| |
Viorica Stănescu
|
Inteligența artificială (IA) are un potențial imens în educație, dar este clar că vine și cu limite semnificative. Într-o lume tot mai digitalizată, inteligența artificială devine un instrument tot mai prezent în educație. De la platforme educaţionale până la asistenți virtuali, tehnologia promite să revoluționeze modul în care elevii învață și profesorii predau. Cu toate acestea, apare întrebarea: poate IA să devină un aliat real în procesul educațional sau există limite care o împiedică să înlocuiască complet factorul uman?
Articol integral →
|
Georgeta Pompilia Chifu
|
Ciclul gimnazial reprezintă o etapă esențială în dezvoltarea cognitivă și socio-emoțională a adolescenților, caracterizată prin accelerarea proceselor de abstractizare, consolidarea identității personale și cristalizarea intereselor academice și profesionale. Cercetările din domeniul psihologiei dezvoltării evidențiază faptul că această perioadă constituie o fereastră de oportunitate pentru cultivarea gândirii divergente și a competențelor metacognitive, esențiale pentru adaptarea la cerințele unei societăți în continuă schimbare. În acest context, proiectele eTwinning emerg ca o metodologie pedagogică inovatoare, capabilă să transforme paradigma educațională tradițională prin integrarea învățării colaborative, interculturale și bazate pe tehnologie.
Articol integral →
|
Ofelia-Cristina Nagy
Cristian Albulescu |
Evaluarea este un proces ciclic ce vizează măsurarea progresului elevilor în raport cu obiectivele de învățare. Inițial, se stabilesc obiectivele, urmate de selectarea metodelor și instrumentelor adecvate pentru colectarea datelor. Aceste date sunt analizate și interpretate pentru a formula judecăți de valoare privind nivelul de performanță. Rezultatele sunt comunicate părților interesate, iar informațiile obținute stau la baza luării deciziilor pedagogice și administrative, într-un demers continuu de optimizare a procesului de învățare.
Evaluarea digitală în învățământul special face referire la utilizarea tehnologiilor digitale și a resurselor electronice în cadrul procesului complex de colectare, analiză și interpretare a datelor relevante privind progresul academic, dezvoltarea socio-emoțională și comportamentală a elevilor cu cerințe educaționale speciale (CES) (Blackwell et al., 2014). Această modalitate de evaluare extinde și diversifică metodele tradiționale, oferind oportunități inovatoare pentru a obține o înțelegere mai profundă și nuanțată a nevoilor individuale ale fiecărui elev.
Articol integral →
|
Maria-Magdalena Dorcioman
|
Într-un context social marcat de provocări precum creșterea dependenței de tehnologie și criza climatică globală, educația democratică și exercițiul gândirii critice devin esențiale. Olimpiada Națională de Dezbateri pentru Juniori 2025 aduce în atenție două teme cu puternic impact asupra vieții cotidiene: dreptul la intimitate digitală și rolul părinților în spațiul online, respectiv responsabilitatea ecologică prin măsuri sustenabile la nivelul fiecărei gospodării. Cele două moțiuni propuse — formulate de organizatori ca scenarii de dezbatere — oferă echipelor de elevi un cadru structurat în care să își exerseze abilitățile argumentative. Variantele de lucru atașate (structuri Guvern-Opoziție) nu sunt soluții impuse, ci modele educaționale orientative, menite să ajute participanții să înțeleagă pozițiile posibile și să-și construiască propria abordare critică. Articolul de față analizează aceste versiuni propuse, comentează aplicabilitatea lor în contexte reale și discută modul în care elevii pot adapta și personaliza argumentele în funcție de viziunea echipei și principiile competiției.Textul respectă formatul World Schools și valorile asumate prin Regulamentul Olimpiadei de Dezbateri Juniori 2025, promovând reflecția echilibrată, rațiunea argumentativă și responsabilitatea cetățenească.
Articol integral →
|
Mădălina Samson
|
Dezvoltarea creativității plastice reprezintă o componentă fundamentală a educației artistice în învățământul preuniversitar. Cercetările din domeniul psihopedagogiei demonstrează că activitățile plastice contribuie semnificativ la formarea gândirii divergente și a capacităților expresive ale elevilor. În contextul actual al educației, identificarea și aplicarea unor metode eficiente de stimulare a creativității devine o necesitate pentru cadrele didactice care urmăresc dezvoltarea armonioasă a personalității elevilor. Prezenta lucrare își propune să analizeze principalele metode și tehnici care pot fi utilizate în activitățile de educație plastică pentru a favoriza exprimarea creativă și pentru a cultiva potențialul artistic al copiilor și adolescenților.
Articol integral →
|
Garofița Sorina Docolin
|
Cartea este un prieten adevărat. În sufletul fiecăruia există o bibliotecă pe care o duce cu sine și din cărțile căreia recitește uneori, învață, memorează, dând sens cuvintelor și ideilor citite. Practicarea lecturii individuale și active este o cale de acces la valorile culturale și morale ale umanității. Dincolo de învățarea propriu-zisă, lectura sistematică și lucrul cu textul sunt activități formative, esențiale și necesare pentru dezvoltarea și cultivarea intelectului, pe tot parcursul anilor de studiu.
Pregătirea activității în vederea recenzării textelor a presupus realizarea în cadrul cercului de lectură a unor afișe cu imagini cât mai atractive și expresive care să ilustreze cărțile citite și care să implice în același timp entuziasmul și bucuria copiilor, creativitatea și talentul lor, dar deopotrivă de importante, denumirea cercului nostru Ex libris și a instituției participante, Liceul Tehnologic Electrotimiș din Timișoara. Unele afișe au fost realizate computerizat, cu IA, cel mai dificil fiind momentul alegerii lucrărilor care să reprezinte cu succes preocupările elevilor și apoi postarea acestora pe grupul Lecturiada. Nespusă ne-a fost surpriza când elevii au remarcat cele două afișe create de ei, și selectate în albumul virtual al Oanei Olariu, în cadrul proiectului Lecturiada elevilor 2025 Nevoia de identitate. Cine ești? De unde vii? Încotro te duci?, ANPRO.
În altă ordine de idei, continuând seria mesajelor către scriitorii români contemporani ale căror texte se studiază în manual, alăturăm câteva observații metodologice conturate pe parcursul demersului didactic.
Articol integral →
|
Andrada Tutulescu
|
Deprinderile sunt o parte importantă a activităţilor umane, peste 80%, şi pot interfera funcţional la toate nivelele structurilor complexe, fiind instrumentele fundamentale pe care se bazează performanţele. Totodată, au dovedit specialiştii, peste 60% dintre deprinderi se formează ȋn ontogeneza timpurie (deprinderi de mers, de vorbire, de comunicare nonverbală), punctul culminant al formării acestora situȃndu-se undeva pe la 4 ani, cȃnd se formează deprinderi de igienă, curăţenie etc. Toate aceste deprinderi alcătuiesc ceea ce psihologii numesc fondul activităţilor de integrare socio-culturală primară sau deprinderile primare pentru viaţă independentă, care ajută individul să ducă mai tȃrziu o existenţă normală.
Deprinderea de citit şi deprinderea de scris fac parte, alături de deprinderea de ascultare (ȋnţelegere) şi cea de exprimare, din cele patru deprinderi fundamentale pentru ȋnvăţarea limbii. Cele patru deprinderi se formează concomitent, fiecare bazȃndu-se pe celelalte, de aceea şi studiile ȋn domeniu recomandă abordarea globală, avȃnd ȋn vedere că limbajul este un întreg.
Articol integral →
|
Daniela Lenuța Voinea
|
În contextul actual al învățământului românesc, unde diversitatea nivelurilor de învățare dintr-o clasă este tot mai evidentă, sprijinul diferențiat pentru elevii care întâmpină dificultăți de învățare devine o necesitate, nu un moft. Clasa a II-a este un moment-cheie în formarea bazelor educaționale ale copiilor: cititul, scrisul, calculul și exprimarea devin competențe esențiale, pe care se va construi întreaga carieră școlară. Tocmai de aceea, recuperarea educațională pentru elevii cu rămâneri în urmă este una dintre cele mai importante misiuni ale cadrului didactic în acest stadiu.
Articol integral →
|
Nicoleta Nicola
|
Procesul de îndrumare a formării capacităților de comunicare cuprinse mai multe etape care se întrepătrund: ascultarea vorbirii celorlalți, reproducerea ei pe baza imitației, construirea unui sistem verbal propriu, consolidarea lui prin exersarea zilnică, prevenirea unor deficiențe și corectarea vorbirii. Situațiile de instruire ce presupun comunicarea se diversifică în funcție de modalitățile, căile și mijloacele la care poate apela educatorul.
