Toate articolele din categoria: Educație socială și emoțională
Adaptarea și integrarea școlarului mic în programul educațional
Tranziția de la grădiniță la școala primară constituie un moment crucial în dezvoltarea copilului, marcând o schimbare de cadru instituțional și o reorganizare profundă a întregii sale experiențe de învățare și socializare. Această perioadă de adaptare reprezintă o temă importantă în științele educației, implicând dimensiuni cognitive, afectiv-motivaționale și comportamentale care interacționează în configurarea traiectoriei școlare ulterioare a copilului. Literatura de specialitate din domeniul psihopedagogiei subliniază că succesul adaptării școlare nu poate fi redus la simpla acumulare de cunoștințe empirice, „preacademice”, ci presupune dezvoltarea unor competențe transversale – capacitatea de autoreglare emoțională, abilități de interacțiune socială în context formal și formarea unei atitudini pozitive față de învățare (Griebel & Niesel, 2009). Cercetările longitudinale demonstrează că modul în care se realizează această tranziție are efecte pe termen lung asupra performanței școlare și asupra percepției de sine a copilului ca elev (Dockett & Perry, 2007).
Articol integral →Evaluarea prin storytelling: o paradigmă narativă a învățării autentice
Lucrarea de față își propune să exploreze dimensiunea formativă a storytelling-ului ca strategie de evaluare autentică în procesul educațional contemporan. Într-un context în care paradigma învățării s-a deplasat de la transmiterea de cunoștințe la formarea de competențe și la valorizarea reflecției personale, povestea devine un instrument pedagogic privilegiat pentru înțelegerea, interpretarea și valorizarea experienței de învățare. Storytelling-ul, înțeles ca act narativ de construcție a sensului, oferă un cadru integrator în care cognitivul și afectivul, raționalul și emoționalul, individualul și socialul converg într-o formă de învățare profundă și semnificativă. Articolul examinează fundamentele teoretice ale pedagogiei narative, analizează aplicabilitatea acesteia în predare, învățare și evaluare, propune modele de implementare și discută implicațiile epistemologice ale unei evaluări centrate pe poveste.
Articol integral →Dezvoltarea inteligenței emoționale prin activități motrice la elevii din ciclul primar și gimnazial
În contextul educațional actual, în care dezvoltarea holistică a elevului capătă tot mai multă importanță, inteligența emoțională (IE) reprezintă o competență fundamentală pentru succesul școlar și social al copiilor. Definirea și susținerea acestei inteligențe prin activități motrice și sportive este nu doar posibilă, ci și necesară. Educația fizică, prin specificul ei interactiv, motivațional și ludic, devine un cadru ideal pentru formarea abilităților emoționale și sociale, atât în ciclul primar, cât și la gimnaziu.
Articol integral →Evaluarea și dezvoltarea socio-emoțională a elevilor
Verbul „a învăța” este adesea asociat cu școala, însă procesul de cunoaștere începe încă de la naștere și continuă pe tot parcursul vieții. În acest context, învățarea devine un parteneriat real între cadrul didactic și elev, bazat pe comunicare, adaptabilitate și sprijin constant.
Trăim într-o societate în continuă schimbare, iar școala are misiunea de a oferi fiecărui copil șansa de a-și construi un viitor. Evaluarea și dezvoltarea socio-emoțională reprezintă o componentă fundamentală a procesului educațional, esențială pentru toți copiii, indiferent de mediul școlar sau social în care aceștia se află. Dezvoltarea socio-emoțională, susținută încă de la vârste fragede, alături de cea cognitivă, asigură o formare completă și armonioasă a personalității copilului.
Socializarea și dezvoltarea socio-emoțională prin joc la vârsta preșcolară
Procesul de socializare a copilului preșcolar reprezintă o componentă fundamentală a dezvoltării umane, constituind baza asupra căreia se construiesc ulterior toate relațiile sociale și competențele de integrare în comunitate. În contextul educației timpurii, socializarea transcende simpla acumulare de comportamente sociale, devenind un mecanism complex prin care copilul își construiește identitatea, învață să navigheze în sistemul de relații interpersonale și internalizează valorile culturale ale societății în care trăiește. Jocul emerge în acest context ca vehiculul principal prin care se realizează această transformare evolutivă, reprezentând nu doar o activitate recreativă, ci un laborator social autentic în care copilul experimentează roluri, testează limite, dezvoltă empatie și învață să coopereze cu ceilalți. Analiza relației dintre joc și socializare la vârsta preșcolară devine astfel esențială pentru înțelegerea mecanismelor prin care copilul trece de la o existență predominant egocentrică la o funcționare socială adaptativă, proces care se desfășoară într-un continuum dinamic între influențele familiale verticale și interacțiunile orizontale cu grupul de egali.
