De la Gutenberg la eReader și mai departe. Cum mai citim în 2026? Studiu de specialitate privind evoluția obiceiurilor de lectură în contextul digitalizării

În martie 2012, publicam în Revista iTeach articolul „De la Gutenberg la eReader”. Pornisem atunci de la una dintre disputele care însoțeau tot mai des dezvoltarea tehnologiei: va reuși cartea electronică să înlocuiască, într-o zi, cartea tipărită? Internetul devenise deja parte din viața noastră, eBook-urile câștigau teren, iar dispozitivele portabile de lectură promiteau să schimbe felul în care ne raportăm la carte.
Am ales atunci să privesc această schimbare pornind chiar de la istoria cărții. De la Gutenberg și revoluția produsă de tiparul cu litere mobile, am ajuns la cartea electronică, bibliotecile virtuale și eReader. În fond, fiecare schimbare de suport a provocat, la vremea ei, întrebări, reticențe și dispute între tradițional și modern. Articolul din 2012 pornea de la două perspective aproape opuse. Pe de o parte, exista de ani buni avertismentul că „dispare cartea”; pe de altă parte, răspunsul liniștitor al lui Umberto Eco – „Nu sperați că veți scăpa de cărți!”. Întrebarea nu era, de fapt, dacă oamenii vor înceta să citească, ci dacă obiectul pe care îl numim carte își va schimba forma.

Articol integral →

Inteligența artificială: Perspective asupra învățării, predării și evaluării

Integrarea inteligenței artificiale generative în contextele educaționale este o transformare de substanță, ce reconfigurează organic învățarea, predarea și evaluarea. Prezentul articol analizează implicațiile acestei schimbări din patru perspective complementare: (1) caracterul reflexiv al IA ca „oglindă” a gândirii umane și testul de maturitate cognitivă pe care îl impune; (2) schimbări la nivelul proceselor cognitive și riscurile asociate angajamentului metacognitiv din ce în ce mai diminuat; (3) redefinirea semnificației competențelor specifice umane în raport cu capacitățile IA; și (4) necesitatea proiectării curriculare centrate pe om și redesignul evaluării pentru susținerea învățării autentice. Literatura de specialitate și rapoartele recente ale OECD relevă tensiunea dintre potențialul de personalizare a învățării la scară largă și riscul „mirajului falsei măiestrii” – fenomen prin care performanța aparentă maschează subdezvoltarea competențelor fundamentale. Articolul argumentează necesitatea unei abordări pedagogice intenționale, orientate spre procese și spre dezvoltarea competențelor transversale, socio-emoționale și metacognitive, ca răspuns la provocările și oportunitățile oferite de tehnologiile bazate pe inteligență artificială.

Articol integral →

Compararea modurilor de utilizare a Inteligenței Artificiale la gimnaziu și liceu (Studiu de specialitate)

Integrarea Inteligenței Artificiale (IA) în procesul educațional reprezintă una dintre cele mai importante transformări ale învățământului contemporan, cu impact direct asupra modului în care elevii învață, rezolvă probleme și își construiesc competențele digitale. Pentru disciplina informatică, instrumentele bazate pe IA sunt tot mai frecvent utilizate de elevi pentru generarea de cod, rezolvarea exercițiilor, explicarea conceptelor teoretice sau eliminarea erorilor de sintaxă.
Utilizarea IA nu este uniformă pentru diferite niveluri de învățământ. Elevii de gimnaziu și cei de liceu se află în etape diferite de dezvoltare cognitivă, de formare a gândirii algoritmice și de asumare a responsabilității academice, ceea ce influențează modul în care aceștia folosesc tehnologia.
În acest context, studiul de față își propune să analizeze și să compare modurile de utilizare a IA la gimnaziu și liceu, pornind de la rezultatele unui chestionar cu accent pe disciplina informatică aplicat elevilor din ambele cicluri de învățământ, din diferite zone ale țării. Scopul cercetării este de a evidenția beneficiile percepute, dar mai ales riscurile, în vederea formulării unor recomandări pedagogice adaptate fiecărui nivel educațional.

Articol integral →

Cetățenia digitală ilustrată prin proiecte Erasmus+ și eTwinning

Elevii din secolul XXI trebuie să stăpânească un nou set de abilități; trebuie să fie responsabili din punct de vedere digital și să respecte licențele pentru drepturi de autor prin utilizarea adecvată a surselor online. Alfabetizarea digitală nu se referă doar la obiecte din aria curriculară precum Informatică sau TIC, ea presupune abilitatea a putea folosi toate informațiile posibile disponibile, despre a fi în siguranță în timpul navigării în mediul online, verificarea fiabilității informațiilor de pe internet. Elevii sunt participanți activi în societatea digitală socială, culturală și politică, prin urmare trebuie educați pentru a deveni cetățeni digitali responsabili. Alfabetizarea digitală nu presupune doar înțelegerea, împărtășirea, comunicarea prin utilizarea tehnologiei și a mijloacelor media, ci stimulează învățarea independentă și arată că elevii trebuie să își asume responsabilitatea pentru propriile activități.

