Mozaic de experiențe didactice. Revista iTeach – o retrospectivă în fragmente

Vă propunem în cele ce urmează o lectură extrem de interesantă a unor fragmente din articole recente, sub aparență eclectică, însă exprimând sintetic și unitar viziunea corpului de elită al profesorilor asupra unei realități complexe și în schimbare – sistemul nostru de educație.
Avem speranța că reflecția pedagogică bazată pe experiențele cadrelor didactice va fi valorificată și promovată mai mult și că profesorii autentici vor fi, într-o mai mare măsură, recunoscuți și celebrați în sistem. Revista iTeach: Experiențe didactice își asumă acest demers și îl susține parțial, oferind un spațiu de manifestare și, concomitent, o sursă de inspirație.

Revista iTeach: Experiențe didactice însumează reflecții, judecăți de valoare, recomandări colegiale și soluții la îndemână pentru școală și pentru profesori – mai mult de 500 de articole elaborate de noi, cadrele didactice.

Fragmentele prezentate în continuare sunt doar un eșantion, alcătuit într-o anumită logică de către colectivul de redacție, însă o lectură a paginilor revistei vă poate releva multe alte texte valoroase, științifice, unele mai bine scrise, jucăușe, emoționante, câteodată surprinzătoare și, sperăm, inspiraționale și motivaționale.

 

Cred că marea provocare va fi să putem face față acelei atitudini care transmite următorul mesaj: „ești plătit sa fii profesor, spune-mi ce trebuie să știu”. Cu toții – și noi, și elevii – învățăm din experiențe, care ne ancorează emoțional, care ne oferă posibilitatea de introspecție, analiză, acumulare și care duc, inevitabil, la aplicare și învățare, dar și la dezvoltarea și amânarea uciderii latente a ceea ce avem noi, oamenii mai de preț: creativitatea.
Dana Sburlan (Colegiul Național Spiru Haret, București), în: Tehnici de predare interactive și generația Twitter

Asistăm zilnic la o degradare a statutului profesorului și la remarci privind slaba calitate a educației. Însă o instituție școlară se bucură de prestigiu și funcționează bine atunci când fiecare membru (elev, părinte sau profesor) își îndeplinește cel puțin mulțumitor sarcinile care îi revin – iar asta se întâmplă în comunități care au de asemenea o cultură a calității.
Mariana Deleanu (Școala Gimnazială Iustin Pîrvu, Poiana Teiului, Neamț), în: Calitatea în educație

Cine este, aşadar, directorul sau managerul şcolar ideal? […] Omul care însumează competenţe solide de management, dar şi real tact pedagogic, o bună cunoaştere a şcolii, a oamenilor, capacitate de previziune şi de intervenţie, directorul de şcoală trebuie să se dedice întru totul activităţilor şcolii şi să înţeleagă că propria identitate se impregnează de cea a instituţiei şi invers, că ilustrează, alături de echipa sa, cadre didactice, părinţi, elevi, personal didactic auxiliar şi nedidactic, imaginea unei şcoli.
Ana-Maria Zăloagă (Colegiul Tehnic Miron Costin, Roman, Neamț), în: Crochiu: managerul şcolar

Rețeta pentru a merge cu plăcere la școală este să fim deschiși, creativi și să acceptăm că fiecare copil e unic, interesant, intuitiv, dornic să cunoască tot mai mult […].
Daniela Iosim (Școala gimnazială Nr.4 Frații Popeea, Săcele, Brașov), în: Despre gândirea laterală. Aplicații în educație