Articol integral →Program de dezvoltare personală pentru copiii de clasa a V-a. Terapia de grup psihoeducațională
Perioada cuprinsă între 10 și 12 ani reprezintă o etapă importantă în dezvoltarea copilului, marcând tranziția de la copilăria mijlocie spre adolescența timpurie. În acest interval, elevii din clasa a V-a se confruntă cu provocări majore: trecerea de la școala primară la cea gimnazială, transformări fizice și psihice accelerate, și nevoia acută de a-și forma identitatea personală în contextul unui mediu social în continuă schimbare. Erik Erikson sublinia importanța acestei perioade ca fiind momentul în care copiii trebuie să dezvolte „sentimentul de industrie”, învățând să coopereze cu colegii și adulții, în timp ce își construiesc o imagine de sine bazată pe competență și performanță. Terapia de grup psihoeducațională se dovedește un instrument terapeutic ideal pentru această vârstă, oferind un cadru structurat în care elevii pot dezvolta abilități de autoreglare emoțională, pot experimenta intercunoașterea autentică și pot construi coeziunea grupului de clasă. Prin intermediul activităților experiențiale și al reflecției ghidate, această abordare terapeutică răspunde nevoilor specifice de dezvoltare ale preadolescenților, sprijinindu-i în construirea unei identități pozitive și în dobândirea competențelor necesare pentru a face față provocărilor vieții școlare și sociale.
Articol integral →Program pentru dezvoltarea socio-emoțională și formarea imaginii de sine la preșcolari
În cadrul programului educațional prezentat, accentul s-a pus pe educaṭia socială, emoṭională ṣi ȋmbunǎtǎṭirea stimei de sine a preṣcolarilor de grupă mijlocie, folosind diverse metode, mijloace ṣi materiale antrenante. Scopul acestui program este de a modela comportamentul copiilor, astfel încât să se adapteze ṣi integreze social eficient. Intenṭiile sunt de a ajuta copiii să relaṭioneze mai uṣor cu cei din jur, să iniṭieze acṭiuni din proprie iniṭiativă, să-ṣi exprime mai uṣor propriile temeri, să ceară ṣi să ofere ajutor colegilor, să-ṣi dezvolte abilitǎṭile de comunicare ṣi relaṭionare interpersonală. Astfel prin implementarea acestui program, copilul va dobândi încredere în forṭele proprii, se va integra mai bine în societate.
Articol integral →Ce este învățarea socială și emoțională?
Învățarea socială și emoțională (ISE) este procesul prin care copiii și adulții își dezvoltă abilități esențiale pentru a-și înțelege și gestiona emoțiile, a construi relații sănătoase, a lua decizii responsabile și a face față provocărilor vieții. Principalele arii vizează conștientizarea de sine, autoreglarea emoțională, conștiința socială, relațiile interpersonale și luarea deciziilor responsabile.
Articol integral →Integrarea învățării social-emoționale cu arta în grădiniță
Învățarea social-emoțională (SEL) reprezintă un proces esențial în dezvoltarea copiilor, ajutându-i să își gestioneze emoțiile, să comunice eficient, să-și dezvolte empatia și să creeze relații sănătoase. În grădiniță, unde copiii se află la începutul formării lor sociale, integrarea artei în activitățile de învățare social-emoțională poate avea un impact profund. Prin activități artistice, copiii pot învăța să își exprime sentimentele, să își dezvolte încrederea în sine și să înțeleagă emoțiile celorlalți.
Arta oferă un mediu sigur și creativ în care copiii pot explora lumea interioară și relațiile sociale. Astfel, integrarea artei în programul zilnic al grădiniței nu doar stimulează creativitatea, ci și susține dezvoltarea abilităților sociale și emoționale ale copiilor.
Împuternicirea elevilor de liceu
Educația reprezintă un pilon important al oricărei societăți, presupunând o transmitere de cunoștințe și formare de priceperi și deprinderi de la o generație la alta, influențând în mod direct dezvoltarea economică, culturală, socială, politică a unei țări. În plus, aceasta implică o învățare formală, manifestată în cadrul școlii, dar și una informală care se realizează în familie, comunitate sau la locul de muncă. Educația înseamnă putere, cheia pentru o societate prosperă, care oferă numeroase oportunități, stimulând creativitatea, inovarea, responsabilitatea. Prin educație de calitate, indivizii se simt împuterniciți, întrucât au acces la cunoștințe și la un context de formare a abilităților necesare pentru piața muncii, iar astfel aceștia devin capabili să ia decizii informate și să aibă un impact pozitiv asupra societății.




Ministerul Educaţiei