Generația Multitasking – o provocare pentru educatorul contemporan

La începutul anilor nouăzeci, lumea academică era încântată de apariţia unui nou concept: multitasking. Toţi erau de părere că multitasking-ul este un mod nou de a învăţa sau chiar un nou mod de comportament. Cum este văzut acum multitasking-ul dar mai ales care este influenţa acestuia în domeniul educaţiei, vom încerca să lămurim în acest articol.

Ce înseamnă multitasking?

Într-o definiţie riguroasă, „multitasking” este un termen strict legat de lumea computerelor: nu este un secret faptul că un computer poate îndeplini mai multe sarcini („tasks”) în acelaşi timp. Procesorul poate susţine rularea, în paralel, a mai multor aplicaţii – se pot deschide nenumărate ferestre în care diferite programe se derulează simultan. Revenind la om, conceptul de multitasking implică îndeplinirea aparent simultană a mai multor sarcini fie în viaţa de zi cu zi, fie atunci când studiem sau suntem la locul de muncă.

Cum a apărut necesitatea de a îndeplini simultan mai multe sarcini?

Este evident pentru toată lumea că în societatea actuală nu se mai pune accent pe acumularea de cunoştinţe. Într o societate hipertehnologizată nu eşti deştept dacă ştii multe ci dacă ştii să obţii toate inforrnaţiile de care ai nevoie folosind tehnica şi tehnologia. Era inevitabil ca, în acestă goană nebună după informaţie asociată cu criza perpetuă de timp a omului modern, să îşi facă apariţia multitasking-ul. Avem nevoie să îndeplinim mai multe sarcini simultan dar oare suntem în acest mod mai eficienţi?

Ce este generaţia multitasking?

A alătura temenii „generaţie” şi „multitasking” nu este nefiresc: comportamentul cetăţenilor epocii digitale se modelează dupa cel al procesorului, pentru că activitatea lor se învârte in jurul computerului şi se adaptează la posibilităţile acestuia. Prin urmare generaţia multitasking reprezintă o generaţie alcătuită din tineri a căror trăsatură dominantă este expunerea masivă la tehnologie însoţită de o nevoie extraordinară de comunicare şi de independenţă. Adolescentul de azi îşi scrie temele în Word în timp ce ascultă muzică pe Spotify şi conversează pe WhatsApp sau Instagram cu prietenii.

Tinerii sunt primii care îmbrăţişează noile tehnologii comunicaţionale şi probabil şi cei mai avizi consumatori ale acestora. şi cum timpul este o resursă limitată totuşi,  aceştia ajung să folosească simultan elementele de tehnologie pe care le au la îndemână.

Ce cred specialiştii despre multitasking?

Capacitatea oamenilor de a se ocupa de mai multe lucruri în acelasi timp nu este ceva nou în comportamentul omului contemporan. Oamenii au făcut multitasking din totdeauna dar niciodată într-un mod atât de tehnologizat ca în prezent. Întrebarea la care încearcă să răspundă oamenii de ştiinţă este dacă creierul uman poate într-adevăr, asemeni procesorului unui calculator, să facă multitasking. Părerea majoritară este că de fapt creierul nu face multitasking. Noi întradevăr putem face două lucruri simultan dar nu şi să ne concentrăm asupra lor în aceeaşi măsură. Se pare ca deşi avem senzaţia că economisim timp prin multitasking, de fapt câştigurile nu sunt deloc mari. Studiile efectuate arată că sarcinile îndeplinite simultan nu sunt neapărat mai bine şi mai repede îndeplinite. Mai mult multitasking-ul poate avea şi oarecare efecte secundare mai puţin dorite cum ar fi oboseala, bulversarea urmate de epuizare şi stress. Alţi specialişti ne atrag atenţia că folosirea excesivă a tehnologiei de către tineri poate duce la accentuarea superficialităţii. Aceştia accesează cantităţi enorme de informaţie pe care nu apucă să le aprofundeze. Ca întotdeauna mai mult nu înseamnă neapărat mai bun.

Care sunt efectele negative ale multitasking-ului?

Probabil că tinerii, în special adolescenţii sunt afectaţi în mod negativ de multitasking mai mult decât adulţii. Dacă aruncăm o scurtă privire asupra familiei contemporane constatăm că în general gradul de comunicare dintre copii şi părinţi a scăzut alarmant fiind în unele cazuri aproape inexistent. Adolescenţii de regulă sunt atât de prinşi de gadget-urile care îi înconjoară iar părinţii de problemele lor, mai ales cele legate de serviciu, încât rareori mai au efectiv timp ca să comunice unii cu ceilalţi sau să petreacă ceva timp împreună. Evident că nu tehnologia este cauza conflictului dintre generaţii dar are şi ea contribuţia ei deloc neglijabilă.