M-am hotărât să scriu acest articol în urma unei discuții cu un apropiat, care a avut o disensiune cu copilul care a trecut în clasa a V-a și care nu pricepea ce fel de ore sunt acelea în care trebuie doar să scrii ce spune profesorul, indiferent că înțelegi ceva sau nu. Era profund dezamăgit și speriat, deoarece avusese o cu totul altă viziunea despre următoarea etapă din viața lui. Cu toții ne dorim o animare a procesului de predare și o participare mai bună din partea elevilor. Ne-am săturat de monotonia dictatului (uneori cu cartea în față) când stai și singurul gând pe care îl ai în minte este acela ”Mai e până se sună?”.
Mariana Vasile (Gradinița cu Program Prelungit Bumbești-Jiu, Gorj), în: O altfel de predare

În cele mai multe cazuri, învățarea școlară este pasivă într-o măsură copleșitoare. Elevii ascultă de cele mai multe ori prelegeri din care rețin fragmente de informații pe care le învață pentru teste, fără să cunoască contextul și utilitatea reală a cunoștințelor care li se cere să le învețe.
Veronica Sandor (Școala Gimnazială Gornești, Mureș), în: Evaluarea formativă prin proiecte educative europene

[Suntem câteodată] tentați a da vina pe dezinteresul elevului. Nu este așa. […] Pe cine mai vede copilul citind o carte, ca să citească la rândul său? […] Pornind de aici, înțelegem cât de dificilă este misiunea actuală a școlii, pentru că trebuie să introducă modele de una singură în viața elevului. Este posibil?
Adriana Şurcă (Școala Gimnazială Sfântul Nicolae, Tg.Jiu, Gorj), în: De la normă la lectura de plăcere în clasele primare

Noi, cadrele didactice sau viitoarele cadre didactice, avem nevoie de o schimbare în felul de a gândi, avem nevoie de un nou cadru de referinţă. Câţi profesori îşi iau în serios responsbilitatea şi nu se rezumă doar la transmiterea unor conţinuturi? […] Rareori întâlnim profesori care se considera responsabili dacă studentul învaţă. Majoritatea cred că datoria lor este doar să parcurgă material, fără să ţină cont dacă elevii rămân cu ceva sau nu. Profesorii s-au depărtat de elevii lor şi au redefinit predarea ca ceea ce spune profesorul mai degrabă decât ceea ce învaţă elevul.
Dan-Dumitru Moldovan (Școala Gimnazială Nr. 7 din Mediaș, Sibiu), în: Învățământul românesc are nevoie de o schimbare… în gândirea ta!

Ceea ce le propunem elevilor trebuie să fie nu doar pe înţelesul lor, dar şi în interesul lor, să le trezească curiozitatea și să le sporească motivația de a învăța, căci e demonstrat faptul că elevii se implică și participă conștient și cu interes în activitățile lecției atunci, când învaţă despre/sau lucruri care sunt relevante pentru ei. […] Prin practicarea metodelor activ-participative, elevii devin actori ai vieţii sociale atât a lumii în care trăiesc, cât și a lumii pentru care se pregătesc, căci metodele date eficientizează formarea rapidă şi corectă a convingerilor, atitudinilor şi comportamentelor, facilitează socializarea elevilor, formându-le capacitatea de a rezolva situaţii problematice dificile și de a înţelege opiniile, trăirile şi aspiraţiile celor din jur.
Viorica Mățilă-Parfeni (Liceul Teoretic Mihai Eminescu, Bălți, R. Moldova), în: Optimizarea procesului de învățământ prin utilizarea strategiilor cu caracter ludic. Strategia Frisco

Elevii nu mai sunt cei de acum zece ani, nici măcar cei de acum cinci ani. […] Imaginile, clipurile video, limbile străine,  aplicaṭiile de pe smartphone-urile şi tablete, comunicarea pe reṭelele de socializare, apelurile video,  sunt parte integrantă a vietii tinerilor din aceste timpuri. Este o realitate faptul că, pe zi ce trece, observăm […] că această generaṭie de tineri prezintă caracteristici diferite faṭă de generaṭiile trecute. Dezvoltarea de competenṭe la elevul anului 2016 reclamă o schimbare în privința actului de predare-învățare.
Angelina Rivera-Rocabado (Școala Gimnazială Vasile Cristoforeanu, Rm. Sărat, Buzău), în: Profesorul, în anul 2016

Cum  să fii inovativ, ca profesor, cînd propria educație și cultură generală rămîn în urma timpului ce favorizează tînăra generație? E greu, într-adevăr, dar cum altfel am mai putea motiva să învețe pe elevii de azi, ce văd lumea doar prin prisma calculatorului și a gadgeturilor? Fie te schimbi și tu, devenind unul de-al lor, folosind și un limbaj corespunzător, fie riști să pierzi pentru totdeauna interesul și dragostea copiilor față de școală.[…] Da, azi școala trebuie să includă inovația ca o componentă de bază – și o și face – dar rolul  tradiției nu e deloc de neglijat, ba chiar aș spune că unele tradiții frumoase nu fac decît să mărească farmecul unei lecții, deci și al școlii.
Olesea Slivca și Alexei Slivca (Liceul Teoretic Ion Luca Caragiale, Orhei, R. Moldova), în: Școala de azi, între tradiție și inovație

Însăşi creativitatea se învaţă. […] Trebuie să-i formăm pe elevii noştri fără să uităm nici o clipă cuvintele lui Gastoc Rerge: „Trăim într-o lume în care, în curând, nu va mai fi loc decât pentru inventatori”. Trăim într-o epocă a inteligenţei şi a imaginaţiei constructive […]. Pentru a asigura timpul atât de necesar unei educaţii active şi cu atributul de „creativă”, e necesară aerisirea generală a planurilor de învăţământ, a programelor, a manualelor şi chiar a concepţiilor cadrelor didactice care îşi supraîncarcă elevii. Timpul mai lejer este un aliat preţios al creativităţii în şcoală. Nu fără motiv preţuiau grecii lui Aristotel aşa de mult orele de „lene elegantă” , răgaz în care să-şi descătuşeze imaginaţia şi să o lase să rătăcească cu folos.
Cătălin-Nicolae Porumb (Școala Gimnazială Nr. 1 Rădești, Galați), în: Cultivarea creativității școlarului mic prin lecțiile de matematică

[…] trebuie să-i oferim elevului încredere în propria forţă de manifestare, stimulându-i orice iniţiativă, căci atunci el se va simţi valorizat, capabil. Numai prin cunoaştere, implicare, responsabilitate, autodepasire, munca noastră educaţională devine o adevărată operă de artă în şlefuirea noţiunii de „om”. Aşa cum spunea Oscar Wilde: „Cea mai bună metodă de a-i face pe copii buni este să-i faci fericiţi”. Ca urmare, cadrele didactice trebuie să încerce să-i facă buni şi fericiţi deopotrivă.
Lia Rudnic (Școala Gimnazială Todirești, Suceava), în: Proiecte educative și activități interdisciplinare, între necesitate și creativitate

Şcoala contemporană trebuie să asigure, pe lângă dezvoltarea competenţelor cheie – comunicare în limba maternă, comunicare în limbi străine, competenţe matematice şi competenţe de bază la ştiinţă şi tehnologie, competenţe digitale, competenţe sociale şi civice spiritul de iniţiativă şi antreprenoriat, conştientizare şi exprimare culturală – şi formarea şi dezvoltarea, încă de la vârstele cele mai fragede, a competenţelor socio- emoţionale.
Elena-Loredana Florea (Şcoala Gimnazială Oniceni, Suceava), în: Dezvoltarea competențelor de gestionare a emoțiilor la școlarul mic. Proiect: Şi eu am emoţii!

