| |
Olimpius Istrate
Doru Ștefănescu |
Două perspective complementare susțin construcția acestui demers de analiză a resurselor educaționale deschise în format digital. În primul rând, vizăm reperele pentru elaborarea unei resurse educaționale deschise (RED), ancorate în teoria pedagogică. Al doilea aspect important se referă la relevanța și valoarea resurselor digitale pentru susținerea eforturilor de ameliorare a sistemului și procesului de educație. Ne punem problema măsurii în care putem favoriza și promova acele resurse educaționale de calitate, a criteriilor pe baza cărora putem valida sau invalida o resursă educațională deschisă. Astăzi, sistematizarea modului în care privim resursele a devenit o necesitate, în condițiile în care asistăm la un aflux de resurse educaționale în format digital.
Articol integral →
|
Carmen Dușe
|
Despre readaptarea profesorului la noile roluri cerute de societatea actuală s-au scris destule. Experiența ultimului an aduce în lumină necesitatea ca școala și profesorii ei să fie pregătiți să facă față tuturor cerințelor, uneori de azi pe mâine, și în acest context sunt esențiale competențele de lider ale profesorului. Materialul își propune să descrie modul în care au fost reproiectate și reactualizate rezultatele care trebuiau atinse prin proiectul Erasmus+ intitulat ”Teachers -Leaders.Teachers as Leaders and Trendsetters of Changing” ca urmare a piedicilor apărute datorită pandemiei. Cu alte cuvinte, cum am format competențele profesorilor lideri, obligați fiind de adaptarea la noile condiții. Dacă inițial proiectul prevedea formarea profesorilor lideri într-un cadru organizat, coordonat, cerințele actuale au impus ca cei implicați să capete aceste competențe prin self-learning și astfel să-și ia formarea în propriile mâini.
Articol integral →
|
Lidia Apostol
|
Obiectivul primordial urmărit de fiecare cadru didactic, începând de la grădiniță și până la absolventul de studii superioare, îl constituie formarea de competențe în conformitate cu profilul de formare european.
Nu de puține ori ne-am plâns de lipsa sincronizării între programa școlară, resursele materiale disponibile în școli, percepția diferită a cadrelor didactice și a părinților cu privire la rezultatele muncii de la catedră, lipsa de interes a elevilor, criticile societății și nevoia reală de formare, caracteristică unei societăți în schimbare.
Articol integral →
|
Ana-Maria Bahat
|
Mass-media este o prezență constantă în viața de zi cu zi, iar efectele ei se resimt în diferite zone ale societății. După Denis McQuail (1987), mass-media poate acționa asupra: indivizilor, grupurilor, instituțiilor, întregii societății, iar efectele ei pot afecta societatea umană în mai multe dimensiuni: dimensiunea cognitivă (schimbarea imaginii despre lume), dimensiunea afectivă (crearea sau modificarea unor atitudini sau sentimente) și dimensiunea comportamentală (schimbări ale modului de acțiune a indivizilor și fenomene de mobilizare socială).
Articol integral →
|
Silvia-Alina Ristea
|
Școlaritatea mică, o etapă considerată a fi dificilă în cadrul dezvoltării umane, este cuprinsă între 6 sau 7 ani și 10/11, corespunzând ciclului primar (clasa pregătitoare – clasa a IV-a). Corespunzând debutului unei perioade de studii, școlaritatea mică vine cu o serie de dificultăți de adaptare, datorate schimbării regimului de viață al copilului, adaptării acestuia cu o nouă formă de autoritate – învățătorul, relaționării acestuia cu alți elevi etc. Toate acestea aduc modificări considerabile în structura umană, la nivel biofiziologic, psihic, intelectual, social, la nivelul structurilor de personalitate.
Articol integral →
|
Adelin Stanciu
|
Predarea biologiei nu reprezintă doar transmiterea de cunoștințe, informații, de dezvoltarea intelectului, ci și valorificarea aptitudinilor, dezvoltarea deprinderilor și abilităților, formarea de atitudini. Prin metodele didactice aplicate la clasă, profesorul de biologie poate stimula simțul practic al elevilor în mod direct: experimentul didactic asociat cu observația, lucrarea practică de laborator și demonstrarea cu ajutorul modelelor biologice vii sau conservate. Toate aceste metode didactice asigură realizarea în practică a unei activități proiectate mintal, conform unei strategii didactice, un instrument de lucru prin care se formează abilități de mânuirea a aparaturii de laborator, a ustensilelor de observare și analizare a materialului biologic etc.
Articol integral →
|
Gina-Emanuela Bârzoi
|
Postlectura poate constitui un moment important în receptarea literaturii datorită faptului că, odată încheiată lectura unui text literar, dialogul cu opera nu se încheie. Dialogul cu opera se „extinde” prin așezarea ei în contexte sau în vecinătăți artistice sau non-artistice largi. Se poate asocia creația literară interpretată deja cu alte modalități de reprezentare artistică (spectacol de teatru, ilustrare grafică, text multimodal) sau cu alte opere literare și non-literare având o temă comună. De asemenea, poate fi și un punct de pornire pentru exerciții de scriere creativă, de rescriere parțială sau integrală a operei, prin modificarea formulei estetice sau a registrului, prin schimbarea timpului și spațiului în care se petrece acțiunea. Postlectura apare astfel ca un moment al revelării adevărurilor cărții, al descifrării codurilor din carte, un moment care poate închide lectura sau o poate deschide spre alte noi experiențe de cunoaștere.
Articol integral →
|
Adriana-Noxi Rotaru
|
Teatrul japonez de hârtie este o formă de a spune povești copiilor, în care povestitorul se folosește de un set de ilustrații ce sunt introduse și derulate într-o scenă mică de lemn. Această metodă de povestire își are originea în templele budiste japoneze din secolul al XII-lea, când călugării foloseau ilustrații pentru a prezenta povești cu conținut moral copiilor sau unei audiențe analfabete. Astăzi, îi descoperim veleitățile formative, pe care le valorificăm cu succes în activitățile curriculare de zi cu zi, la clasă sau în activități extracurriculare.
Articol integral →
|
|
|
