O experiență de dezvoltare profesională pentru educație incluzivă prin programul Erasmus+

Proiectul Erasmus+ „Formare profesională pentru o educație incluzivă” vine în întâmpinarea nevoii școlii noastre de a se transforma într-una incluzivă, care să ofere educație de calitate tuturor elevilor, prin dezvoltarea unui curriculum și a unor practici incluzive la clasă și în afara acesteia, prin asumarea de noi roluri ale profesorului de a elabora politici școlare, a lucra în echipă multi-disciplinară, a adapta conținuturile programelor școlare, a lucra în parteneriat cu familia și a folosi Planul de intervenție personalizat pentru elevii cu CES. Pentru mine, ca profesor itinerant și de sprijin, cursul „Every pupil is important” din cadrul acestui proiect a fost o experiență unică, utilă și foarte frumoasă.
Școala finlandeză oferă fiecărui membru al societății șansa de a ajunge un adult responsabil, care să participe la realizarea binelui comun, prin perspectiva de a investi în educație, deci de a investi în viitor.

În perioada 9-13 octombrie 2021, am participat, în calitate de membru al echipei de proiect, la cursul „Every pupil is important – special education in Finland and in Europe!” (Fiecare copil este important – educația specială ȋn Finlanda şi ȋn Europa), în Joensuu, Finlanda, ȋn cadrul proiectului de formare profesională ȋn domeniul şcolar Erasmus+ KA101 „Formare profesională pentru o educație incluzivă” (2019-2022). Cursul a fost organizat de Asociația EduKarjala, la Joensuun yhteiskoulun lukio și Lyseo comprehensive school.

Activitățile cursului de formare din Finlanda au vizat atât aspecte generale ale sistemului de învățământ finlandez, curriculum și formarea inițială a carierei de profesor, cât, mai ales, o imagine amplă a sprijinului în clasă, oferit copiilor cu diverse cerințe educaționale speciale, integrați în învățământul finlandez de masă.

Un aspect foarte important al acestei formări l-a constituit prezentarea unor măsuri de sprijin pentru educația incluzivă, vizând suportul psihologic și social în școala finlandeză oferit copiilor cu dificultăți diverse de învățare, formatorii fiind profesori pentru învățământ special. De asemenea, am putut vedea spații școlare destinate desfășurării activităților incluzive, ce oferă copiilor un mediu relaxant de învățare, plin de culoare, familiar, ajutându-i să înțeleagă lumea mult mai facil.

Am învățat de la profesioniști, ceea ce mi-a oferit înțelegerea unor caracteristici cheie ale sistemului educațional finlandez și a modelului social al incluziunii, precum: 1. Asigurarea egalității de șanse pentru toți; 2. Sprijinul și îndrumarea educațională în școlile incluzive acoperă domenii precum: sprijinul în învățare, frecvența școlară, bunăstarea elevilor și îndrumarea și consilierea psihopedagogică. Accentul este pus pe sprijinul cât mai curând posibil pentru a preveni apariția și creșterea problemelor; 3. Sistemul educațional finlandez se bazează pe încredere și responsabilitate; 4. Învățarea pe tot parcursul vieții este asigurată la toate nivelurile educației, este recunoscută educația informală și non-formală. Am înțeles că este nevoie de viziune pe termen lung.

Avem nevoie să accedem la o formare profesională adevărată pe termen lung și asta începe cu școli mai bune pentru profesori și pentru copii.

În sistemul de educație finlandez, mult nu înseamnă și bine, așa că programa e mai relaxată, dar o parcurg cu rigurozitate toți copiii, profesorii asigurându-se că nimeni nu rămâne cu noțiuni fundamentale neclarificate. În școli există un grup de acțiune, numit „echipă de bunăstare’’, care se adună săptămânal, pentru a discuta diferite cazuri legate de dificultățile de învățare, problemele multiculturale, probleme de comportament ale elevilor și să întrerupă acestea cât mai curând posibil, reușind să influențeze pozitiv echitatea sistemului cât și calitatea acestuia. În conformitate cu Legea educației de bază, pe lângă furnizarea predării în cadrul curriculumului, elevii au dreptul de a primi îndrumare, consiliere și sprijin suficient pentru învățarea și frecventarea școlii pe tot parcursul școlii generale. 90% dintre copiii finlandezi care termină învățământul obligatoriu , au primit sprijin pe parcursul școlii. Ceea ce înseamnă că educația specială nu este de fapt nimic special. Sprijinul acordat elevului este unul flexibil, bazat pe planificare și reglabil atunci când nevoia elevului se schimbă.

De asemenea, cooperarea cu elevul și părinții acestuia este foarte importantă. Punctele de plecare pentru furnizarea sprijinului sunt punctele forte, nevoile de învățare și nevoile de dezvoltare atât a întregului grup didactic cât şi fiecare elev în parte. În planificarea instruirii și sprijinului, este imperativ să se țină cont de faptul că nevoile de sprijin pot varia de la temporare la continuu, de la minor la major, sau de la una la mai multe forme de sprijin.

