| |
Antonia Silaghi
|
De multe ori, suntem puşi în situația de a găsi noi şi noi metode pentru a-i capta pe elevii noștri. La istorie există teme preferate şi mai puțin preferate, în funcţie de bagajul de cunoștințe şi informaţii cu care elevii noștri vin de acasă. Adică acele povești spuse în familie, din tată-n fiu, de către bunici nepoților, convingeri proprii, judecăți şi valori cu care elevii ajung în clasă, la orele de istorie, aşa cum prevede programa şi nu cum au aflat ei din diverse locuri. În acest moment, între așteptările lor şi ceea ce noi căutăm să facilităm spre buna lor învățare, se produce cât un declic. „Eu altfel am auzit de la bunici!”, ”Eu am auzit că de fapt nu a fost aşa…”, ”Dar de ce nu se spune şi că….”. Aceste formule ne iau de multe ori prin surprindere şi trebuie repede să găsim soluții pentru a răspunde în aşa fel încât să satisfacem dorința de curiozitate a elevului dar şi să respectă adevărul istoric, cel puțin aşa cum este el transmis prin manualul de istorie. Lovindu-mă de multe ori de dorința elevilor de a ști alte fațete ale istoriei, am căutat să le satisfac curiozitatea şi să le încurajez căutările, descoperirile, analiza şi formularea unor concluzii, în cunoștință de cauză. Pentru aceasta am realizat diferite parteneriate cu asociații, ONG-uri de profil care realizează activități cu elevii în cadrul diferitelor ateliere. Un astfel de atelier este cel desfășurat de Asociația Istoria din casă în casă în parteneriat cu Fundația Konrad Adenauer, Centrul pentru Jurnalism Independent etc. Aceste ateliere dau frâu liber creativității elevilor, imaginației, stimulându-i la a pune întrebări şi a găsi răspunsuri, în a descoperi alte fețe ale poveștilor aflate în sânul familiei.
Articol integral →
|
Ileana Trincă
|
Competențele transversale reprezintă un concept al pedagogiei moderne. După cum este definit de Clasificarea Europeană a Abilităților, Competențelor, Calificărilor și Ocupațiilor (ESCO), „Abilitățile și competențele transversale (TSC) sunt acel tip de abilități învățate și dovedite, care sunt considerate în mod obișnuit ca necesare sau valoroase pentru o acțiune eficientă în aproape orice tip de muncă, învățare sau activitate de viață. Sunt „transversale” deoarece nu sunt legate exclusiv de un anumit context (post, ocupație, disciplină academică, implicare civică sau comunitară, sector ocupațional, grup de sectoare ocupaționale etc.).”
Transdisciplinaritatea reprezintă gradul cel mai elevat de integrare a curriculumului, mergând adesea până la fuziune. Fuziunea este, așadar, faza cea mai complexă și mai radicală a integrării. Termenul de terț inclus (finalitatea acestui tip de demers) este introdus de Basarab Nicolescu în Manifest pentru transdisciplinaritate.
Articol integral →
|
Tatiana Popa
|
Cu toate că în limba română termenul ADHD cunoaște mai multe sinonime, acesta le înglobează pe toate, fiind un termen folosit în mod generic referitor la acele particularități specifice deficitului de atenție sau hiperactivității la copii. A existat tendința de a categorisi un copil mai neastâmpărat sau foarte energic ca suferind de ADHD. Acum se știe că numai un diagnostic de specialitate poate fi considerat corect, iar acest diagnostic nu este o limită pentru dezvoltarea acelui copil, dezvoltare cât mai apropiată de normal poate fi. Deși există tratamente medicamentoase, precum și intervenții ale părinților și specialiștilor, copiii care dezvoltă această tulburare psihopatologică prezintă dificultăți în învățare, rezultatele lor școlare și succesul școlar fiind afectate. Cauzele sunt aceleași pentru toți copiii afectați: deficitul de atenție, starea de neliniște, impulsivitatea, nerăbdarea. Acești copii au nevoie de mult ajutor pentru depășirea acestor probleme și acest ajutor trebuie să vină în principal din partea părinților și a cadrelor didactice.
Articol integral →
|
Doina Ciocioi
|
Matematica nu este numai o ştiinţă, o simplă ştiinţă. Teoriile despre matematică nu trebuie să se mărginească la construcţia ei logică, la validitatea sau semnificaţia acestei construcţii, privită în aspectul ei static, de operă finisată. Matematica este mai mult decât o ştiinţă; este un act de cultură, e un act profund uman, este, uneori, o pasiune. Se ocupă cu matematica nu numai marii matematicieni, ci şi cei mici, nenumăraţii matematicieni mici, care nu creează opere fundamentale, dar trăiesc, fie şi în cadrul strâmt al unei probleme elementare, un act de creaţie propriu-zisă. Un matematician, mare sau mic, desfăşoară o complexă muncă de cercetare, în decursul căreia parcurge nenumărate ocoluri, drumuri înfundate, eşecuri provizorii sau de durată, greşeli, reveniri. În atenţie se află rezultatele şi nu cum s-a ajuns la ele, capătul drumului şi nu drumul însuşi, cu toate peripeţiile lui.
Articol integral →
|
Alexandra Ioana Terme
|
Ca orice altă activitate umană, cea instructiv-educativă prezintă o serie de caracteristici: se desfășoară în baza unor finalități, este pusă în practică prin intermediul unui sistem de metode și procedee, apelează la o serie de mijloace tehnice de realizare, iar rezultatele sunt verificate și evaluate printr-un sistem de strategii specifice. Curriculum-ul școlar integrează într-un mod dinamic toate aceste componente, dintre care un loc important îi revine sistemului de metode care face posibilă realizarea finalităților educaționale formative și informative.
Articol integral →
|
Valentina Robertina Condruț
|
Strategia didactică joacă un rol crucial în succesul școlar al elevilor. O strategie eficientă implică adaptarea metodelor de predare la nevoile și stilurile de învățare ale elevilor, crearea unui mediu de învățare pozitiv și stimulant, precum și evaluarea constantă pentru a măsura progresul. Succesul școlar nu se bazează doar pe transmiterea informației, ci și pe dezvoltarea abilităților de gândire critică, creativitate și rezolvare a problemelor.
Articol integral →
|
|
|
