| |
Carmen Gîrlonța
|
Modelul Soluții Colaborative şi Proactive, propus de Greene (2015), este un model educaţional aplicat cu preponderenţă în cadrul instituţiilor de învătământ unde comportamentele de tip problematic tind să fie tot mai numeroase şi afectează cel mai adesea desfăşurarea în condiţii optime a demersului didactic, dar se doreşte şi o soluţie prin implicarea tuturor partenerilor implicaţi (elevi, părinţi, cadre didactice, specialişti). Modelul pleacă de la ideea că apar comportamente neadecvate din cauza faptului că acești copii nu au dezvoltate anumite aptitudini care să-i determine să se adapteze la cerințe, cu alte cuvinte, ei se comportă bine dacă pot sau știu cum ar trebui să se comporte bine. Aceste „abilități nedezvoltate” devin problematice în anumite situații sau în condiții specifice care generează probleme nerezolvate. Astfel, autorul propune un instrument privind Evaluarea aptitudinilor nedezvoltate şi a problemelor nerezolvate, un ghid cu dificultățile pe care le pot avea copiii în diferite situații generale, concomitent cu modul concret de manifestare a acestora în situații particulare.
Articol integral →
|
Adina Cristina Neacşu
Cristina Elena Zahiu |
A vorbi despre socializare este echivalent cu a vorbi despre comunicare. De fapt, educația presupune existența a două procese: inculturația – se referă la contactul cu valorile unei culturi – şi socializarea – presupune învățarea şi însușirea de comportamente. Educația este un proces de socializare şi presupune şi dezvoltarea socio-emoţională. Charles Darwin afirma că „omul este fiinţă socială, sociabilitatea constituind o condiţie pentru progresul social şi o sursă de forță pozitivă morală. Omul nu trăieşte singur, el trăiește cu semenii săi, prin ei şi pentru ei. Locul pe care îl ocupă fiecare în grupul sau grupele respective din care face parte tipul de relații socio-afective, statutul social, expansivitatea indică gradul de sociabilitate al unui individ”.
Articol integral →
|
Lavinia Flavia Boita
|
Esenţa modernizării învățământului constă în depistarea conținutului, a căilor şi mijloacelor care să-i asigure sporirea eficienței formative. Se poate afirma că niciuna din disciplinele şcolare nu se bucură mai mult decât matematica de cercetări teoretice optime de organizare raţională a conţinutului, precum şi descoperirea mijloacelor şi metodologiei care să-i asigure meximul de eficienţă formativă. Matematica apare ca una din principalele chei ale înţelegerii lumii. Ea dispune de bogate valenţe formative: cultivă curiozitate ştiinţifică, preocuparea pentru descifrarea necunoscutului, antrenează intelectul – gândirea – pe primul plan, dar nu orice fel de gândire, ci o gândire creatoare. Dacă în învăţământul tradiţional se punea accent pe predarea de informaţii, în învăţământul contemporan se militează pe mutarea accentului asupra funcţiei formative.
Articol integral →
|
Liliana Constăndoiu
|
Deși matematica este o disciplină care necesită o anumită structură și logică, adăugarea elementului spontaneității poate aduce varietate și entuziasm în procesul de învățare. Prin abordarea spontană, profesorii pot stârni interesul și curiozitatea elevilor. Atunci când aduc în clasă exerciții neașteptate, probleme provocatoare sau exemple practice din viața reală, elevii sunt implicați activ în învățare și își pot dezvolta gândirea critică și abilitățile de rezolvare a problemelor. Spontaneitatea permite profesorilor să se adapteze nevoilor și ritmului de învățare al elevilor. Ei pot răspunde la întrebările și dificultățile ridicate în timpul lecției, să facă conexiuni cu cunoștințele anterioare ale elevilor și să ajusteze planurile de lecție în funcție de reacțiile și feedback-ul elevilor.
Articol integral →
|
Adriana-Iulia Zelinschi
|
Cercetările din domeniul pedagogiei speciale și al artelor performative evidențiază în mod clar importanța teatrului în dezvoltarea emoțională, socială și cognitivă a copiilor cu cerințe speciale. Prin participarea în piese de teatru, acești copii au oportunitatea unică de a explora și exprima emoțiile, de a învăța să interacționeze cu ceilalți și de a-și dezvolta abilitățile cognitive și de înțelegere a contextului social.
În calitate de profesor de limba engleză și coordonator al clubului de teatru al liceului, am avut privilegiul de a descoperi talentul unui copil special. În timpul unei ore de limba engleză, am observat pasiunea și potențialul său precum și ușurința exprimării in limba engleză și am decis să-l susțin și să-l încurajez să participe într-o piesă de teatru jucată în această limbă. Aceasta a fost oportunitatea care i-a permis să-și demonstreze abilitățile și să-și consolideze încrederea în sine.
