Recomandări practice pentru utilizarea adecvată a inteligenței artificiale de către profesori

Observația că inteligența artificială joacă și va juca un rol proeminent în toate domeniile profesionale, în viața politică și socială, în educație și pentru dezvoltarea personală a condus la conștientizarea importanței realizării unor ajustări anticipative în sistemul și în procesul educațional și, în consecință, la propunerea și la rafinarea continuă a unor sugestii, indicații, îndrumări, ghiduri, cadre de referință, documente de politici educaționale, reglementări legislative mai mult sau mai puțin utile, pertinente sau coerente, însă în mod cert relevante pentru timpurile în schimbare. Având aceste resurse ca punct de plecare, articolul de față se constituie într-un ghid practic introductiv pentru integrarea responsabilă a inteligenței artificiale în activitatea didactică și de cercetare. Include elemente utile pentru selectarea instrumentelor IA adecvate fiecărei sarcini pedagogice, amintește protocoalele de citare și de recunoaștere a contribuției IA în diverse contexte profesionale, propune metode eficiente pentru evaluarea autenticității lucrărilor elevilor și studenților în era IA. Pledează pentru menținerea unui echilibru între valorificarea potențialului tehnologic și păstrarea componentei umane esențiale în procesul educațional.

Articol integral →

Dinamicile cognitive și educaționale în contextul învățării asistate de inteligență artificială

Prezentul articol analizează interacțiunea dintre oameni și inteligența artificială (IA), concentrându-se asupra empatiei algoritmice și co-creației digitale. Pe baza unui studiu calitativ care a inclus interviuri cu 57 de cadre didactice și 542 de elevi, analiza identifică teme centrale precum conștientizarea etică, personalizarea și receptivitatea emoțională percepută a IA. Rezultatele evidențiază atât oportunitățile (cum ar fi implicarea crescută, reducerea sarcinilor de lucru, sprijinul pentru învățarea incluzivă), cât și riscurile (de exemplu, dependența sau diminuarea conexiunii umane) asociate cu utilizarea IA în contexte educaționale. Concluziile susțin necesitatea dezvoltării alfabetizării digitale critice și a unei redefiniri a rolului cadrului didactic.

Articol integral →

Cyberbullyingul – mit sau realitate?

Adolescenții au acum în mâini aceeași cantitate de abilități de calcul pe care, cu doar un deceniu în urmă, doar companiile mari și-o puteau permite. Cum gestionează un tânăr accesul din ce în ce mai mare la tehnologie și, prin extensie, puterea pe care aceasta o oferă? Majoritatea elevilor folosesc tehnologia în mod responsabil, dar unii au ales să o folosească în moduri neglijente și nepotrivite, rănindu-i, umilindu-i, stânjenind și atacându-i personal pe alții. Acest fenomen a fost denumit cyberbullying, care a fost definit ca rău intenționat și repetat cauzat prin utilizarea computerelor, a telefoanelor mobile și a altor dispozitive electronice.
În mai multe moduri, hărțuirea cibernetică poate fi percepută ca fiind mai sinistră decât hărțuirea offline (adică, tradițională sau în curtea școlii), deoarece atacurile pot fi mai intense, frecvente, nebănuitoare și aparent dificil de oprit. În comparație cu bătăușii tradiționali, bătăușii cibernetici nu sunt reținuți de spațiu sau timp. Unii cyberbullys se pot ascunde sub o mantie a anonimatului, permițându-le, în esență, să-i atace cu ușurință pe alții în orice moment și din orice loc doresc. Cu tehnologia modernă, hărțuirea cibernetică poate apărea cu viteza gândirii și în fața unui public mult mai mare decât acele comportamente limitate în curtea școlii. Bătăușii online pot fi, de asemenea, potențial și mai cruzi decât bătăușii offline, deoarece, pe lângă cuvinte, ei pot include ca parte a atacurilor lor o gamă bogată de media, inclusiv sunete, fotografii modificate, text, video, prezentări de diapozitive și sondaje.

Articol integral →

Influența noilor tehnologii asistive asupra incluziunii: incluziunea digitală

Incluziunea nu este doar o dimensiune etică a educației, ci și un obiectiv fundamental susținut de cercetări care evidențiază beneficiile interacțiunii și modelării comportamentale între elevi. Această realitate determină sistemele educaționale să caute modalități concrete de incluziune eficientă a tuturor categoriilor de elevi, inclusiv a celor cu dizabilități, în procesul de învățare. În acest context, educația digitală are un rol  în facilitarea accesului la informație, oferind soluții tehnologice adaptate pentru integrarea socială și dezvoltarea relațiilor autentice. Rețelele sociale, platformele de e-learning și dispozitivele inteligente constituie oportunități majore pentru consolidarea incluziunii digitale, contribuind astfel la eliminarea barierelor educaționale și sociale (Caton, S., Chapman, M., 2016).

