Formarea deprinderilor de comunicare în perioada preșcolarității. O cercetare aplicată

Comunicarea reprezintă elementul cheie pentru dezvoltarea unei societăți, a unei culturi și civilizații echilibrate și sănătoase. Odată cu intrarea în grădiniță a copilului, se produc anumite schimbări în felul de a comunica. Până în acel moment, el comunică mai mult spontan, dar în momentul intrării în grădiniță, datorită procesului educațional, conduita verbală a copiilor capătă o serie de noi caracteristici pozitive, progresive. Întreaga experiență instructiv-educativă din grădiniță atestă posibilitatea și utilitatea cultivării limbajului oral, în strânsă legătură cu dezvoltarea vorbirii, efectuându-se exerciții de pronunție și de exprimare. Pentru a favoriza educarea conduitei verbale a preșcolarilor, este necesar ca activitatea educativă să fie făcută în așa fel încât aceștia să fie stimulați să participe în mod activ la activități, atât verbal cât și mental.

Prin intermediul limbajului, copilul își dezvoltă propria experiență și mai cu seamă învață din experiența altora. Din punct de vedere psihologic, momentul important pentru dezvoltarea ulterioară a sistemului verbal îl constituie recunoașterea, înțelegerea și pronunțarea primelor cuvinte de către copil.

Îmbogățirea vocabularului preșcolarilor merge în pas cu cunoașterea realității, orientează întregul proces de stimulare și educare a limbajului copiilor spre cultivarea expresivității verbale, flexibilității, intonației și nuanțării vorbirii preșcolarului, astfel încât ea să denote inteligență, creativitate, putere de adaptare la noile situații ivite.

Ideea acestui studiu a apărut ca răspuns la necesitatea aprofundării și descoperirii celor mai eficiente metode și forme de realizare a activității de educare a limbajului în formarea și consolidarea deprinderilor de exprimare și comunicare la copiii de vârstă preșcolară.

Cercetarea a implicat trei etape:

1. Etapa inițială – având caracter constatativ;
2. Etapa experimentală – reprezentând intervenția ameliorativă în formarea și consolidarea deprinderilor de comunicare ale preșcolarilor;
3. Etapa postexperimentală – reprezentând evaluarea finală cu caracter comparativ a rezultatelor obținute în urma demersului experimental-formativ.

Scopul cercetării a vizat formarea și dezvoltarea deprinderilor de exprimare orală, corectă, coerentă, expresivă a preșcolarilor adaptată la diferite situații de comunicare; dezvoltarea capacității de înțelegere și ascultare a mesajelor în diverse situații de comunicare; dezvoltarea corectitudinii, expresivității și coerenței exprimării în vorbirea monologată și dialogată.

Obiectivele majore urmărite prin experimentul formativ au fost:

O1 – Preșcolarii să-și formeze capacitatea de comunicare clară a unor idei, nevoi, curiozități, acțiuni, emoții proprii în situații cunoscute și situații noi;
O2 – Să diferențieze fonetic cuvinte, silabe, sunete și să asocieze sunete cu litere;
O3 – Să demonstreze extinderea progresivă a vocabularului;
O4 – Să respecte regulile de exprimare corectă, din punct de vedere fonetic și gramatical, în diferite contexte de comunicare;
O5 – Să asimileze unele elemente ale scrisului și să utilizeze diferite modalități de comunicare grafică și orală, adecvate vârstei, pentru transmiterea unui mesaj.

Ipoteza de cercetare: „Dacă în cadrul activităților de educare a limbajului voi utiliza în mod constant jocul didactic, convorbirea, povestirea, lectura după imagini, memorizarea, dramatizarea coroborate cu exprimarea orală liberă, atunci preșcolarii vor înregistra un progres considerabil privind limbajul și deprinderile de comunicare.”

Au fost setate ca variabile de cercetare următoarele:

• variabila independentă  – utilizarea frecventă a formelor de realizare a activității de educare a limbajului și a dialogului liber;
• variabilele dependente: indicatori privind dezvoltarea limbajului și a capacităților de comunicare ale preșcolarilor de grupa mare; îmbunătățirea deprinderilor de exprimare orală corectă din punct de vedere gramatical și coerentă, în diverse situații de comunicare a preșcolarilor de 5-6 ani.