Un alt efect negativ al îndeplinirii simultane de mai multe sarcini este calitatea rezultatelor obţinute. După cum menţionam şi mai sus făcând mai mult lucruri simultan nu avem certitudinea nici că vom termina mai repede şi nici că ne va ieşi mai bine. Din contră studiile arată că de cele mai multe ori rezultatele obținute prin multitasking nu sunt mai bune în majoritatea cazurilor.

În ceea ce priveşte creierul uman şi multitasking-ul, părerile sunt împărţite. Majoritatea oamenilor de ştiinţă susţin că multitasking-ul nu este benefic şi nici eficient. Creierul pierde timp preţios atunci când este forțat să treacă de la un „task” la altul. Această trecere nu se poate face instantaneu. şi de aici probabil şi efectele negative ale multitasking-ului asupra activităţii creierului uman.

Un alt efect negativ constatat îndeosebi de către psihologi este scăderea capacităţii de concentrare a tinerilor ca urmare a folosirii excesive a tehnologiei. Acest deficit de atenţie are efecte nedorite în special când vine vorba de rezultatele şcolare deoarece pentru elevii moderni lecţiile în stil clasic sunt din ce în ce mai puţin interesante.

Care sunt efectele pozitive ale multitasking-ului?

Oricât de mult s-ar opune unii nu putem nega faptul că multitasking-ul trebuie să aibă şi anumite efecte pozitive. Pentru omul contemporan întoarcerea la „single tasking” (efectuarea unei singure sarcini la un moment dat) nu este o opţiune. Societatea în care trăim, ritmul ei de dezvoltare accelerat ne forțează cumva să fim adepţii multitasking-ului. Pentru că trebuie să recunoaştem omul contemporan vrea mai mult şi deci va trebui să facă mai mult, în condiţiile în care dispune de resurse limitate de timp. Nu trebuie să ne mirăm dacă angajatorii „generaţiei multitasking” îşi vor adapta strategiile de recrutare, de pregătire sau de colaborare în funcţie de trăsăturile, modul de comportament şi de învăţare al acestora

Ce impact are multitasking-ul asupra educaţiei?

Mai întâi să vedem care sunt aşa-numitele 3 mituri ale multitasking-ului după cum le numeşte Charles J. Abate :

1. Prin multitasking se face economie de timp. De fapt studiile au arătat că persoanele care fac multitasking sunt mai puţin eficiente decât cele care îşi îndeplinesc sarcinile pe rând. Atunci când trecem de la un „task” la altul creierul trebuie să îşi reamintească unde ne-am oprit , ce am făcut până atunci şi ce trebuie făcut mai departe. Iar dacă sarcinile sunt mai complexe creierul are nevoie de mai mult timp pentru a se reorienta.
2. Practicarea multitasking-ului în timpul învăţării este la fel de bună ca îndeplinirea pe rînd a sarcinilor. Multitasking-ul este eficient atunci când este vorba de proceduri sau când învăţăm ceva care nu ne solicită întreaga atenţie. Însă când vine vorba despre însuşirea de concepte şi de moduri de a le aplica, atunci efortul de concentrare în procesul învățării este sporit.
3. Multitasking-ul este apanajul celor tineri. Studiile arată că vârsta nu este un factor care să inflenţeze capacitatea unei persoane de a face multitasking.

Concluzia aceluiaşi autor este că prin tolerarea comportamentelor de tip multitasking se ajunge la o educaţie superficială bazată pe memoria de scurtă durată şi limitată în ceea ce priveşte adaptibilitatea la noi circumstanţe.

Ce se întâmplă într-o clasă în care este încurajat multitasking-ul?

La un colegiu american s-a făcut un experiment interesant. În timpul unei prelegeri jumătate dintre stucjenţii prezenţi au avut voie să folosească laptopurile şi internetul în timp ce celorlalţi nu li s-a permis acest lucru. La sfârşitul cursului toţi studenţii au fost testaţi iar cei care au avut laptopurile închise au obţinut rezultate mai bune la test. In concluzie multitasking-ul în timpul orelor de curs poate avea un impact negativ asupra procesului de învăţare, deoarece face să scadă capacitatea studenţilor şi elevilor de a procesa sau reţine inf’orrnaţii. De asemenea poate cauza apariţia sindromului deficitului de atenţie care poate duce la iritabilitate, productivitate scăzută şi dezorganizare.