Articol integral →

Control sau responsabilitate? Obligație sau educație? Reflecții asupra celor două moțiuni ale Olimpiadei de Dezbateri Juniori 2025

Într-un context social marcat de provocări precum creșterea dependenței de tehnologie și criza climatică globală, educația democratică și exercițiul gândirii critice devin esențiale. Olimpiada Națională de Dezbateri pentru Juniori 2025 aduce în atenție două teme cu puternic impact asupra vieții cotidiene: dreptul la intimitate digitală și rolul părinților în spațiul online, respectiv responsabilitatea ecologică prin măsuri sustenabile la nivelul fiecărei gospodării. Cele două moțiuni propuse — formulate de organizatori ca scenarii de dezbatere — oferă echipelor de elevi un cadru structurat în care să își exerseze abilitățile argumentative. Variantele de lucru atașate (structuri Guvern-Opoziție) nu sunt soluții impuse, ci modele educaționale orientative, menite să ajute participanții să înțeleagă pozițiile posibile și să-și construiască propria abordare critică. Articolul de față analizează aceste versiuni propuse, comentează aplicabilitatea lor în contexte reale și discută modul în care elevii pot adapta și personaliza argumentele în funcție de viziunea echipei și principiile competiției.Textul respectă formatul World Schools și valorile asumate prin Regulamentul Olimpiadei de Dezbateri Juniori 2025, promovând reflecția echilibrată, rațiunea argumentativă și responsabilitatea cetățenească.

Articol integral →

Inteligența artificială în educație: oportunități și provocări pentru viitorul învățării

Inteligența artificială (IA) are un potențial imens în educație, dar este clar că vine și cu limite semnificative. Într-o lume tot mai digitalizată, inteligența artificială devine un instrument tot mai prezent în educație. De la platforme educaţionale până la asistenți virtuali, tehnologia promite să revoluționeze modul în care elevii învață și profesorii predau. Cu toate acestea, apare întrebarea: poate IA să devină un aliat real în procesul educațional sau există limite care o împiedică să înlocuiască complet factorul uman?

Articol integral →

Cyberbullingul – un fenomen din ce în ce mai întâlnit

Copilăria și adolescența nu sunt doar perioade de creștere, ci și de asumare de riscuri emergente. Tinerii din aceste perioade sunt deosebit de vulnerabili și nu pot înțelege pe deplin legătura dintre comportamente și consecințe. Impulsivitatea, căutarea senzațiilor tari și alte diferențe individuale îi determină pe adolescenți să respingă intervențiile standardizate de risc.
Aproximativ o treime dintre utilizatorii de internet din lume sunt copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani. Tehnologia digitală oferă o nouă formă de comunicare interpersonală. Partea întunecată a utilizării internetului de către tineri este că aceștia pot hărțui sau suferă din cauza hărțuirii altora în spațiul cibernetic. Acest comportament este, de asemenea, recunoscut ca hărțuire cibernetică.
Deși cyberbullying-ul este încă un domeniu de cercetare relativ nou, cyberbullying-ul în rândul adolescenților este considerat a fi o problemă serioasă de sănătate publică care este strâns legată de comportamentul, sănătatea mintală și dezvoltarea adolescenților. Rata tot mai mare de adoptare a internetului la nivel mondial și popularitatea platformelor de social media în rândul tinerilor au înrăutățit această situație, majoritatea copiilor și adolescenților se confruntă cu hărțuirea cibernetică sau victimizarea online în timpul vieții lor.

Articol integral →

Utilizarea activităților de învățare interactive prin folosirea instrumentelor realizate cu ajutorul tehnologiei. Exemple de bună practică

În contextul evoluției tehnologice accelerate și al digitalizării învățământului, integrarea tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) în educația muzicală și artistică a devenit o necesitate a sistemului educațional modern. Acest articol analizează modalitățile de implementare a învățării asistate de calculator (educație digitală) în disciplinele artistice, evidențiind atât oportunitățile oferite de instrumentele multimedia și resursele educaționale deschise (RED), cât și provocările pe care le presupune păstrarea unui echilibru între metodele tradiționale și cele digitale. Lucrarea explorează evoluția utilizării tehnologiilor digitale în educația artistică din România, cadrul legal aferent, precum și exemple concrete de bune practici în crearea și utilizarea resurselor educaționale digitale, subliniind importanța adaptării continue a procesului didactic la cerințele societății informatizate, fără a pierde din vedere specificul și autenticitatea experiențelor artistice directe.

Articol integral →

Profesori și roboți. Cum și cât ajută agenții cu inteligență artificială?

Într-o lume în care ChatGPT scrie eseuri și rezolvă probleme de matematică în câteva secunde, o întrebare importantă își caută răspunsul: cine va modela caracterul și valorile generației viitoare – algoritmii reci și preciși sau profesorii care înțeleg nevoile, potențialul și sensibilitatea ființei umane?
Evoluția tehnologiilor digitale și emergența inteligenței artificiale (IA) au generat transformări semnificative în toate domeniile societății, inclusiv în educație. În ultimii ani, dezvoltarea modelelor lingvistice mari precum ChatGPT a intensificat dezbaterile privind potențialul acestor tehnologii de a revoluționa procesul educațional. Agenții IA educaționali, definiți ca sisteme software capabile să interacționeze autonom și să ia decizii în medii educaționale dinamice, reprezintă una dintre cele mai promițătoare direcții de dezvoltare în acest domeniu.
Acest articol analizează potențialul și limitele utilizării agenților cu inteligență artificială în educație, cu accent pe potențialul acestora de a prelua rolul profesorilor. Prin analiza literaturii recente și a studiilor empirice, sunt trecute în revistă câteva aspecte privind agenți IA educaționali, funcționalitățile și impactul acestora asupra procesului de învățare. Deși agenții IA demonstrează capacități promițătoare în anumite aspecte ale predării, concluziile (preliminare) indică necesitatea unei abordări echilibrate, în care tehnologia completează și sprijină profesorul, mai degrabă decât să îl înlocuiască.

Articol integral →