| |
Olimpius Istrate
|
Emergența inteligenței artificiale generative marchează un moment important în evoluția educației, redefinind practicile pedagogice tradiționale și deschizând noi orizonturi în procesul de predare-învățare. În contextul actual, caracterizat de o digitalizare accelerată și nevoi educaționale din ce în ce mai complexe, această tehnologie revoluționară depășește treptat barierele scepticismului inițial și ale rezistenței la schimbare, demonstrându-și valoarea practică în multiple scenarii educaționale. Potențialul său de inovare se manifestă atât la nivel macro, în managementul sistemului de învățământ și al instituțiilor educaționale, cât și la nivel micro, în cadrul interacțiunilor zilnice dintre profesori și elevi. Pe măsură ce beneficiile devin tot mai evidente, cadrele didactice, elevii, decidenții își dezvoltă competențe digitale avansate și încorporează organic instrumentele cu IA în rutina profesională.
Articol integral →
|
Nela-Ionela Balica
|
La început de mileniu XXI, evoluția tehnologiei și a societății, în general, impune aplicarea unor metode interactive de evaluare în sistemul de învățământ modern, adaptate cerințelor actuale. Aceste metode se bazează pe abordări creative pentru a măsura cunoștințele și abilitățile elevilor și pot include proiecte de grup, portofolii digitale, jocuri educaționale sau evaluări bazate pe competențe. Utilizarea tehnologiei, a colaborării permanente profesor-elev și a feedback-ului continuu sunt aspecte cheie în implementarea și eficientizarea acestor metode.
Articol integral →
|
Diana-Elena Stan
|
În luna iunie a acestui an, am avut oportunitatea de a participa la cursul Erasmus+ cu tema “Innovative Approaches to Teaching / Abordări inovatoare ale predării”, organizat la Praga, Cehia. Acest curs a fost axat pe metode inovatoare de predare, cu accent pe utilizarea tehnologiei digitale în educație, abordări interactive și strategii de predare care să răspundă nevoilor copiilor din generația digitală. Participarea la acest curs a fost o experiență valoroasă, oferindu-mi ocazia de a învăța tehnici noi și de a implementa soluții creative pentru a facilita învățarea copiilor, într-un mod captivant și ludic.
Articol integral →
|
Daniela Maria Arion
|
Într-o lume tot mai globalizată și interconectată, educația trebuie să se adapteze pentru a răspunde provocărilor unei societăți aflate în continuă schimbare. În acest context, proiectele eTwinning reprezintă o inițiativă inovatoare în domeniul educației, care promovează colaborarea între școli din diferite țări europene, folosind tehnologiile digitale pentru a facilita schimbul de idei, cunoștințe și experiențe între elevi și profesori.
Programul eTwinning este parte integrantă a Programului Erasmus+ al Uniunii Europene, fiind lansat în 2005 cu scopul de a încuraja învățarea colaborativă la nivel internațional. Platforma sa online permite școlilor să inițieze și să desfășoare proiecte educaționale în diverse domenii, de la științe și matematică, la arte și literatură, stimulând atât dezvoltarea competențelor digitale, cât și a celor interculturale.
Articol integral →
|
Cristina-Georgiana Voicu
Marinela-Zamfira Arotăriței |
Transformarea digitală a comunicării reprezintă un fenomen dinamic, redefinind interacțiunile la nivel personal și organizațional. Acest articol explorează impactul digitalizării asupra comunicării, analizând provocările și oportunitățile generate de noile tehnologii. Printre provocările principale se numără securitatea și confidențialitatea datelor, suprasaturarea informațională și proliferarea dezinformării. Pe de altă parte, apariția de noi canale de comunicare, personalizarea mesajelor prin inteligență artificială și creșterea accesibilității la informație creează oportunități semnificative. Un aspect esențial în acest context este aplicarea educației STEAM, care pregătește elevii și profesioniștii pentru a utiliza tehnologiile emergente în mod creativ și strategic, facilitând integrarea tehnologiilor digitale în toate domeniile de activitate. Transformarea digitală reprezintă atât o provocare, cât și o oportunitate majoră pentru optimizarea comunicării, oferind perspective inovative pentru îmbunătățirea eficienței și calității interacțiunilor.