Articol integral →
|
Daniela Jipa
|
Educația estetică este o activitate socială conștientă care îl pregătește pe om pentru receptarea și creația artistică. „Ea este o componentă permanentă a educației, a formării omului pentru viață: nu numai prin ceea ce dobândește prin naștere, dar și prin ceea ce a cucerit fapta lui”, afirma Goethe. Deoarece omul este impresionat mai ales de ceea ce este frumos, noțiunea „estetic” a fost înțeleasă mult timp ca sinonimă cu noțiunea de „frumos”, iar educația estetică a fost definită ca educație prin frumos și prin foarte frumos. Obiectivul universal al esteticii este frumosul. Frumosul, alături de adevăr și bine, este una din valorile esențiale care trebuie cultivată în conștiința oamenilor.
Articol integral →
|
Aurelia-Cornelia Boian
|
Intenția acestei lucrări este de a prezenta argumente în favoarea ideii că educația interculturală constituie un bun exemplu în sensul conviețuirii pașnice dintre grupurile etnice şi culturale care trăiesc pe un anumit teritoriu, pentru depășirea barierelor culturale care pot separa oamenii şi comunitățile. Toţi suntem diferiţi, dar în acelasi timp egali. Semnul de egalitate se transpune în respectul faţă de cel de lângă noi şi în posibilitatea de comunicare pe care trebuie s-o valorificăm. Nu toţi suntem români şi nu toţi vorbim limba română. Diversitatea este mirodenia care ne încântă viaţa în relaţiile pe care le stabilim cu ceilalţi. A fi altfel și a vorbi altă limbă nu fac din noi decât un rezervor inepuizabil de experienţe noi şi diferite. A învăţa de la alţii care sunt altfel decât tine nu înseamnă decât să înveţi ca om, ca român, ca maghiar, ca rrom sau sas. Nu poţi vorbi de o cultură diferită decât cunoscând-o, iar cel mai bun mod de a o face este să cunoşti oamenii din această cultură, să împărtășești gândurile lor, trăirile, conflictele care ar putea să apară.
Articol integral →
|
Ioana Savu
|
În procesul de învăţământ, în condiţiile unei proiectări şi a unei predări integrate, rezultatele și progresul la învățătură al elevilor depind de metodele și strategiile utilizate de către profesor. Cercetările efectuate au evidențiat faptul că utilizarea unor metode diverse, adaptate colectivului de elevi, conduce la obținerea de performanțe în pregătirea elevilor, în procesul de predare-învățare-evaluare. Strategiile creative, metodele moderne și învățarea activă sunt instrumente importante pe care profesorul le poate folosi în procesul instructiv-educativ, fiind eficiente în acumularea de noi cunoștințe. Metodele moderne atrag elevii, îi motivează și îi stimulează să participe în mod activ în procesul didactic, astfel încât predarea-învățarea-evaluarea devine o activitate plăcută și captivantă.
Articol integral →
|
Bănuța Rădulescu
|
Datorită diversității situațiilor în care poate fi realizat şi a unicității ființei umane, niciun act de comunicare nu este repetabil. Sunt extrem de multe variabile ce influențează atât modul în care este emis un mesaj cât şi modul în care este decodat, înțeles, perceput de receptor. În condițiile în care a scrie şi a vorbi reprezintă în sine acţiuni relativ simple, impedimentul principal al comunicării constă tocmai în înţelegerea corectă a conţinutului transpus prin aceste acțiuni. Oamenii sunt unici şi diferiţi în acelaşi timp, definiţi de experiență, pregătire, caracter, iar diferențele majore de personalitate sunt cele care provoacă această dificultate. Un gest, un cuvânt, o expresie pot fi interpretate în mod diferit, pot căpăta înţelesuri distincte pentru persoane diferite sau pentru aceeași persoană, în momente diferite. Decodarea mesajelor este un proces prin care receptorul face efort pentru a descifra ceea ce transmite emiţătorul. Acest proces poate fi influențat de o multitudine de factori: conceptele vehiculate, gradul de inteligibilitate a discursului emiţătorului pentru receptor, atenţia pe care o acordă receptorul pentru mesajul transmis de emiţător, nevoia pe care o are acesta faţă de informaţia vehiculată în comunicare, canalul prin care se realizează, mediul în care are loc, relaţia dintre cei doi, capacitatea emiţătorului de a-şi adapta discursul la capacitatea de înţelegere a receptorului, influența unor factori perturbatori precum sunete exterioare, zgomote, voce scăzută, folosirea unor concepte/ cuvinte necunoscute pentru receptor, gradul de interes al acestuia pentru actul respectiv etc.
Articol integral →
|
Ioana Lavinia Mititel
|
Imaginația poate fi definită ca proces psihic de re-creare și creare de imagini noi în plan mental. Imaginația joacă un rol esențial în activitatea umană, incluzându-se ca verigă componentă centrală a creativității. Nu are limite, fiind liberă pentru a se putea mișca nu numai pe tărâmul realului perceptibil, ci și pe cel al fantasticului, conferând întotdeauna o notă de inedit, de noutate.
Imaginația productivă este o componentă a creativității. Albert Einstein spunea că imaginația este mai importantă decât cuvintele. Cu toate acestea, de prea multe ori această parte esențială a educației este ignorată la școală. A-ți folosi imaginația înseamnă a crea imagini în minte, iar când elevii creează imagini în mintea lor în timp ce citesc, nivelul lor de implicare crește deoarece povestea devine personalizată.
Articol integral →
|
|
|