Metodele de cercetare utilizate au fost observarea sistematică, experimentul psihopedagogic formativ, convorbirea, testele. Principala metodă a fost observarea sistematică, însă în aplicarea practică am avut în vedere faptul că metodele de cercetare pedagogică au eficacitate educațională și valoare științifică numai dacă sunt privite ca acționând în intercondiționare, alcătuind un sistem metodologic unitar.

După perioada de acomodare cu mediul educațional, s-au aplicat probe pentru determinarea nivelului de dezvoltare a limbajului și comunicării. Aceste evaluări au implicat probe de analiză, de sinteză, asociativ-verbală și de recunoaștere. Evaluarea a fost orală, desfășurată prin intermediul convorbirilor/ interviurilor și a jocurilor didactice. Copiii au fost observați în diferite contexte de comunicare și relaționare atât cu ceilalți copii din grupă cât și cu alți copii din grădiniță, alte persoane adulte în afara celor cunoscute (doamna asistentă, doamna doctor, polițistul de serviciu, personalul de îngrijire, părinții altor colegi). În același timp, au fost desfășurate interviuri cu fiecare dintre aceștia. Convorbirile au avut o durată de 5-10 minute, desfășurate în mediul natural al grupei, în momente oportune pentru fiecare dintre copii, în care am încercat să adun cât mai multe date despre trăsăturile personalității copiilor, precum și date relevante pentru cercetare – apropierea de lectură/carte în familie, corectitudinea exprimării și fluiditatea verbală, probleme logopedice, ș.a. De asemenea, prin intermediul jocurilor didactice s-a constatat nivelul de dezvoltare a limbajului și comunicării. S-au aplicat următoarele jocuri didactice:

I. Pentru determinarea nivelului de dezvoltare a limbajului și bogăția vocabularului:  Ce  culoare are?, Ne jucăm cu baloane, Cine și cum face…?, Spune ce face!, Când facem așa?, Unde s-a oprit roata?. Fiecare dintre acestea a avut câte o sarcină didactică specifică – recunoașterea și denumirea culorilor, animalelor, obiectelor; denumirea și/sau indicarea unor acțiuni; reproducerea unor onomatopee specifice animalelor denumite; determinarea momentelor din zi și a acțiunilor specifice; diferențierea și enunțarea corectă a substantivelor la singular și plural, formând corect propoziții.

II. Pentru determinarea nivelului comunicării orale: Ce face păpușa?, Telefonul, Cine te-a strigat?, Spune-mi ce ai gustat!, Focul și vântul. Obiectivele urmărite au vizat determinarea capacitatea de ascultare și înțelegere a mesajelor; nivelul de exprimare orală; aspectul fonetic al exprimării (redarea corectă a unor sunete izolate și a unor sunete din componența unor cuvinte, pronunțarea corectă a unor consoane).

Cercetarea experimentală aplicată a fost amplă, având în vedere că s-a desfășurat în mod continuu, zilnic, atât în cadrul activităților de educarea limbajului cât și în cadrul activităților liber alese, a momentului poveștilor și a jocurilor libere. Nu se poate face abstracție de faptul că dezvoltarea limbajului, a comunicării și a premiselor citirii și scrierii, implicit domeniul limbă și comunicare, reprezintă baza tuturor celorlalte activități precum și baza în dezvoltarea globală a copilului, având în vedere că dezvoltarea capacităților comunicative și a limbajului are impact direct asupra dezvoltării cognitive, afective, volitive și psihice a copilului. Au fost aplicate probe pentru evaluarea nivelului de pregătire din perspectiva capacității de receptare a mesajului oral și de comunicare orală, a nivelului de structurare și operare a capacității de analiză și sinteză a exprimării verbale, precum și probe pentru determinarea nivelului de dezvoltare a limbajului și comunicării orale. Probele aplicate au fost extrase din literatura de specialitate și lucrări de cercetare în acest sens.

În cadrul tuturor activităților aplicate pentru formarea și consolidarea deprinderilor de comunicare și a exprimării sub toate aspectele, am avut în vedere ca acestea să fie organizate în așa fel încât copiii să aibă în medie 75-80% din timp.