Articol integral →
|
Simona Tănase
|
Pentru a defini adecvat conceptul de incluziune în educaţie, trebuie să pornim de la un adevăr pe care pedagogia l-a subliniat de la începuturile ei: şcoala este instituţia principală prin care se organizează şi derulează procesul educativ.
Educaţia, în sensul larg al acţiunilor formative întreprinse în dezvoltarea umană are în centrul ei activitatea realizată în şcoală. Cu toții suntem de acord că școala este una pentru toţi membrii unei comunităţi; cu alte cuvinte, nu putem vorbi despre o şcoală abstractă, ideală. Ne referim la acea şcoală care trăieşte şi se dezvoltă în şi prin cultura unei comunităţi, ca şi prin politicile unei societăţi anumite. În cadrul acestei școli, preocuparea sa fundamentală trebuie să fie integrarea şcolară şi socială a membrilor comunităţii în care se derulează procesul de învăţământ.
Începând cu anul 1990, a fost lansată o mare provocare: educaţia pentru toţi ca o nevoie vitală de orientare a sistemelor de învăţământ şi de regândire a strategiilor educaţionale.
Cum şi în ce condiţii are loc această schimbare, respectiv care sunt limitele şi întinderea educaţiei pentru toţi?
Articol integral →
|
Doina Cucuteanu
|
Elevii nevăzători și cu deficiențe de vedere primesc informații prin intermediul a patru simțuri pe care le au la dispoziție: olfactive, gustative, tactile și auditive. Ultimele două (tactile si auditive) sunt cele mai importante, cele mai flexibile și adaptabile într-un mediu de învățare.
Planșele tactile, hărți tactile, grafice, ajută la îmbogățirea cunoștințelor elevilor nevăzători despre lume. Prin intermediul lor, aceștia au acces la numeroase informații pe care altfel nu le poate experimenta sau înțelege pe deplin. De aceea, este necesar ca materialele didactice să fie selectate și adaptate pentru elevii nevăzători.
Articol integral →
|
Corneliu Dragomir
|
A scrie despre un caz tulburător din cabinetul de psihologie pe care l-am gestionat ca psiholog clinician, în contextul în care sunt și cadru didactic, este mai mult decât tulburător. Tulburătoare este nu numai experiența în sine ca psiholog clinician ci și conștientizarea, de către mine ca specialist psiholog și profesor, a luptei dintre „Cain și Abel”, dintre bine și rău, credință și malefic în sufletul unui adolescent de liceu. Da, am gestionat un astfel de caz în cadrul programului național „Din grijă pentru copii”.
Păstrând confidențialitatea datelor și dreptul la discreție al beneficiarului, al elevului însuși, pe scurt voi relata cadrul situațional: un elev din clasa a X-a care urma cursurile unui liceu din municipiul Timișoara, profil filologie, sistemul de alternative educaționale, cu abilitate și prin manipulare a creat contextul în care a simulat că profesorul de limba și literatura română încearcă a avea o aventură amoroasă cu el. Pentru a construi și a atrage atenția cadrului didactic, elevul a devenit excesiv de atent și implicat în activitățile școlare și extrașcolare organizate/ susținute de cadrul didactic, de o politețe remarcabilă și un comportament exemplar. Apoi a reclamat, victimizându-se, că respectivul cadru didactic insinuează dorința de a avea o relație amoroasă cu elevul, minor la data incidentului.
Articol integral →
|
Simina Bohâlțeanu
|
Motivația elevilor reprezintă un factor cheie în procesul educațional, facilitând adoptarea diferitelor strategii de învățare în funcție de nivelul resimțit de aceștia (Rashid, S., Rana, R., A., 2019). Mai mult decât atât, nivelul de motivație al elevilor oferă informații concrete cu privire la modalitatea de abordare a parcursului educațional, aceștia fiind dispuși (în diferite măsuri) să-și modeleze anumite comportamente, atitudini în raport cu efortul depus pentru realizarea sarcinilor de învățare, dar și cu modul în care reușesc să depășească provocările aferente.
Articol integral →
|
|
|
