| |
George Iulian Năstase
|
Teatrul de animație, prin bogăția formelor sale de expresie și capacitatea de a uni arta vizuală, mișcarea, vocea și obiectul, reprezintă un teritoriu pedagogic fertil, unde jocul devine instrument de cunoaștere și de dezvoltare personală.
Proiectul „Lungul drum către Santa Cruz”, realizat împreună cu grupa de performanță a Cercului de Teatru de Păpuși – ActAnima Puppetry în anul școlar 2024–2025, s-a născut din dorința de a oferi copiilor o experiență de învățare artistică autentică, în măsură să le stimuleze creativitatea, empatia și spiritul de echipă.
Articol integral →
|
Andriana Georgeta Stanciu
Florina Izabela Stroe |
Educația se află într-o perioadă în care totul se schimbă: elevii, profesorii, tehnologia, chiar și felul în care privim învățarea. Ceea ce odinioară părea o simplă transmisie de cunoștințe a devenit astăzi un proces complex, centrat pe elev, pe emoție și pe trăirea învățării. În acest context, gamificarea s-a impus ca una dintre cele mai vii și eficiente metode de inovare, o punte între nevoia de rigoare și dorința de entuziasm. A învăța prin joc nu este o idee nouă. Încă din primele forme de educație, jocul a fost limbajul prin care copiii au descoperit lumea. Noutatea constă în modul în care acest principiu vechi este reimaginat în școala modernă. Gamificarea înseamnă integrarea mecanismelor ludice, precum misiuni, provocări, niveluri sau recompense simbolice, în activități de învățare, cu scopul de a crește implicarea și motivația elevilor. Nu este vorba despre a transforma orele în competiții zgomotoase, ci despre a da un sens mai viu procesului de învățare.
Articol integral →
|
Dănuța-Maria Avram
|
Săptămâna verde este, pentru fiecare copil, o poartă deschisă spre cunoaștere, responsabilitate și iubire față de natură. În această perioadă, mediul devine un laborator viu, iar fiecare zi aduce o nouă experiență de învățare. La grupa mică „Curcubeu”, această săptămână a fost o adevărată aventură ecologică. Prin activități practice, jocuri, ateliere și experiențe directe, copiii au descoperit cum pot avea grijă de planeta lor și câtă frumusețe se ascunde în gesturile simple de protejare a mediului.
Articol integral →
|
Romina Claudia Tunsu
|
Educația timpurie reprezintă fundamentul formării fiecărui copil, iar lumea contemporană impune o adaptare constantă a metodelor de predare la noile realități tehnologice. Într-o eră în care copiii cresc înconjurați de ecrane, sunete și imagini, educatorii sunt provocați să îmbine jocul tradițional cu instrumentele digitale moderne. Una dintre cele mai eficiente modalități de modernizare a activităților din grădiniță este utilizarea tablei interactive împreună cu aplicațiile educaționale, care aduc un plus de atractivitate, dinamism și implicare în procesul de învățare. Tabla interactivă este mai mult decât un simplu suport digital – ea devine un instrument pedagogic complex, care sprijină procesul de învățare prin intermediul aplicațiilor create special pentru vârsta preșcolară. Prin atingere, mișcare, sunet și culoare, copilul devine participant activ la propria formare.
Articol integral →
|
Ana-Maria Bîzdoacă
|
Trăim într-o eră digitală în continuă evoluție, iar integrarea tehnologiei în educație a devenit nu doar o opțiune, ci o necesitate. Numeroase articole și studii științifice recente [1-6] evidențiază rolul tehnologiilor digitale în educație și subliniază impactul pozitiv al acestora atât în ceea ce privește stimularea implicării elevilor, dar și asupra reducerii decalajelor educaționale inclusiv pentru preșcolari [7-9]. În România, „Cadrul de competențe digitale pentru elevi” (DigComp) și „Cadrul european pentru competențele digitale ale educatorilor” (DigCompEdu) încurajează dezvoltarea competențelor digitale ale educatorilor, inclusiv în grădiniță, iar recomandările din „Reperele fundamentale în învățarea timpurie a copilului” (2024) susțin utilizarea resurselor digitale ca parte integrantă a dezvoltării globale a copilului. În învățământul preșcolar, unde jocul și experiența directă sunt esențiale, introducerea elementelor digitale într-un mod echilibrat și benefic devine o provocare cu atât mai mult [10], [11]. În acest context, prezenta lucrare abordează tocmai nevoia de dezvoltare a competențelor digitale timpurii pentru a răspunde diverselor nevoi educaționale, inclusiv pentru copii cu cerințe educaționale speciale (CES), explorând modul în care modelul blended-learning poate fi implementat eficient în grădiniță, fără a neglija specificul vârstei preșcolare. Abordarea este una calitativă, axată pe studiu de caz și observație participativă, urmărind evidențierea fezabilității și eficacității implementării modelului blended-learning la nivel preșcolar, prin prezentarea unui exemplu concret de bune practici.
Articol integral →
|
Nicolae Trișcaș
|
Digitalizarea reprezintă una dintre cele mai profunde transformări ale educației contemporane, redefinind nu doar conținuturile, ci și modurile prin care elevii se raportează la procesul de învățare. Într-un context în care tehnologia a pătruns în aproape toate domeniile vieții, inclusiv în educația fizică și sportul școlar, se ridică o întrebare esențială: în ce măsură digitalizarea influențează motivația elevilor pentru activitățile fizice? Prin acest articol, îmi propun să analizez impactul pozitiv și provocările pe care le aduce digitalizarea în educația fizică, pornind de la premisele unei pedagogii moderne, centrate pe elev și susținute de instrumente tehnologice interactive.
Articol integral →
|
Garofița Sorina Docolin
|
În contextul educațional actual, profund tehnologizat, profesorul de limba și literatura română se află la confluența dintre tradiție și modernitate, dintre păstrarea valorilor canonice și adaptarea la noile paradigme curriculare. Tema propusă în acest an de simpozion, „Limba și literatura română între convingerile profesorilor și concepția curriculară“, invită la reflecție lucidă asupra modului în care identitatea noastră profesională se armonizează versus se confruntă cu actualele direcții de reformă educațională. E o tensiune interesantă și totodată dificilă aici: aceea dintre convingerea personală că limba română este un spațiu al spiritului, al valorilor sufletești, spirituale, morale, culturale și cerința curriculară care ne solicită să formăm competențe, să evaluăm performanțe școlare, să cuantificăm progresul. Altfel spus, să cuantificăm poezia, să apreciem prin note frumusețea, să păstrăm sufletul limbii și al literaturii, al disciplinei, per ansamblu, într-un sistem standardizat și tehnicizat. În acest context, predare limbii și a literaturii române devine o artă a echilibrului: rigoare și creativitate, text/ viață, algoritm/ sensibilitate.
Articol integral →
|
Lavinia Victoria Dumitrana
|
Anul acesta, după 16 ani în care am predat matematică doar la gimnaziu, am făcut un pas important în cariera didactică și m-am mutat, în urma unui transfer, la un liceu teoretic. Ce înseamnă să fii profesor de matematică la liceu? Uneori mă întreb și eu ce înseamnă pentru mine acest lucru? Din afară, pare o meserie simplă, în care predai formule, corectezi teste și verifici elevii dacă au rezolvat corect exercițiile propuse. Dar, când privesc mai adânc, îmi dau seama că această profesie înseamnă mult mai mult: este un dialog continuu între logică și emoție, între rigoare și înțelegere, între prezentul plin de întrebări al elevilor și viitorul lor încă neconturat.
Articol integral →
|
Constantin Cristinel Diaconu
|
Matematica reprezintă o disciplină esențială în educație, având un impact semnificativ asupra dezvoltării gândirii critice și a ordinii în percepția elevilor. Această relație profundă între matematică și gândire nu se limitează doar la memorarea formulelor sau a teoremelor, ci se extinde la abilitatea elevilor de a înțelege relațiile și modelele matematice la un nivel mai profund. Prin asimilarea conceptelor matematice, elevii nu doar că își îmbunătățesc abilitățile de calcul, ci și capacitatea de a aborda probleme complexe, de a analiza informațiile și de a stabili legături logice între diverse idei. Această procesare activă a informațiilor contribuie, de asemenea, la dezvoltarea unor abilități esențiale pentru viață, cum ar fi gândirea critică, raționamentul logic și capacitatea de a lua decizii informate.
Articol integral →
|
Oana Dina
|
Actul lecturii se configurează ca act sinestezic în vremurile acestea atât de tehnologizate și de interactive, căci receptorul nu mai decodează exclusiv semne lingvistice, ci interpretează simultan imagini, sunete și simboluri. La orele de literatură, lectura imaginii este o strategie didactică complexă, menită să dezvolte competențele de receptare multimodală ale elevilor prin conectarea textului literar cu limbajul vizual, oferind oportunitatea de a extinde interpretarea textului dincolo de cuvânt și de a cultiva noua sensibilitate, capabilă să recunoască și să recepteze integrat limbajele artistice.
Articol integral →
|
Alina-Simona Dulgheru
|
Feedback-ul este un instrument folosit permanent, indiferent de domeniu, atât în viața personală cât și în viața profesională. În Dicționarul Explicativ al Limbii Române, noțiunea de feedback este explicată astfel: „Retroacțiune care se manifestă la nivelul a diferite sisteme (biologice, tehnice etc.) în scopul menținerii stabilității și echilibrului lor față de influențe exterioare; retroacțiune inversă, conexiune inversă, cauzalitate inelară, lanț cauzal închis”. Așadar, feedback-ul este o reacție cu scopul menținerii echilibrului.
Articol integral →
|
Corneliu Dragomir
|
Activitatea profesorilor itineranți și de sprijin nu mai este doar despre copiii cu cerințe educaționale speciale, elevii cu dificultăți de învățare și/ sau copiii cu handicap integrați în învățământul de masă. Rolul de a fii manageri de caz servicii psihoeducaționale, atribuit profesorilor de sprijin prin Ordinul 1985/2016 (ordin comun al Ministerului Educației, Ministerului Sănătății și Ministerului Muncii, Familiei și Solidarității Sociale) publicat în Monitorul Oficial al României 1019/2016 privind aprobarea metodologiei pentru evaluarea şi intervenţia integrată în vederea încadrării copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap, a orientării şcolare şi profesionale a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, precum şi în vederea abilitării şi reabilitării copiilor cu dizabilităţi şi/sau cerinţe educaţionale speciale impune o abordare integrată și complexă asupra contextului situațional în care elevul cu cerințe educaționale speciale își duce viața de zi cu zi. Astfel, profesorul de sprijin este pus în situația de a nu mai fii profesor, ci de a manageria contexte cotidiene de dezvoltare educațională și psihosocială a elevului beneficiar.
Articol integral →
|
Mariana Deleanu
|
Trăim într-o perioadă de schimbări profunde în educație. Ca profesor, director și părinte, am putut observa direct efectele rupturii dintre familie și școală. Această ruptură nu este teoretică: se vede în motivația elevilor, în comportamentele lor și în climatul emoțional al claselor.
Educația nu este un câmp de bătălie. Ea nu ar trebui să fie despre competiție între părinți și profesori, nici despre presiunea rezultatelor imediate. Este un spațiu de formare, unde copilul învață să fie curios, responsabil și empatic.
Articol integral →
|
|
|
