Întâlnirea în comunitățile virtuale de învățare
Întâlnim frecvent comunitățile virtuale în jurul nostru, cu roluri din ce în ce mai proeminente care interferează atât cu învățarea școlară, cât și cu dezvoltarea profesională continuă.
Articolul prezintă o serie de măsuri prin care cadrele didactice supervizează dezvoltarea și consolidarea comunităților virtuale, amintind și avantajele și dezavantajele acestor comunități.
Competențele digitale ale profesorilor, între necesitate și utilitate
Lucrarea prezintă câteva argumente identificate în literatura de specialiate şi mai puţin cunoscute, cu privire la cauzele motivației scăzute a actualelor generaţii de elevi pentru învăţare. Cunoaşterea acestor argumente este imperios necesară pentru a determina cadrele didactice să reflecteze asupra lor şi, implicit, pentru a declanşa starea de spirit necesară creşterii interesului pentru îmbogaţirea cunoştinţelor privind oportunităţile educaţionale ale mediului virtual. Educaţia actuală, prin cerinţele realităţii cotidiene și atitudinea elevilor faţă de școală, impune profesorului să completeze și/ sau să alterneze învăţarea tradiţională, colaborativă din sala de clasă, centrată pe valorizarea elevilor, cu secvenţe de învăţarea sprijinite de metode moderne şi instrumente ale TIC.
În lucrare este valorificată ideea că eficientizarea demersului de predare-învăţare-evaluare prin înserarea în scenariile didactice, a unor secvenţe de instruire cu ajutorul unor unelte digitale adecvat alese, conduce la creşterea motivării elevilor pentru educaţia oferită sub „umbrela” şcolii.
Ultima parte a lucrării prezintă ca una din soluţie mobilizatoare pentru stimularea creativităţii didactice a profesorilor, necesitatea şi utilitatea participării la parteneriate educaţionale şi cursuri de formare alături de colegi europeni.
Rolul dascălului modern
Profesorul a avut şi va avea în continuare un rol esenţial în formarea elevului, în desăvârşirea personalităţii acestuia. Dacă în trecut, dascălul decidea totul cu privire la procesul instructiv-educativ, acum el trebuie să devină doar un liant în formarea elevului, un suport pentru dezvoltarea autonomiei şi pentru formarea în spiritul responsabilităţii şi culturii civice. Se pune din ce în ce mai mult accentul pe caracterul formativ al educației. Cadrul didactic nu mai este transmiţător, ci facilitator, folosind dialogul şi cooperarea în relaţia cu elevii. «Școala cea bună e aceea în care și școlarul învață pe profesor.» (Nicolae Iorga)
Articol integral →Manualele alternative – mijloace didactice ale profesorului de azi
Articolul urmăreşte o prezentare a rolului pe care îl are manualul, ca mijloc didactic, în procesul instructiv-educativ şi a felului în care sunt concepute manualele alternative comparativ cu manualul unic, clasic. Profesorul este cel care decide alegerea manualului şi valorifică, într-o manieră personală, conţinutul acestuia.
Articol integral →Există vreo meserie mai frumoasă?
Emoții, la fiecare început de an școlar…
Primele zile de muncă m-au umplut de bucurie, deși chiar mi-a fost frică de grupa mică… Reacții pline de toată frumusețea pământului m-au fermecat. La înscriere, întreb copilul care o ținea strâns de mână pe mamă: ”Cum te cheamă?” Și el se uită disperat în ochii mamei: “Mamă, cum mă cheamă?”.
Studii europene de cultură tradiţională românească: programă transdisciplinară
Articolul cuprinde, sintetic, principalele elemente inedite ale programei unei noi discipline – Studii europene de cultură tradiţională românească – rod al unei cercetări experimental aplicative de nivel universitar, având drept suport activitatea educativă cu caracter nonformal desfăşurată cu copii şi adolescenţi sau tineri având vârste cuprinse între 5 ani şi 19 (25) ani – membri ai cercului „Fluieraşul” şi ai Asociaţiei „Fluieraşul” Braşov.
Articol integral →Metode moderne utilizate în predarea-învățarea categoriilor semantice
Studiul categoriilor semantice duce la înmulţirea numărului de cuvinte cunoscute de elevi, la activizarea lor, la precizarea sensului lor, la dezvăluirea sensului lor figurat, la cunoaşterea uriaşei polisemii pe care o au unele cuvinte din fondul principal al limbii noastre. De mare importanţă este cunoaşterea nuanţelor sinonimice, paronimice şi a sensului figurat al cuvintelor. Astfel, se poate înlătura monotonia şi platitudinea din vorbirea elevilor noştri.
Trecem în revistă metodele şi procedeele activ-participative pe care profesorul de limba română le are la dispoziţie pentru realizarea eficientă a obiectivelor specifice disciplinei sale.
Analiza stilistică în ciclul primar
Sensul fundamental şi caracteristic pentru un cuvânt, sensul lexical care redă exact ideea ce trebuie exprimată se numeşte sens propriu. Învăţând să vorbească, şi ulterior, îmbogăţindu-şi vocabularul, copiii vor folosi în general, cuvintele cu sensul lor propriu. Şi în cărţile destinate lor, vor întâlni aceste cuvinte, dar, pe lângă ele, şi cuvinte al căror sens este altul decât cel obişnuit. Cu timpul, în special prin lectură, ei vor descoperi că, în anumite circumstanţe lingvistice (proprii literaturii artistice), cuvintele pot fi folosite cu alte înţelesuri decât cele comune, obişnuite.
Este imposibil ca, în cadrul orelor de limba română, învăţătorul să evite abordarea sensului figurat al cuvintelor şi expresiilor, pentru că, dacă ar ignora acest aspect, elevii săi ar fi lipsiţi de baza raţională a trăirii emotive.
În articol, ilustrăm utilizarea sensului propriu şi a sensului figurat cu exemple din opere literare.
E-cartea – deschidere la lectură, prin eTwinning
Provocările tehnologiei contemporane ne pun în faţa unei confruntări cu cartea clasică. Etwinning mi-a înfiripat un joc de cuvinte, întrebându-mă dacă „Mai E-cartea” printre preferatele copiilor.
Elevii mei parcurg paginile cărților, descoperind informații din diverse arii de interes. Încă din clasa I am pornit pe drumul de întâlnire cu slova fermecată, transpunându-ne împreună în lumea celor mai mici (ne)cuvântătoare. În această lume, deschisă mai întâi de glasul dascălului primilor ani de școală, fiecare elev se imaginează ca fiind erou de poveste.
Dacă ar trebui să dau un singur argument pro-lectură, acesta ar fi nevoia adaptării sufletului de copil de la izvorul dulcii potriviri a cuvântului, întru menținerea pe calea deschisă spre împărăția vorbelor meșteșugite a ucenicilor cuvântului.
Rolul familiei în dezvoltarea intelectuală a copilului
A.S.Makarenko se adresează părinţilor astfel: „Să nu credeţi că educaţi copilul numai atunci când vorbiţi cu el, când îl povăţuiţi sau îi porunciţi.”
Un dascăl poate să-şi arate măiestria şi aunci când este nevoit să “predea” părinţilor ”lecţia” privind rolul pe care pot să-l aibă în dezvoltarea intelectuală a copiilor lor. Nu este o lecţie tocmai uşoară, dar merită încercat.
Ministerul Educaţiei