumentarea și contraargumentarea au ca finalitate nu numai pregătirea complexă pentru situațiile de viață, dar și autoevaluarea, formarea capacității de plasare pe o hartă a nivelului de dezvoltare a abilităților și cunoașterii în raport cu propriile posibilități, interese, dar și în raport cu ceilalți.  Astfel, se formează o adevărată experiență de învățare, cea pe care ne-am dori-o toți, atât profesori, părinți, cât și elevi, pentru că ar schimba viziunea formalistă și imobilă asupra școlii ca instituție oarecare și ar transforma-o în etapă esențială a vieții.
Camelia Mureșanu (Liceul Teoretic Mihail Kogălniceanu, Snagov, Ilfov), în: Comunicarea, factorul esențial în reușita demersului educațional?

Greşelile nu trebuie sancţionate imediat ce s-au produs, căci ele reprezintă un punct de reper în vederea obţinerii răspunsurilor bune. Totodată, greşelile pot constitui un punct de plecare pentru o lecţie următoare, pe baza lor putându-se constitui strategii care îi vor conduce pe elevi la descoperirea unor lucruri noi. Greşelile noastre, dar şi greşelile altora pot contribui la extinderea orizontului cunoaşterii.
Carmen Cristea (Școala Gimnazială Nr. 1, Târgu Ocna, Bacău), în: Provocări noi în clasa de elevi

Ca profesor de limba și literatura română, am încurajat mereu exprimarea liberă a elevilor care a generat idei noi și surprinzătoare, dar și produse dintre cele mai reușite, cum ar fi compoziții literare extrem de valoroase. Cu toate că elevii manifestă cu precădere creativitate de tip expresiv și productiv, există și situații în care unii elevi foarte talentați sau chiar geniali dau dovadă de creativitate de tip inventiv, inovator sau emergent.
Liviu Chifane (Liceul cu Program Sportiv, Brăila), în: Importanța dezvoltării creativității elevilor

Am constatat că la elevi se manifestă un blocaj determinat de atitudinea profesorului, fapt ce le poate diminua încrederea în sine. Ideile elevilor pot părea extravagante şi ciudate, la prima vedere, dar, la o analiză mai atentă, pot fi originale, greu acceptate de gândirea logică. Atitudinea profesorului faţă de răspunsurile elevilor este primul indicator care are o influenţă foarte mare asupra formării elevilor, fapt de care ar trebui să ţinem cont în activitatea didactică.
Unii profesori induc elevilor necesitatea lucrurilor sigure, prin obiceiul de a insista până când obţin răspunsul anticipat de ei, în forma dorită.
Raluca Toma (Școala Gimnazială Al.I.Cuza, Brăila), în: Factorii ce pot bloca creativitatea elevilor

Tehnicile creative pot îmbunătăți comportamentul în caz de timiditate, probleme de integrare în grup, negativismul, nervozitatea, randamentul școlar slab, hiperactivitatea, probleme legate de stima sine scăzută.
Daniela Lavric (Școala Gimnazială Voitinel, Suceava), în: Dezvoltarea emoțională la copii și tehnicile creative

Personal, consider că profesorul de limbi străine trebuie să vadă în elevul cu CES, care poate nu va reuși să acumuleze cunoștințe lingvistice, dar care are nevoie să fie integrat și educat, posibilitatea de a  i se preda limba străină ca o limbă maternă, bazându-se mai mult pe activități ludice, intuitive, decât pe explicațiile științifice, exacte, pe care le simte uneori atât de necesare în predare, și care pot fi date copiilor fără CES.
Indiscutabil, integrarea copiilor cu CES rămâne o problemă de actualitate pentru orice profesor și ține foarte mult de efortul personal al fiecărui cadru didactic în parte.
Beatrice Ionela Enache (Școala Gimnazială Al.Piru, Mărgineni, Bacău), în: Integrarea copiilor cu CES la orele de limbi străine

În clasă se fac aprecieri, etichetări atât din partea cadrelor didactice cât şi din partea celorlalţi elevi, despre aspectul fizic, sexul, rasa, performanţele şcolare ale copiilor, acestea fiind aspecte care contribuie la formarea imaginii de sine a acestora, copiii ajungând însă de multe ori să se comporte în funcţie de respectivele etichetări.
Diferenţele dintre copiii care provin din clase sociale diferite, din grupuri socioculturale diferite, care au acces la artă, la călătorii, la media produc conturarea unor imagini despre sine diferite în cadrul clasei de elevi. Rolul cadrului didactic este de a îmbina eficient aceste determinări și de a crea în clasă un climat favorabil dezvoltării tuturor elevilor.
Florina-Magdalena Onaga (Școala Primară Casa Speranței, Timișoara), în: Imaginea de sine a elevului – construct psihosocial conturat în școală

Din punctul de vedere al structurii de clasă, codul elaborat este asociat mai ales cu clasa mijlocie, în timp ce codul restrâns este specific clasei sociale din zonele defavorizate, cu o densitate mare a populaţiei. Această relaţie nu este însă absolut necesară. Un cod restrâns poate fi uşor învăţat prin relaţii informale, în timp ce codul elaborat necesită un timp îndelungat şi o iniţiere specială pentru a fi asimilat.
Grațiela Vișan (Școala Gimnazială Mihai Viteazul, Boldești-Scăeni, Prahova), în: Legătura dintre limbaj şi gradul de integrare socială a școlarului mic

Spiritul tolerant și inițiativele de integrare sunt mult mai evidente la persoanele implicate în dialoguri interculturale. Pe de altă parte, atunci când vorbim despre dezvoltarea personală a copiilor, am observat că stima de sine, comunicarea și socializarea sunt mult mai eficiente la elevii care practică activități sportive și interacționează în aceste contexte cu participanți provenind din medii culturale diferite.
Diana-Maria Beldiman (Școala Centrală, Bucureşti), în: Educație interculturală și jocuri tradiționale

Prin trăirile zilnice brăzdate de fantezie, creație, imaginație, își clădesc imagini proprii, despre ceea ce reprezintă de fapt realitatea, o realitate pe care o poți descoperi jucându-te alături de ei.
Raluca Bratu (Grădinița cu Program Prelungit Nr. 1, Focșani), în: Rolul literaturii în viața elevului din ciclul primar

Copilul din fața ta a uitat ce i-ai dictat acum două minute, dar o să-ți povestească zâmbind, cu ochii sclipicioși a bucurie sau a melancolie, o excursie de acum doi ani.
Copilul ține minte ce ați vorbit acum o lună, la ora de dirigenție, când i-ai scos în curtea școlii și ați stat îngrămădiți pe o pătură. Îți povestește în detaliu ce ați făcut acum jumătate de semestru, în sâmbăta în care ați cules gunoaie din parc. Își amintește cum și-a făcut el listă de cumpărături și cum a organizat, împreună cu alți colegi, serbarea de iarnă. Toate activitățile în afara clasei, care îl ajută să devină din ce în ce mai realist, mai sigur pe el și mai puternic din punct de vedere emoțional.
Andra Cîrșmaru (Școala Gimnazială Nr. 31, Constanța), în: Formăm sau deformăm, aceasta-i întrebarea

Vacanța este perioada în care atât părinții cât și copiii își pot petrece timpul altfel împreună: comunică mai mult, cu mai multă înțelegere pentru nevoile sau limitele fiecăruia, împărtășindu-și trăirile noi; fac lucruri împreună,  punând  accent pe calitatea relației, nu pe numărul obiectivelor turistice vizitate sau pe bugetul alocat concediului.
Astfel de activități  sunt infinit mai valoroase decât o vacanță în care copilul are normă de cinci pagini de exerciții pe zi.
Viorica Mățilă-Parfeni (Instituția Publică Liceul Teoretic Mihai Eminescu, Bălți, R. Moldova), în: Temele de vacanță – sunt ele justificate sau nu?

Pentru a ne proteja copiii împotriva influențelor nefaste, trebuie să-i învățăm să gândească raţional, să distingă binele de rău, să devină oameni integri, să spună adevărul, să-şi respecte promisiunile şi să-şi asume răspunderea comportamentului personal – toate acestea se realizează prin colaborarea tuturor adulților semnificativi din viața elevului.
Un dascăl al zilelor viitoare nu ar trebui să se teamă de provocare, are nevoie de deschidere şi implicare, are nevoie de adaptare din mers către noile cerinţe ale schimbării. Prin propriul exemplu putem schimba atitudini, putem chema lângă noi oameni care-si regăsesc valorile în ideile promovate de noi, iar răsplata nu va întârzia să apară, pentru că nimic nu te face mai bogat decât o privire caldă şi mulţumitoare a unui copil fericit.
Mariana Vizitiu (Școala Gimnazială Ion Petrovici, Tecuci, Galaţi), în: Școala părinților

Bibliografie:
Revista “iTeach: Experiențe didactice”, articole din numerele 89-100. Online: http://iteach.ro/experientedidactice/arhiva
Istrate, O. (2016). Mozaic de experiențe didactice. Revista iTeach – o retrospectivă în fragmente. În: „iTeach: Experiențe didactice”, Nr. 64/ decembrie 2016. Online: http://iteach.ro/experientedidactice/experiente-didactice-revista-iteach-retrospectiva

* * *

Fragmentele prezentate sunt doar un eșantion, alcătuit într-o anumită logică de către colectivul de redacție al revistei iTeach: Experiențe didactice, însă o lectură a paginilor Revistei vă poate releva multe alte texte valoroase, ale celor peste 400 de autori, cadre didactice din comunitatea iTeach.