Toate articolele din categoria: Învățare
În ce constă teoria dezvoltării cognitive elaborată de Jean Piaget?
Jean Piaget este una dintre personalitățile de seamă ale cercetărilor din domeniul psihologic, elaborând de-a lungul carierei sale numeroase lucrări și articole ce vizează dezvoltarea psihică umană, iar acestea sunt indispensabile pentru noile cercetări din domeniu.
Piaget a fost un biolog, logician, psihanalist și filosof elvețian ce se naște în data de 9 august 1896 în Neuchâtel. Este fiul profesorului de literatură medievală Arthur Piaget și al Rebeccăi Jackson. În 1907, este elev la Colegiul din Neuchâtel, unde reușește să scrie un articol despre o albină văzută în parc. Acest articol a fost considerat punctul de plecare în cariera științifică a lui Jean Piaget.
Rolul basmului în formarea trăsăturilor de caracter la preșcolari și școlarii mici
Poveștile au apărut în același timp cu popoarele și s-au dezvoltat odată cu ele, dând sens și culoare vieții și transmițând din generație în generație norme și valori morale. Încă din cele mai vechi timpuri, seara, înainte de culcare, copiii își primeau porția de fantastic autohton, atunci când părinții sau bunicii le spuneau povești la gura sobei. Unele inventate pe loc, altele auzite din bătrâni. Istorisiri cu tâlc, menite să educe tinerele generații prin exemple mai mult sau mai puțin reale, făurite parcă să atragă ascultătorul, să îl transpună într-o altfel de lume, să îl facă să gândească, să își aleagă modele de urmat, să cultive empatie. Basmul oferă oportunități pedagogice aproape nelimitate, putând fi un suport valoros pentru scopuri educaționale și activități variate.
Articol integral →Mnemonice vs. fițuici
Elevul contemporan trebuie să facă față unor provocări diverse, supraabundența informațiilor, multitaskingul, lipsa de motivație a învățării, convingerea inutilității memorării unor concepte anacronice, toate conducând către plictiseală, iritare, dezinteres, ce afectează individul dar și colectivitatea, procesul învățării, randamentul, implicând nu rareori eșecul. Există cercetări în domeniul îmbunătățirii și consolidării memoriei, însă cele mai importante sunt tehnicile mnemonice prin care învață cu ușurință date ce trebuie memorate pe de rost. Acestea nu trebuie nicidecum generalizate, ci numai în contextul memorării unor termeni complecși, a căror reținere este esențială și sigură prin apelarea la un mod atractiv, precum în scopul memorării unor date istorice, a unor concepte din terminologie specifică unei discipline, nume de personaje etc.
Articol integral →Raportarea la greșeală în procesul de învățare
În mod obișnuit, suntem învățați să ne ferim de greșeală și să considerăm greșeala ca fiind premisa unei pedepse, a unei sancțiuni negative ori chiar a eșecului. Starea afectivă asociată cu greșeala este încărcată negativ – frică, rușine, tristețe sau chiar furie, iar discuțiile despre greșeli sunt mai degrabă mustrare, ceartă, decât analiză, reflecție, generalizare a lecțiilor învățate. Scopul învățării era (și încă mai este) performanța. O dovadă la îndemână și foarte puternică o reprezintă documentele strategice, naționale, în care termenul „performanță” apare extrem de des. De asemenea, simpla analiză a discursului public despre educație aduce în prim-plan aceeași preocupare exagerată pentru performanță, pentru standarde înalte, fără loc de greșeală. Cu toate acestea, cel puțin în comunitatea pedagogică și psihologică, se pot observa schimbări în modul de raportare la greșeală.