[…] Dar când securitatea emoţională şi psihică sunt afectate, elevii vor folosi cea mai mare parte a timpului lor, energia şi creativitatea, pur şi simplu pentru a încerca să supravieţuiască. Nevoile de siguranţă emoţională şi psihică sunt  foarte importante în şcoală. Copiii au nevoie să ştie că sunt bineveniţi în şcoală şi în clasă. Relaţiile din grup influenţează considerabil succesul şcolar. Este dificil să înveţi într-un mediu ostil, într-o clasă sau şcoală neprietenoasă.
Marinela-Monica Iorga (Școala cu clasele I-VIII Nr. 2 Videle, Teleorman), în: Rolul școlii în prevenirea bullying-ului

Pregătirea științifică superioară a unui cadru didactic nu reprezintă garanția unui profesor bun. […] Studiile au arătat că elevii preferă profesorii care păstrează ordinea, sunt stricți, pedepsesc indisciplina, îi țin ocupați, oferă exemple, îi ajută și se fac înțeleși, sunt interesanți, aparte, sunt cinstiți, consecvenți, nu favorizează pe nimeni, sunt prietenoși, amabili, glumesc.
Lucia-Alexandra Păuna (Școala Gimnazială Rojiște, Dolj), în: Modalități de evitare a supraîncărcării elevilor

…Pentru a face faţă acestor provocări contemporane în demersul lor didactic, cadrele didactice, pe lângă o pregătire iniţială de specialitate şi psihopedagogică riguroasă, trebuie să parcurgă de-a lungul carierei un permanent proces de perfecţionare şi autoinstruire […] să poată răspunde nevoilor actuale de cunoaştere şi educare ale elevilor.
Dan Şovan (Școala Gimnazială Nr. 1 Moisei, Maramureș), în: Rolul programelor de formare asupra dezvoltării personale

Trăim cu repeziciune și superficialitate epoca abundenței de informație. Vorbim de performanță, competențe, aptitudini, talente, dotare și lăudam cu superficialitate tot ce nu putem realiza cu propriile noaste capacități. În cadrul activităților metodice ale cadrelor didactice, ne întâlnim, realizăm lecții model și apoi scoatem în evidență actualul, modernismul, alinierea la tehnologie a demersului didactic, enciclopedismul elevilor observați, metodele moderne de predare-învățare, fără a evidenția relația ce se simte în timpul activității de învățare, construită în timp între profesor și elevii săi. Nu discutăm niciodată deschis despre nevoile social-umane pe care le simțim atunci când conducem o clasă sau preluăm o alta, nu discutăm despre cum parcurgem conținuturile învățării împiedicați în problemele de zi cu zi ale relaționării elevilor, despre așa-numiții elevi problemă, cum trecem peste piedicile zilnice, cum abordăm diferitele probleme, de ordin emoțional, ale tuturor elevilor noștri.
Daniela Buna (Școala cu clasele I-VIII Anton Pann, Ploiești, Prahova), în: Relația profesor-elev, din perspectiva modernismului

Goffman aduce în discuţie şi dilema expresie versus acţiune, pornind de la afirmaţia lui Jean Paul Sartre: „Elevul care vrea să fie atent, cu ochii ţintă la profesor şi cu urechile pâlnie, se extenuează atât de mult în jucarea acestui rol încât sfârşeşte prin a nu mai auzi nimic”. Cei care au timpul şi talentul de a performa bine un rol s-ar putea din această cauză să nu aibă talentul de a face vizibil şi faptul că performează bine. E egal valabil pentru elev, cât și pentru profesor: Mobilizându-şi comportamentul pentru a da un spectacol, el va fi preocupat nu atât de traseul complet al diferitelor rutine pe care le performează, ci doar de aceea din care derivă reputaţia lui profesională.
Daniela Enea (Colegiul Național Vasile Alecsandri, Bacău), în: Profesorul și elevii, actori sociali

În ultima vreme, sfera rolurilor  cadrului  didactic  în  raport  cu  şcoala  s-a  extins  cu  mult  dincolo  de  nucleul  său didactic iniţial, incluzând funcţii cum ar fi aceea de prieten, confident, consilier, exponent al societăţii adulţilor etc. Îndeplinirea tuturor acestor roluri este semnificativ condiţionată de motivaţia profesională a cadrului didactic.
Adina-Elena Sabangeanu (Ṣcoala Gimnazială B.P.Hașdeu, Câmpina, Prahova), în: Meseria de profesor, între știință și artă

Nu vă pot descrie trăirile copiilor, farmecul și candoarea lor, uimirea și privirile întrebătoare, plăcerea de a se zbengui, de-a prinde în mână picurii de ploaie, rugămințile ca soarele să se arate dintre nori, teama de-a nu se prăvăli în prăpastie, chiotele de bucurie în joaca din poienițe, ochii cercetători și critici în același timp. Nu pot exprima în cuvinte și așa, acestea prea puține, câtă bucurie a încăput în sufletele lor de-o șchioapă. N-au simțit oboseală, n-au avut nevoie de pauză, n-au întrebat când plecăm acasă. Am trăit alături de ei bucuria de a fi copil, fapt ce mi-a întărit încă o dată convingerea că, indiferent de vârstă, trebuie să fiu, până la linia de sosire, un dascăl al secolului XXI.
Liliana Cătrună (Școala Gimnazială Ștefan cel Mare, Alexandria, Teleorman), în: Excursia noastră – lecție interdisciplinară fără manuale, centrată pe elev

Privesc pe fereastră şi frunzele care plutesc spre pământ îmi fură gândurile. A mai trecut un anotimp… De câte ori am cântat ”Bate vântul frunzele”? Nu le mai pot număra, aşa cum nu pot număra frunzele! Fiecare frunză, un gând. Fiecare gând, o bucurie. Fiecare bucurie, o provocare. Fiecare copil, un destin. Am mai mult de 200 de copii – ei sunt elevii mei din ultimii 30 de ani. Ei sunt bucuriile şi întristările mele, provocările şi  reuşitele mele. Sunt  învăţătoare, un om sensibil, implicat, responsabil şi serios.
Daniela Iosim (Școala Gimnazială Nr. 4 Frații Popeea, Săcele, Brașov), în: Gânduri: Educația de ieri și de azi

Uneori poate suntem dezamăgiți și blamăm ”sistemul”. Însă, înainte de a arunca vina, să ne privim în oglindă și să ne criticăm părțile proaste. Ceea ce se întâmplă la școală și în clasă este rezultatul interacțiunii noastre cu elevii. […] Important este să ne dăm mâna și să mergem toți în aceeași direcție! Am convingerea că, dincolo de problemele personale și de frământările zilnice, oricare dintre cadrele didactice păstrează încă vocația care ne-a determinat să ne alegem profesia de dascăl.
Mariana Deleanu (Școala Gimnazială Iustin Pîrvu, Poiana Teiului, Neamț), în: Calitatea în educație

Nu sunt ipocrită, nu susțin idea că dascălii trăiesc și se hrănesc cu aer, cu aspirații și cu rezultatele elevilor lor, însă putem să găsim încă resortul care să regăsească în noi dascălul adevărat, care știe să se mândrească cu elevii lui, cu școala lui, cu orașul lui, care știe să întindă mâna colegului său și să-l felicite sincer, onest, dar cu dorința de a-l depăși data viitoare. Trebuie să găsim echilibrul care să ne ofere stabilitate și respect în societatea actuală, trebuie să ne regăsim onoarea, mândria și dăruirea, trebuie să ne transformăm, asemeni lui Michelangelo, în artistul care să îndepărteze surplusul și să elibereze forma care ne-a consacrat. Trebuie să ne respectăm pe noi și între noi pentru a fi respectați de alții.
Nicoleta-Ionela Doamna și Elena Istrate (Școla Gimnazială Diaconu Coresi, Fieni, Dâmbovița), în: Dascălul

 

Bibliografie:
Revista “iTeach: Experiențe didactice”, articole din numerele 49-64. Online: http://iteach.ro/experientedidactice/arhiva