Rolul basmului în formarea trăsăturilor de caracter la preșcolari și școlarii mici

Poveștile au apărut în același timp cu popoarele și s-au dezvoltat odată cu ele, dând sens și culoare vieții și transmițând din generație în generație norme și valori morale. Încă din cele mai vechi timpuri, seara, înainte de culcare, copiii își primeau porția de fantastic autohton, atunci când părinții sau bunicii le spuneau povești la gura sobei. Unele inventate pe loc, altele auzite din bătrâni. Istorisiri cu tâlc, menite să educe tinerele generații prin exemple mai mult sau mai puțin reale, făurite parcă să atragă ascultătorul, să îl transpună într-o altfel de lume, să îl facă să gândească, să își aleagă modele de urmat, să cultive empatie. Basmul oferă oportunități pedagogice aproape nelimitate, putând fi un suport valoros pentru scopuri educaționale și activități variate.

„Sunt două lucruri esențiale care te vor face înțelept – cărțile pe care le citești și oamenii pe care-i întâlnești.“ – Jack Canfield

Odată cu apariția tiparului și revoluția industrială, accesul la povești din toată lumea a devenit mult mai facil. Acum e simplu să alegi o carte de pe raftul unei librării sau să o găsești la un click distanță. Fantasticul e mai frumos prezentat, însoțit de imagini, numai bun de încântat copiii.

Aceste bijuterii literare abundă de personaje: unele pozitive (prinți, prințese, zâne bune, spiriduși), altele negative (zmei, dragoni, vrăjitoare, mame vitrege), aflate într-o permanentă luptă din care de fiecare dată binele iese învingător. E un mod extraordinar de bun de a transmite copiilor faptul ca trebuie să se identifice cu personajele pozitive pentru a fi în final cei care câștigă în lupta vieții. Și timpul în care se petrec acțiunile are relevanță. Basmele au loc „odată ca niciodată” , „pe când plopul făcea pere și răchita micșunele” etc., fapt ce relevă că din cele mai vechi timpuri răul era pedepsit, pus la colț, iar binele, după cele trei, șapte, nouă, douăsprezece încercări la care a fost supus într-o călătorie inițiatică, era câștigătorul absolut.

Personajele pozitive principale, cele a căror poveste e istorisită, nu sunt singure. Sunt ajutate fie de prieteni, fie de alte personaje care la un moment dat au primit la rândul lor sprijin de la personajul principal. E mare lucru pentru că așa, ascultătorul învață că e bine să fii prietenos și să ajuți și astfel, când vei avea nevoie, vei primi la rândul tău ajutor.

Pentru a dirija conturarea caracterului copilului de vârstă preșcolară și școlară mică, nu e suficientă doar lecturarea basmului, ci și o discuție cu acesta, o povestire interactivă a conținutului audiat cu accentuarea prin întrebări și răspunsuri a trăsăturilor morale ale personajelor, a relațiilor de tip cauză-efect observate de copil și povestitor între faptele personajelor și răsplata primită în final de fiecare în parte.

De asemenea, se pot face exerciții de imaginație. Copilul poate fi provocat să schimbe finalul poveștii, să modifice cursul acesteia dintr-un anumit punct, astfel încât deznodământul să sune cu totul altfel. Se poate lucra apoi și cu exemple concrete din viața cotidiană. Oameni pe care i-a întâlnit și care ar putea intra în pielea unor personaje de basm, pe care el îi vede buni sau răi în funcție de tipul de interacțiune pe care l-au avut. Tot utilizându-și imaginația, copiii pot născoci propriile lor povești.

Jocul de rol coroborat cu basmul ajută la dezvoltarea limbajului, a imaginației, învață copilul să colaboreze cu ceilalți, să își coordoneze mișcările, să exteriorizeze emoții, trăiri. Poate fi tratat interdisciplinar și asociat cu artele (își pot confecționa costume, măști, decoruri), cu științele și matematica. Pot fi inclusiv utilizate în elaborarea unor proiecte educative cu aplicabilitate în experimente științifice inspirate din povești, alcătuire și rezolvare de exerciții și probleme matematice pe baza lecturii unor povești.
Modelele de caractere prezentate în basm pot constitui baze ale unor lecții de dezvoltare personal și educație civică, elevii fiind atrași de faptul că profesorul îi transpune într-o poveste, le facilitează întâlnirea și dialogul cu personajele.

Utilizarea basmului în procesul educativ, având ca scop conturarea caracterului preșcolarului și școlarului mic, are ca limită doar imaginația cadrului didactic.