Articol integral →Lectura și învățarea centrată pe elev
Învățarea centrată pe elev presupune un stil de învățare activ, implică elevul în procesul de învățare, face lecțiile mai interesante, sprijină elevii în înțelegerea noțiunilor, îl învață aptitudinile învățării, dar şi aptitudinile fundamentale ale muncii alături de alții şi ale rezolvării de probleme. Aceasta este ipoteza de la care am pornit atunci când mi-am propus să aplic proiectul descris în articol – proiectului educativ „Lecturile lunii”. Acesta a cuprins 3 etape, fiecare etapă finalizându-se cu un concurs pe grupe. Fiecare etapă a acestui proiect a însemnat o trimitere spre realizarea unor metode alternative de evaluare pentru a dezvolta capacitatea creatoare a elevilor și capacitatea de a extrage informații importante dintr-un volum de date. Scopul acestui proiect a fost stimularea interesului pentru lectură, a imaginației creatoare, a creativității lexicale în perioada micii școlarități.
Articol integral →Orientări contemporane în practica educației școlare
În educația contemporană spațiile și formele de învățare s-au diversificat, de aceea modalitățile de învățare și de educație școlară trebuie regândite. În activitățile școlare, dar mai ales în activitățile extrașcolare capătă o pondere mai mare învățarea nonformală și cea informală. Având în vedere noile tendințe educaționale, în actul de predare este aproape un imperativ accentuarea învățării nonformale și informale. Aceste modalități vin în sprijinul dezvoltării unor activități precum excursii și tabere de studiu, cercuri și ateliere școlare, săptămâna școlii etc.
Materialul propune o prezentare a celor trei tipuri ale învățării și valorificarea lor în activitatea școlară.
Teoriile învățării – modalități de integrare în practicile educaționale
Teoriile învățării, de la decodificarea de semnale și până la învățarea și aprofundarea noțiunilor, din etapa dezvoltării perceptiv-intuitivă a copiilor, se observă în orice moment educativ organizat de cadru didactic, iar conștientizarea lor face ca actul educativ să fie unul cu țintă precisă, organizat și documentat. Corelând teoriile învățării cu practica pedagogică, se pot crea situații de joc și învățare în care copiii exersează, își formează deprinderi, comportamente, dau răspunsuri acționale sau verbale.
Articol integral →Dezvoltarea reprezentărilor despre spațiu la copiii de vârstă preșcolară mare prin intermediul metodelor de explorare
Odată cu dezvoltarea accelerată a tehnologiei, a apărut și tendința cadrelor didactice de a integra la maxim tehnologiile informaționale în acul educațional. Educatorul, de cele mai multe ori, utilizează irațional resursele digital-interactive, din motiv că aceste tehnologii captivează atenția copiilor și le asigură o motivare în procesul instructiv-educativ. Cu toate acestea, se uită de faptul că tehnologiile informaționale pot influența negativ dezvoltarea preșcolarului, iar specialiștii recomandă să stea cât mai puțin în fața gadgeturilor. Din acest motiv, educatorului trebuie să se axeze în construirea actului educațional mai mult pe metode ce facilitează manipulare de obiecte, să se bazeze pe acțiuni de cunoaștere prin explorare-investigare.
Strategii de rezolvare a problemelor (Cercetare)
Adaptarea procesului instructiv-educativ la particularitățile individuale ale elevilor și realizarea unor activități didactice nuanțate sunt necesare datorită deosebirilor existente între elevii de aceeași vârstă, supuși unui proces comun de instruire. Pentru a ajunge la o cât mai bună cunoaștere a elevilor, învățătorul trebuie să folosească strategii didactice cât mai variate, să știe să aleagă pe cele mai potrivite scopului propus şi să le adapteze la condițiile oferite de colectivul de elevi pe care îl îndrumă. Conversația euristică și problematizarea, ca metode didactice utilizate în activitatea de rezolvare a problemelor la orele de matematică, constituie o sursă largă de inovație şi de creații în lecție pentru învățător, de mobilizare şi activizare pentru elevi, de perfecționare a procesului instructiv – educativ, de colaborare a elevilor în participarea lor la procesul de învățare.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei