| |
Teodor Ferezan
|
Ca profesor de română, observ de la o vreme tendința de a se scoate din manualele și din culegerile de exerciții operele scriitorilor clasici ai literaturii române și universale. Mai mult, mi se pune deseori întrebarea de către unii părinți sau de elevi, dacă nu chiar și de către colegi: de ce nu se schimbă programa și nu sunt introduși alți autori în locul celor pe care de atâția ani și de atâtea generații îi studiem? De ce se insistă pe lectura unor texte vechi a căror limbă elevii abia dacă o înțeleg?
Fără a discuta justețea unor asemenea dileme și fără a contesta valoarea literară, artistică, a unor scrieri mai recente, doresc să punctez câteva lucruri care să susțină și să motiveze necesitatea de a lectura și a studia clasicii literaturii noastre.
Articol integral →
|
Sabina-Adriana Presecan
|
Conceptul de competențe reprezintă o structură complexă și multidimensională care îmbină organic mai multe componente esențiale ale procesului de învățare și dezvoltare. Acestea includ nu doar cunoștințele teoretice și deprinderile practice dobândite, ci și aptitudinile native ale individului, precum și atitudinile formate în timp față de procesul educațional. Un aspect definitoriu al competențelor îl constituie caracterul lor dinamic și evolutiv, manifestat prin capacitatea și dorința continuă de autodezvoltare. Astfel, dincolo de dimensiunea procedurală a lui „a ști cum”, competențele încorporează și o componentă motivațională esențială – disponibilitatea de a învăța și de a progresa constant. Această abordare holistă transformă competențele într-un instrument fundamental al educației moderne, care facilitează adaptarea individului la cerințele în continuă schimbare ale societății contemporane.
Articol integral →
|
Maria Pârvu
|
Ca profesor de matematică, am observat tendința elevilor de a calcula „în minte”, adică fără a pune pe hârtie numerele, fără a face desene, fără a mai da pagina înapoi pentru a verifica încă odată ce era scris anterior. Avem o generație de elevi fără răbdare, trebuie educați diferit față de cei de dinainte. Așa ca am inițiat o micro-cercetare pentru a înțelege realitatea, pentru a descoperi avantajele și dezavantajele acestui obicei, pentru a ajuta elevii să-și conștientizeze capacitățile cognitive și să-și construiască propriile strategii de învățare, precum și pentru a le atrage atenția asupra unor capcane.
Articol integral →
|
Alina Marilena Buduleanu
|
Într-un context educațional dinamic, caracterizat prin evoluții rapide, numeroase descoperiri și flux uriaș de idei, n-a fost nicicând mai clară nevoia stringentă a introducerii în școli a unei culturi bazate pe dezvoltarea precoce a inteligenței socio-emoționale. Conștientizând actuala stare a educației, echipa cadrelor didactice din Școala Gimnazială Nr. 29 Galați a implementat proiectul Erasmus+ STRIVE – Strengthen Teacher’s Role in Innovative Valorization of Emotions, al cărui scop primordial a fost introducerea unui model educațional eficient în desăvârșirea socio-emoțională a profesorilor, elevilor și părinților acestora.
Articol integral →
|
Anca Deteșan
Oana Alina Stoica |
Tradițiile și obiceiurile unui popor reprezintă identitatea și unicitatea acelui popor în lume, de aceea acestea trebuie cunoscute, conservate, protejate și transmise mai departe din generație în generație. În ciuda trecerii timpului, ceea ce face un popor a fi unic, statornic și nemuritor sunt tradițiile, obiceiurile, portul popular și folclorul, aceste comori inestimabile, pe care noi, dascălii avem datoria morală de a le transmite mai departe. Să-i sprijinim pe copii să învețe să prețuiască și să respecte obiceiurile și tradițiile în care s-au născut, să le cultivăm dragostea față de meleagurile natale, portul românesc și de români. Să le sădim în suflet aceste elemente definitorii ale identității neamului românesc, fără de care nu am mai putea ști de unde venim și cine suntem de fapt noi, românii pe acest pământ.
Articol integral →
|
Olimpius Istrate
|
Într-o lume în care ChatGPT scrie eseuri și rezolvă probleme de matematică în câteva secunde, o întrebare importantă își caută răspunsul: cine va modela caracterul și valorile generației viitoare – algoritmii reci și preciși sau profesorii care înțeleg nevoile, potențialul și sensibilitatea ființei umane?
Evoluția tehnologiilor digitale și emergența inteligenței artificiale (IA) au generat transformări semnificative în toate domeniile societății, inclusiv în educație. În ultimii ani, dezvoltarea modelelor lingvistice mari precum ChatGPT a intensificat dezbaterile privind potențialul acestor tehnologii de a revoluționa procesul educațional. Agenții IA educaționali, definiți ca sisteme software capabile să interacționeze autonom și să ia decizii în medii educaționale dinamice, reprezintă una dintre cele mai promițătoare direcții de dezvoltare în acest domeniu.
Acest articol analizează potențialul și limitele utilizării agenților cu inteligență artificială în educație, cu accent pe potențialul acestora de a prelua rolul profesorilor. Prin analiza literaturii recente și a studiilor empirice, sunt trecute în revistă câteva aspecte privind agenți IA educaționali, funcționalitățile și impactul acestora asupra procesului de învățare. Deși agenții IA demonstrează capacități promițătoare în anumite aspecte ale predării, concluziile (preliminare) indică necesitatea unei abordări echilibrate, în care tehnologia completează și sprijină profesorul, mai degrabă decât să îl înlocuiască.
Articol integral →
|
|
|