Articol integral →
|
Irina Botici
Cristina Bulei |
Perioada cuprinsă între 10 și 12 ani reprezintă o etapă importantă în dezvoltarea copilului, marcând tranziția de la copilăria mijlocie spre adolescența timpurie. În acest interval, elevii din clasa a V-a se confruntă cu provocări majore: trecerea de la școala primară la cea gimnazială, transformări fizice și psihice accelerate, și nevoia acută de a-și forma identitatea personală în contextul unui mediu social în continuă schimbare. Erik Erikson sublinia importanța acestei perioade ca fiind momentul în care copiii trebuie să dezvolte „sentimentul de industrie”, învățând să coopereze cu colegii și adulții, în timp ce își construiesc o imagine de sine bazată pe competență și performanță. Terapia de grup psihoeducațională se dovedește un instrument terapeutic ideal pentru această vârstă, oferind un cadru structurat în care elevii pot dezvolta abilități de autoreglare emoțională, pot experimenta intercunoașterea autentică și pot construi coeziunea grupului de clasă. Prin intermediul activităților experiențiale și al reflecției ghidate, această abordare terapeutică răspunde nevoilor specifice de dezvoltare ale preadolescenților, sprijinindu-i în construirea unei identități pozitive și în dobândirea competențelor necesare pentru a face față provocărilor vieții școlare și sociale.
Articol integral →
|
Ioana Opriș
|
În cadrul existenței sale, fiecare persoană este supusă unor influențe educative care pot acționa concomitent, succesiv sau în forme variate. Unele acționează spontan, altele au un caracter organizat și sistematic, provenit din partea școlii sau a altor instituții extrașcolare. Ca urmare, distingem acțiunile educative de informațiile educative, prin modul în care sunt organizate și gradul de eficiență pe care îl au, totuși ambele având o finalitate educativă și contribuind la formarea personalității umane.
Educația se poate obiectiva în trei ipostaze: educația formală, educația nonformală și educația informală, în funcție de varitatea situațiilor de învățare și de gradul diferit de intenționalitate acțională.
Articol integral →
|
Cristina Simion
|
Nevoile și cerințele elevilor, participanți activi în actul educațional, susțin necesitatea unei schimbări majore pivind modul în care cadrele didactice abordează activitățile de predare – învățare. Activitățile care conduc spre modernizarea și perfecționarea metodologiei didactice au la bază sporirea caracterului activ-participativ al strategiilor didactice, aplicarea unor metode în care se remarcă caracterul formativ, îmbinarea activităților de învățare cu cele de cooperare, de învățare în grup și muncă independentă. Un aspect specific strategiilor didactice interactive îl reprezintă faptul că acestea promovează interacțiunea, cooperarea, colaborarea, comunicarea.
Predarea conţinuturilor legate de Drepturile copilului încurajează la elevi caracteristicile leadershipului democratic şi responsabilitatea individuală. Luarea în considerare de către profesori a Drepturilor copiilor determină la elevi o reflecţie asupra curriculumului, care ţine cont de principiile integrate Convenţiei pentru Drepturile copilului.
Prezenta lucrare abordează necesitatea introducerii și utilizării strategiilor didactice interactive în activitatea de predare – învățare la disciplina „Educație socială – Gândire critică și drepturile copilului”, în scopul promovării drepturilor copilului, asumarea de către elevi a rolului de participanți activi la propria formare.
Articol integral →
|
Ovidiu George Nicuț
|
Într-o perioadă în care școala românească se află într-o continuă tranziție, una dintre temele cele mai arzătoare ale dezbaterii publice este legată de descentralizarea angajării personalului didactic. Inițiativa, aflată în stadiul de propunere, prevede ca decizia privind selecția profesorilor să nu mai aparțină exclusiv Ministerului Educației prin concurs național, ci să fie transferată către unitățile de învățământ, prin intermediul directorilor și consiliilor de administrație.
Ca manager al unei unități de învățământ tehnologic, aflată la confluența dintre formarea profesională, incluziunea socială și șansele reale la angajare ale tinerilor, privesc această posibilă reformă cu maturitate, prudență și simț al răspunderii. În mod firesc, descentralizarea aduce oportunități de adaptare la contextul local, dar totodată ridică semne de întrebare privind echitatea, transparența și calitatea actului educațional.
Articol integral →
|
|
|
