| |
ALINA DEZSO
|
Ca profesori, întâmpinăm, de multe ori, provocări cărora nu ştim cum să le răspundem. În multe dintre situaţii, planul de acţiune se dovedeşte demersul eficient de soluţionare a acestora. Etapele concrete de elaborare a acestuia ne conduc înspre conştientizarea şi vizualizarea clară a aspectelor relevante, dar şi înspre reflecţie şi identificarea soluţiilor și oportunităţilor.
Articol integral →
|
MIHAELA COMAN
|
Cele mai multe studii, articole şi cercetǎri recente ne atrag atenţia asupra impactului pe care accesul la calculator şi privitul la televizor nedozate corespunzǎtor îl au asupra dezvoltǎrii armonioase a copiilor noştri.
Sarcina noastrǎ, a adulţilor, este aceea de a nu facilita accesul copiilor la un computer, mai ales fǎrǎ a se preciza clar timpul şi modul în care poate fi utilizat, pentru cǎ s-ar putea sǎ nu avem sorţi de izbândǎ în cazul în care dorim sǎ înlǎturǎm acest obiect din viaţa şi din rutina zilnica a copilului.
Articol integral →
|
IRINA-OANA FILIP
|
Perioada preşcolarităţii este vârsta manifestării curiozităţii exprimată prin întrebări de tipul „de ce”, al căror răspuns conduce spre noi întrebări, motivându-l pe copil să înveţe.
Propria experienţă îmi permite să afirm că, în ultimii ani, abundenţa de mijloace media la care copilul are acces zilnic, prin acceptul şi încuviinţarea celor din mediul familial, îi inhibă de cele mai multe ori manifestarea acestei curiozităţi care este spontană şi firească în primii ani ai copilăriei.
Articol integral →
|
MIHAELA VEREȘ
|
În educaţie, comunicarea este vitală: modul în care noi, profesorii, reuşim să comunicăm cu elevii este direct responsabil de comportamentele acestora. Pentru ca actul de comunicare să fie autentic şi de calitate, este necesar ca fiecare profesor să asculte, să observe, să analizeze, să controleze calitatea mesajului şi să se exprime în funcţie de elev. Iar metodele moderne, centrate pe elev, permit acest lucru mult mai mult decât cele tradiţionale.
Articol integral →
|
SILVIA GHINEA
|
Probabil că fiecare dintre noi a observat, în activitatea didactică, cât de diferite sunt comportamentele copiilor, dar poate că nu întotdeauna am știut să ne racordăm predarea la nevoile și interesele acestora. Din dorința de a-i educa cât mai bine, avem tendința de a-i îndruma pe copii în procesul de învățare fără a ține cont de competențele și nevoile lor, uitând, uneori, că misiunea noastră nu este instrucția, ci, mai degrabă, a face fiecare copil să învețe în modul lui specific, prin mijloacele cu ajutorul cărora funcționează cel mai bine, în sensul valorizării și dezvoltării potențialului propriu.
Articol integral →
|
LENUTA-OTILIA DOINA
|
Toți suntem de acord că școala, prin însuși rolul său, trebuie să ofere motivație pentru învățare, astfel încât elevii să fie dispuși să depună eforturi pentru a-și însuși cât mai multe lucruri noi, de care apoi vor avea nevoie în activitatea socială, profesională sau personală, pe tot parcursul vieții. În funcție de atractivitatea performanței sau de dificultatea sarcinilor, toți elevii au acces la succes. De ce, atunci, unii ajung să învețe doar pentru a promova, iar alții eșuează deși au capacitățile necesare?
Articol integral →
|
CRISTIANA HÂRUŢA
|
Viața adolescenților de astăzi se concentrează în jurul imperativului (auto)cunoașterii, de aceea, a le propune o abordare a textului literar din perspectiva psihanalizei lui Freud echivalează cu a-i ajuta să se (auto)definească, dar și să se apropie de opera literară. Astfel, din simpli cititori, ei se transformă în veritabili lectori.
Articol integral →
|
GEORGIANA SAVESCU
|
Limba devine aproape lipsită de folos dacă nu are o dimensiune și o relevanță culturală. Și, cu toate acestea, conceptul predării culturii la ora de limbi străine rămâne unul eluziv. Deși în breasla noastră este acceptat faptul ca limba însemnă și cultură, nu există un consens în ceea ce privește ce și cu atât mai puțin cum să o predăm. Spre deosebire de gramatică și vocabular, care au un conținut concret, cultura este fluidă, amorfă și dificil de definit. Un prim pas îl reprezintă stabilirea relațiilor dintre limbă și cultură și înțelegerea interdependenței dintre acestea.
Articol integral →
|
|
|
