| |
Andreea-Despina Hurmuz
|
Creierul copiilor se dezvoltă în funcție de experiențele pe care le trăiesc zi de zi. În primii ani de viață, mediul în care cresc joacă un rol esențial în formarea conexiunilor neuronale și în dezvoltarea funcțiilor cognitive. Ceea ce văd, aud și fac în mod repetat ajunge, în timp, să le modeleze modul de a gândi, de a reacționa și de a învăța.
Astăzi, pentru mulți copii, ecranele fac parte din viața cotidiană. Telefonul, tableta, televizorul sau calculatorul sunt prezente constant, uneori chiar simultan. Deși există cercetări care arată că utilizarea ecranelor poate influența și creierul adulților, efectele asupra copiilor sunt mult mai sensibile, deoarece creierul lor se află într-o perioadă intensă de dezvoltare.
Articol integral →
|
Carmen-Cristina Popa
|
„V-am găsit pe Facebook, doamna!”, mi-a spus cu orgoliu un copil de vârstă școlară mică, urmat fiind de mărturisirile celorlalți cu privire la Instagram și alte rețele sociale. I-am privit și, inevitabil, mi-a răsărit în minte o firească întrebare, pe care, de altfel, le-am și exprimat-o: de ce trebuiau să mă „găsească” pe acolo, nu mă găsesc în fiecare zi la școală?! Nu ar fi mai oportun să caute și găsească soluții pentru problemele pe care le au ca temă, decât să se plimbe prin universuri pe care nu le pot gestiona la această vârstă?!
Deși majoritatea platformelor de socializare stabilesc limite clare de vârstă pentru utilizatori, menite să protejeze copiii de conținut inadecvat sau de riscuri digitale, evident, aplicarea acestor reguli se dovedește, în practică, dificilă și adesea ineficientă. La nivel teoretic, restricțiile sunt bine definite și aliniate cu legislația în vigoare, însă mecanismele de verificare a vârstei sunt, de cele mai multe ori, superficiale și ușor de eludat, iar copiii profită de acest aspect. Presiunea socială, dorința de apartenență și curiozitatea extremă îi determină să ignore sau să ocolească aceste limite, iar părinții nu sunt întotdeauna conștienți de activitatea online a copiilor lor sau, pur și simplu, îi desconsideră impactul.
Articol integral →
|
Alina Panait
|
Suntem într-un punct al evoluției noastre, în acest carusel al schimbărilor educaționale, când conștientizăm, mai mult ca oricând, că profesorul și elevul contează unul pentru celălalt. Sunt într-o relație de interdependență – dacă putem să facem asociere cu sintaxa propoziției – relația dintre subiect și predicat. Și, exact ca acolo, trebuie să existe un acord: între inimi, în primul rând, pentru a putea dărui cu sufletul tot ceea ce stă la baza construirii caracterului unui om: Lumina.
În calitate de profesor de Limba și literatura română, cu o experiență de peste 30 de ani în învățământ, am urmărit cu atenție, cu blândețe și cu multă exigență totodată, creșterea și dezvoltarea ulterioară a copiilor, pe parcursul ciclului gimnazial, și nu numai. Mai este astăzi nevoie de noi, când AI are răspunsuri la tot?
Articol integral →
|
Daniela Dumitrescu
|
Unii elevi sunt implicați, au dorința de a învăța și de a se perfecționa, alții depun un efort pentru a ține pasul, însă există și elevi care pur și simplu renunță mult prea repede deoarece cred că nu vor reuși niciodată să aibă rezultate satisfăcătoare la limba și literatura română. Elevii nu trebuie să renunțe atunci când se confruntă cu dificultăți, ci trebuie învățați să găsească soluții și astfel să remedieze problemele cu care se confruntă. Elevii cu o orientare defetistă tind să atribuie eșecurile unor inadecvări personale. Adesea, aceștia nu prea se așteaptă să aibă reușite și tind să renunțe ușor și să evite provocările. Este recomandat ca ei să facă față frustrărilor și eșecului în mod constructiv, în sensul că trebuie să învețe din fiecare situație, problemă cu care se confruntă.
Articol integral →
|
Tudor Daniel Pavelea
|
Practica pedagogică desfășurată în învățământul preșcolar reprezintă una dintre cele mai importante etape în formarea inițială a viitorilor educatori și învățători. Dincolo de planuri de activitate, fișe și evaluări, această experiență oferă elevilor ocazia de a intra în contact direct cu realitatea educațională, cu ritmul copiilor și cu responsabilitățile autentice ale cadrului didactic.
Articolul prezintă o analiză sintetică a reflecțiilor formulate de elevii din clasa a XI-a I în urma desfășurării practicii pedagogice la grădiniță. Scopul demersului este de a evidenția modul în care experiența practică contribuie la formarea competențelor didactice, socio-emoționale și reflexive ale viitorilor educatori și învățători. Pe baza fișelor de reflecție, sunt analizate trăirile elevilor, activitățile apreciate, dificultățile întâmpinate, achizițiile profesionale dobândite și intențiile de dezvoltare pentru practica ulterioară la ciclul primar. Rezultatele evidențiază importanța învățării experiențiale, a reflecției pedagogice ghidate și a mentoratului în formarea inițială a cadrelor didactice, precum și necesitatea dezvoltării competențelor de comunicare, management al clasei și autoreglare emoțională. Concluziile subliniază rolul practicii pedagogice ca pilon esențial în construirea identității profesionale și în asigurarea continuității formării între nivelurile de învățământ.