Articol integral →

Integrarea instrumentelor digitale în ora de limba și literatura română

Integrarea instrumentelor digitale în orele de limba și literatura română este o necesitate impusă de schimbările societății și de modul în care învață tinerii din ziua de azi. Elevii de astăzi, „nativi digitali”, interacționează constant cu tehnologia. Să le cerem să lase deoparte telefoanele și tabletele la intrarea în clasă este o abordare depășită. Mai eficient este să le valorificăm interesul pentru digital și să le integrăm în procesul de învățare. Rolul integrării instrumentelor digitale în ora de limbă și literatură română este de a moderniza procesul educațional, de a facilita înțelegerea conceptelor complexe și de a stimula creativitatea și colaborarea elevilor.

Articol integral →

Educația în epoca TikTok: între dependență digitală și motivație reconfigurată

În ultimii ani, platformele de socializare au devenit parte integrantă a vieții cotidiene oamenilor, cu precădere a adolescenților, revoluționând comunicarea și schimbând modul în care ei interacționează și consumă conținut. În era digitală, platforme precum TikTok au transformat modul în care adolescenții interacționează cu conținutul, concurând adesea cu metodele educaționale tradiționale pentru atenția lor. Deși TikTok oferă divertisment prin intermediul unor videoclipuri scurte și captivante, au crescut îngrijorările cu privire la impactul său asupra motivației elevilor și a performanței academice. A fi profesor presupune formare și dezvoltare profesională continuă, în raport cu cerințele educabililor, implicit o îmbrățișare a inovației pentru a putea ajunge la elevi acolo unde se află – iar în vremurile moderne ei sunt pe rețelele de socializare.

Articol integral →

Recomandări practice pentru utilizarea adecvată a inteligenței artificiale de către profesori

Observația că inteligența artificială joacă și va juca un rol proeminent în toate domeniile profesionale, în viața politică și socială, în educație și pentru dezvoltarea personală a condus la conștientizarea importanței realizării unor ajustări anticipative în sistemul și în procesul educațional și, în consecință, la propunerea și la rafinarea continuă a unor sugestii, indicații, îndrumări, ghiduri, cadre de referință, documente de politici educaționale, reglementări legislative mai mult sau mai puțin utile, pertinente sau coerente, însă în mod cert relevante pentru timpurile în schimbare. Având aceste resurse ca punct de plecare, articolul de față se constituie într-un ghid practic introductiv pentru integrarea responsabilă a inteligenței artificiale în activitatea didactică și de cercetare. Include elemente utile pentru selectarea instrumentelor IA adecvate fiecărei sarcini pedagogice, amintește protocoalele de citare și de recunoaștere a contribuției IA în diverse contexte profesionale, propune metode eficiente pentru evaluarea autenticității lucrărilor elevilor și studenților în era IA. Pledează pentru menținerea unui echilibru între valorificarea potențialului tehnologic și păstrarea componentei umane esențiale în procesul educațional.

Articol integral →

Cyberbullyingul – mit sau realitate?

Adolescenții au acum în mâini aceeași cantitate de abilități de calcul pe care, cu doar un deceniu în urmă, doar companiile mari și-o puteau permite. Cum gestionează un tânăr accesul din ce în ce mai mare la tehnologie și, prin extensie, puterea pe care aceasta o oferă? Majoritatea elevilor folosesc tehnologia în mod responsabil, dar unii au ales să o folosească în moduri neglijente și nepotrivite, rănindu-i, umilindu-i, stânjenind și atacându-i personal pe alții. Acest fenomen a fost denumit cyberbullying, care a fost definit ca rău intenționat și repetat cauzat prin utilizarea computerelor, a telefoanelor mobile și a altor dispozitive electronice.
În mai multe moduri, hărțuirea cibernetică poate fi percepută ca fiind mai sinistră decât hărțuirea offline (adică, tradițională sau în curtea școlii), deoarece atacurile pot fi mai intense, frecvente, nebănuitoare și aparent dificil de oprit. În comparație cu bătăușii tradiționali, bătăușii cibernetici nu sunt reținuți de spațiu sau timp. Unii cyberbullys se pot ascunde sub o mantie a anonimatului, permițându-le, în esență, să-i atace cu ușurință pe alții în orice moment și din orice loc doresc. Cu tehnologia modernă, hărțuirea cibernetică poate apărea cu viteza gândirii și în fața unui public mult mai mare decât acele comportamente limitate în curtea școlii. Bătăușii online pot fi, de asemenea, potențial și mai cruzi decât bătăușii offline, deoarece, pe lângă cuvinte, ei pot include ca parte a atacurilor lor o gamă bogată de media, inclusiv sunete, fotografii modificate, text, video, prezentări de diapozitive și sondaje.

Articol integral →

Utilizarea activităților de învățare interactive prin folosirea instrumentelor realizate cu ajutorul tehnologiei. Exemple de bună practică

În contextul evoluției tehnologice accelerate și al digitalizării învățământului, integrarea tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) în educația muzicală și artistică a devenit o necesitate a sistemului educațional modern. Acest articol analizează modalitățile de implementare a învățării asistate de calculator (educație digitală) în disciplinele artistice, evidențiind atât oportunitățile oferite de instrumentele multimedia și resursele educaționale deschise (RED), cât și provocările pe care le presupune păstrarea unui echilibru între metodele tradiționale și cele digitale. Lucrarea explorează evoluția utilizării tehnologiilor digitale în educația artistică din România, cadrul legal aferent, precum și exemple concrete de bune practici în crearea și utilizarea resurselor educaționale digitale, subliniind importanța adaptării continue a procesului didactic la cerințele societății informatizate, fără a pierde din vedere specificul și autenticitatea experiențelor artistice directe.

Articol integral →