Concluzii

Cu sau fără efecte negative (opiniile sunt după cum am văzut împăijite) multitasking-ul este o realitate. Generaţia tânără practică multitasking-ul şi atât educatorii cît şi părinţii cred că vor trebui să accepte acest lucru. Nu ne mai rămâne altceva de făcut decât să le demonstrăm elevilor şi copiilor noştri efectele negative ale abordării simultane a sarcinilor sau în ultimă instanţă să permitem invazia tehnologiei în sala de clasă şi să ne adaptăm noilor condiţii. Mai devreme sau mai târziu toate aceste gadgeturi pe care le folosesc adolescenţii vor trebui să fie integrate în procesul de învăţare dacă dorim ca elevii şi copiii noştri să mai fie încă atraşi de procesul învăţării.

Aplicaţie
Efectele negative ale multitasking-ului pot constitui de exemplu tema unei ore de dirigenţie.
Elevii pot verifica singuri printr-o activitate simplă cât de eficientă sau nu este realizarea simultană a diferitelor sarcini

Pregătirea lecţiei despre multitasking
Elevii se vor afla într-o situaţie de învăţare în timp ce vor avea posibilitatea să îndeplinească şi alte sarcini. Vor avea voie să folosească telefoanele mobile, să asculte muzică sau să folosească un calclator cu conexiune la Internet pe care pot avea acces la e-mail, la WhatsApp şi chiar şi la jocuri on line. Situaţia de studiu trebuie să fie adecvată vârstei lor. De exemplu ei pot fi puşi să citească un articol dintr-o revistă sau să memoreze o poezie sau să rezolve o problemă de matematică. Cu cît elementele de tehnologie care le pot distrage atenţia sunt mai multe, cu atât mai elocvente vor fi rezultatele experimentului lor.

Desfăşurarea lecţiei
În primul rînd, elevii vor fi lăsaţi să îşi aleagă sarcina de lucru pe care o au de îndeplinit. De asemenea elevii vor fi încurajaţi să reproducă, dacă este cazul, modul în care ei procedează acasă, atunci când învaţă. Este posibil să existe şi elevii care nu fac multitasking acasă. Aceştia vor fi cei care nu vor interacţiona cu gadgeturile electronice din jurul lor, deoarece se presupune că nu fac acest lucru atunci când învăţă acasă. În plus este important ca profesorul să stabilească un interval de timp dat în care elevii să îndeplinească sarcina de lucru aleasă.
Când timpul alocat desfăşurării sarcinii de lucru expiră, toate aparatele sunt închise iar elevii sunt evaiuaţi. Dacă sarcina lor a fost citirea articolului de revistă ei vor fi evaluaţi cu ajutorul unui test grilă care să verifice cunoştinţeie acumulate în timpul experimentului. Dacă au ales să memoreze o poezie vor fi puşi să o scrie prin autodictare ş.a.m.d.
Rezultatele la teste vor fi analizate împreună cu elevii ţinându-se cont de numărul de activităţi menite să îi distragă atenţia pe care le-a avut fiecare elev sau dacă elevul respectiv a făcut multitasking sau a învățat în linişte, în stil clasic, fără a fi distras de nimic.

Discuţii finale

După analizarea rezultatelor, este recomandat ca profesorul să îi invite pe elevi la o discuţie despre multitasking. Ar fi interesant de văzut dacă elevii care au de obicei rezultate bune la învăţătură fac multitasking atunci când învaţă sau învaţă în linişte fără a fi distraşi de nimic. Apoi elevii pot relua experimentul îndeplinind de acestă dată sarcina de lucru fără a fi distraşi de folosirea tehnologiei. La sfârşit elevii pot compara rezultatele obţinute la test în ambele situaţii. Concluziile se vor impune de la sine. Elevii vor constata singuri cât de eficient sau nu este multitasking-ul în timpul învăţării.

Bibliografie
www.businessmagazin.ro/cover-story/generatia-multitasking- www.clausentech.com/lchs/dclausen/algebra2/NEA%20Multitasking%20Article%20-%20Fall%202008.pdf
psychologytoday.com/us/blog/the-therapeutic-perspective/202202/the-myth-multitasking evidencebased.education/the-multitasking-myth/