O atenție deosebită trebuie acordată intervenției timpurii, care presupune identificarea barierelor de învățare, a stilurilor de învățare diferite și a punctelor de plecare pentru învățare, precum și mediilor culturale ale elevilor. Nevoile speciale care necesită intervenție timpurie și sprijin sunt:

• Diferite dificultăți de învățare (citire, scriere, matematică, atenție, percepere spațială, lingvistică/ motrică/ memorie);
• Dificultăți emoționale sau de dispoziție;
• Probleme de comportament;
• Temeri;
• Situații dificile de viață;
• Simptome psihosomatice;

Învățarea și frecventarea școlii necesită soluții de sprijin. Se identifică trei niveluri de sprijin:

Nivelul 1. „Sprijin general”, în care toți elevii sunt la început și toată lumea are nevoie de adaptare școlară; este prima formă de sprijin pentru a răspunde nevoilor de sprijin. Aceasta înseamnă găsirea de soluții pedagogice individuale precum şi îndrumări şi măsuri de sprijin pentru intervenția timpurie furnizate ca parte a vieții școlare de zi cu zi. Asistența generală este oferită în cel mai scurt timp pe măsură ce este detectată nevoia de sprijin, și nu există teste sau decizii speciale necesare pentru aceasta. De interes privind incluziunea școlară este existența claselor „EMO-CLASSES”, clase pentru sprijinul copiilor care au probleme socioemoționale, de comportament și de atenție.

Nivelul 2. „Sprijin intensificat”, atunci când un elev are nevoie în mod regulat de mai mult ajutor pentru a studia ; În astfel de cazuri, elevul poate solicita mai multe forme de susținere.

Nivelul 3. „Sprijin special”, atunci când un elev are nevoie de mult ajutor pentru a studia și se presupune că nevoia de sprijin va continuă mult timp.

Învățarea și frecvența la școală necesită soluții de sprijin bazate pe comunitate.

În nivelurile 2 și 3 se realizează un Plan de Intervenție în care școala sprijină elevul -sprijin obligatoriu. La nivelul 1, Planul de intervenție se face numai dacă este necesar. Un copil este mutat de la un nivel la altul pe baza evaluării multiprofesionale. La această evaluare participă un psiholog școlar și un asistent social, pe lângă profesori de la clasă. Evaluarea psihologică în școală presupune desfășurarea mai multor tipuri de activități:

• O întâlnire în școală cu profesorii și părinții pentru realizarea feedback-ului;
• Evaluarea și planificarea sprijinului pentru studiu, inclusiv nivelul dat de cele trei etape de sprijin;
• Posibile sugestii pentru învățământul special, de reabilitare;
• Un feedback scris pentru părinți și școală;
• Posibile îndrumări pentru reabilitarea neuropsihologică/ diferite terapii/ neurolog/ psihiatrie/ medic de școală/ asistent social;
• Copiii și tinerii primesc sprijin (până la vârsta de 18 ani) sau terapiile (până la vârsta de 16 ani) gratuit.

Am fost impresionată modalitatea de funcționare în școli a programului PBIS (Positive Behavior Interventions and Supports). PBIS reprezintă:

• Un program de prevenire a comportamentelor problematice astfel încât să ajute copiii și profesorii să construiască relații mai bune și să crească învățarea, insuflând încă de la început concepte importante: respect, responsabilitate, toleranță, siguranță, etc, astfel încât să devină persoane dezvoltate emoțional si integrate social;
• Este o listă de bună practici care duce la școli sigure, cu copii și profesori fericiți; Nu este un curriculum, este mai degrabă o modalitate de a face școlile mai previzibile, mai sigure pentru toți elevii și personalul.
• Se constată o reducere de 60% a comportamentelor problematice doar în primul an de implementare a programului.

Implementarea PBIS în scoală presupune parcurgerea etapelor: 1. ESTABLISH EXPECTATIONS. Stabilirea așteptărilor la nivel de școală 2. TEACH EXPECTATIONS Predarea așteptărilor 3. POSITIVE REINFORCEMENT. Crearea unui sistem de întărire pozitiv 4. RESTORATIVE CONSEQUENCES. A răspunde la comportamente provocatoare cu consecințe consecvente.

Cercetările arată că predarea predarea așteptărilor comportamentelor fac școlile mai sigure, iar pe copii și personalul scolii mai fericiți, deoarece se creează o cultură a consecvenței și un climat organizațional pozitiv.

Consider că această experiență pozitivă va contribui la creșterea performanțelor mele profesionale în domeniul educației incluzive. Am putut vedea că secretul fericirii profesorului finlandez constă în organizarea foarte eficientă a curriculumului, a spațiului școlar, dar mai ales se datorează lucrului în echipă a tuturor specialiștilor din educație și sănătate, cea din urmă fiind considerată definitorie pentru evoluția fiecărui copil.

Recomand formarea profesională prin programul Erasmus+.

Detalii cu privire la desfășurarea proiectului Şcolii Gimnaziale „Nicolae Iorga” pot fi găsite pe blogul proiectului: erasmusplusnicolaeiorgafocsani.blogspot.com.

Bibliografie
www.understood.org/en/articles/pbis-how-schools-support-positive-behavior
www.erasmusplus.ro/
Vrăşmaş, T., Şcoala şi educaţia pentru toţi, Ed. Miniped, Bucureşti, 2004.