Articol integral →
|
Elena-Loredana Ghiță
|
Educația religioasă în cadrul învățământului preșcolar ocupă un loc aparte în ansamblul demersului educațional, contribuind la formarea personalității copilului prin cultivarea valorilor morale, a dimensiunii afective și a unei prime deschideri spre transcendență. Specificul acestei etape de vârstă impune o abordare pedagogică particulară, în care accentul nu cade pe transmiterea unor cunoștințe teologice formale, ci pe formarea treptată a unei atitudini interioare bazate pe respect, iubire, empatie și deschidere către valorile spirituale fundamentale.
În literatura de specialitate, educația religioasă este definită drept un proces formativ care are ca scop dezvoltarea dimensiunii spirituale a copilului, în sensul construirii unei relații de încredere și afecțiune față de Dumnezeu, a asumării valorilor morale creștine și a formării unei conduite etice adecvate. La această vârstă fragedă, copilul este extrem de receptiv la stimuli afectivi, simbolici și narativi, ceea ce creează un cadru favorabil pentru integrarea unor practici educaționale cu încărcătură spirituală și morală profundă.
Articol integral →
|
Magdalena Marchidan
|
Fie că vorbim despre învățarea unei limbi străine, stăpânirea unui instrument muzical, învățarea scrierii sau a citirii, dezvoltarea graduală a competențelor nu este un eveniment liniar, ci un proces complex, etapizat. În psihologie și pedagogie, acest concept este fundamentat pe ideea că nicio abilitate complexă nu se naște „peste noapte”. Educația nu este un eveniment spontan, ci un proces minuțios de construcție. În învățământul primar, această construcție urmează principiul gradualității, transformând curiozitatea nativă a copilului în competențe solide. Așa cum afirma Jean Piaget, „inteligența organizează lumea organizându-se pe sine însăși” (Piaget, 1965).
Articol integral →
|
Mihaela Neagu
|
În activitatea mea didactică la gimnaziu, am constatat că una dintre cele mai mari dificultăți întâmpinate de elevi la orele de limba și literatura română este lipsa interesului pentru textul literar, în special pentru lectura integrală și pentru analiza acestuia. De multe ori, elevii percep operele literare ca fiind abstracte sau greu de înțeles, iar participarea lor la discuții este redusă.
Pornind de la această realitate, am căutat modalități prin care să transform ora de limba română într-un spațiu mai atractiv și mai apropiat de universul elevilor. Integrarea tehnicilor teatrale în demersul didactic s-a dovedit o soluție eficientă, cu efecte vizibile asupra implicării elevilor și asupra calității actului de învățare.
Articol integral →
|
Elena-Lăcrămioara Pricop
|
Tema iubirii, asociată frecvent cu ideea sacrificiului, reprezintă una dintre constantele fundamentale ale literaturii române. De la creația populară la romanul modern, iubirea nu este doar un sentiment, ci o experiență existențială complexă, o probă morală și, adesea, o formă de cunoaștere. Sacrificiul care o însoțește capătă sensuri diferite în funcție de epocă, mentalitate și viziune artistică, reflectând transformările profunde ale societății și ale sensibilității umane.
Analiza comparativă a unor cupluri reprezentative din literatura română – Ana și Manole din „Mănăstirea Argeșului”, Ion și Florica din „Ion”, Vitoria și Nechifor Lipan din „Baltagul”, Ela și Ștefan Gheorghidiu din „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, Polina și Birică din „Moromeții”, precum și iubirea interzisă din „Fântâna dintre plopi” – permite conturarea unor tipologii distincte ale relației dintre iubire și sacrificiu, precum și evidențierea evoluției perspectivei asupra sentimentului erotic în literatura română.
Articol integral →
|
Ecaterina-Mihaela Popescu
|
Perfecționarea continuă a actului didactic nu se poate realiza în absența unui dialog profesional autentic între practicieni. Cercurile pedagogice rămân, în peisajul educațional românesc, principalul instrument instituțional prin care cadrele didactice din învățământul primar își validează, ajustează și îmbogățesc repertoriul metodologic. Activitatea desfășurată la Cercul Pedagogic al Învățătorilor, cu elevii clasei a IV-a, a reprezentat un cadru propice pentru explorarea modului în care receptarea textului literar poate deveni vehicul al gândirii critice, nu doar al înțelegerii de suprafață. Textul suport ales -„Noi vrem să ne unim cu țara” de Vasile Poenaru, nu este unul neutru din punct de vedere afectiv și axiologic. Tocmai această încărcătură valorică permite depășirea nivelului reproductiv al lecturii și angajarea elevilor în operații cognitive de rang superior: analiză, sinteză, evaluare. Premisa de la care am pornit este simplă, dar cu implicații metodologice profunde: nu este suficient ca elevul să definească concepte; el trebuie să le operaționalizeze, să le transfere în contexte noi și să emită judecăți argumentate. Trecerea de la „a defini” la „a face” constituie, de altfel, miza centrală a competențelor-cheie din curriculumul național.
Articol integral →
|
Monica Cristina Marica
|
În contextul transformărilor educaționale generate de digitalizare, inteligența artificială (AI) și influența rețelelor sociale modifică semnificativ modul în care elevii percep și învață disciplinele școlare. Chimia, disciplină abstractă și conceptuală la nivel gimnazial, necesită strategii didactice adaptate noilor realități educaționale. Prezentul studiu investighează atitudinea elevilor de clasa a VII-a față de chimie, utilizarea AI și rețelelor sociale în procesul de învățare și oferă un feedback privind stilul de predare al cadrului didactic.
Articol integral →
|
|
|