În urma activității de cercetare, au fost desprinse următoarele concluzii:

• Formarea deprinderilor de comunicare la copiii preșcolari se derulează eficient dacă capacitățile de comunicare sunt vizate în cadrul tuturor ariilor curriculare, se îmbină activitățile didactice obligatorii cu cele extrașcolare; preșcolarii sunt stimulați prin intermediul metodelor interactive să se exprime oral și să participe la diverse situații de comunicare.
• Stimularea dialogului liber a reprezentat modalitatea de îmbunătățire globală a deprinderilor de comunicarea  copiilor care necesitau sprijin, bazându-se pe teoria atașamentului în activitatea educațională.
• Jocurile didactice prin varietatea lor, reprezintă una dintre metodele cu impact maxim în formarea capacităților comunicative la preșcolari.
• Lecturile după imagini aduc o contribuție însemnată la fixarea şi precizarea cunoștințelor copiilor, în activizarea vocabularului şi în formarea unei exprimări orale corecte şi coerente.
• Convorbirile implică verificarea cunoștințelor, sistematizarea lor, perfecționarea exprimării într-o formă gramaticală corectă, fiind un mijloc de dezvoltare a vorbirii, în cadrul căruia se pune accent sporit pe aspecte ale structurii gramaticale, urmărindu-se: pronunțarea corectă a substantivelor proprii şi a celor comune la singular şi la plural şi în diferite cazuri; folosirea corectă a gradelor de comparație ale adjectivelor cunoscute de copii; folosirea corectă a verbelor cunoscute la timpul prezent, trecut şi viitor; utilizarea corectă a propozițiilor simple şi dezvoltate şi mai ales a cuvintelor de legătură între propoziții; alcătuirea corectă a propozițiilor şi frazelor; reproducerea cu ușurință a unor aspect care se desprind din tablou fără abateri de la subiect, repetări sau omisiuni.
• Planificarea și proiectarea corectă a activităților de educarea limbajului are efect direct asupra progresului înregistrat de preșcolari în timp.
• Formarea și educarea limbajului depinde de contactul direct cu operele literare, selectarea anterioară a acestora în conformitate cu particularitățile psiho-individuale ale grupei fiind un pas important.
• Pentru a fi eficiente toate activitățile trebuie să fie adaptate particularităților de vârstă și individuale ale copiilor iar acestora trebuie să li se acorde peste 75% din timpul activității pentru a se exprima, lucra și interacționa.

Activitatea de cercetare a confirmat că procesul de însușire a limbajului și dezvoltarea deprinderilor de comunicare a preșcolarilor este complex, de durată, realizându-se prin comunicarea verbală a copilului cu adultul și printr-un sistem de metode și procedee specifice domeniului de dezvoltare a limbajului și comunicării. Experimentul didactic a fost unul reușit, având în vedere că preșcolarii au ajuns la niveluri foarte bune de stăpânire a limbajului și comunicării sub toate aspectele: articularea corectă a sunetelor și grupurilor de sunete; extinderea progresivă a vocabularului activ; exprimarea corectă sub aspect gramatical;  capacitățile de înțelegere a mesajelor orale; expresivitatea și cursivitatea vorbirii.

Bibliografie
1. Bârsan, N. (1995). Jocuri didactice specifice dezvoltării limbajului și comunicării orale a preșcolarilor mari. București: Editura Didactică și Pedagogică.
2. Bulboacă, S. (2015). Metodologia cercetării pedagogice – suport de curs. Arad.
3. Clichici, V., Stanciuc, Z., Straistari-Lungu, C., Duminică, S., & Dascal, A. (2018). Educație timpurie: Dezvoltări curriculare. Monografie. Chișinău : Institutul de Științe ale Educației .
4. Mîslițchi, V., & Prodan, I. (2018). Formarea capacităților de comunicare la copiii de vârstă preșcolară. Învăţământ superior: tradiţii, valori, perspective (pp. 64-72). Chișinău: Universitatea de stat din Tiraspol.
5. Molan, V. (2015). Didactica disciplinelor ”Comunicare în limba română” și ”Limba și literatura română din învățământul primar”. București: Editura Miniped.
6. Molan, V. (2016). Didactica disciplinelor ”Comunicare în limba română”. București: Editura Miniped.
7. Molan, V. (2017). Didactica Domeniului ”Limbă și Comunicare” din Învățământul Preșcolar. București: Editura Miniped.
8. Niculescu, R. M., & Lupu, D. A. (2007, 11 18). Pedagogia preşcolară şi a şcolarităţii mici. Retrieved 2020, from www.scribd.com: https://www.scribd.com/doc/19347533/Pedagogia-Prescolara-Si-a-Scolaritatii-Mici
9. Ponomari, D. (2019). Dezvoltarea comunicării la preșcolarii cu tulburări de limbaj . Chișinău : Universitatea pedagogică de stat ”Ion Creangă” .