Jocul și educația de calitate

Asistăm astăzi la o reconsiderare a jocului ca metodă activă, eficientă şi corespunzătoare particularităţilor de vârstă ale şcolarilor mici. J. Piaget spunea că „toate metodele active de educaţie ale copiilor mici cer să li se furnizeze acestora un material corespunzător pentru ca, jucându-se, ei să reuşească să asimileze realităţile intelectuale, care altfel, rămân exterioare inteligenţei copilului”.
Activitatea ludică îndeplineşte funcţii importante pentru copil cât şi pentru adult. Pentru copil, modul serios şi pasiunea cu care se joacă constituie indicatori ai dezvoltării şi perfecţionării proceselor de cunoaştere – percepţia, reprezentarea, gândirea, capacitatea de înţelegere, memoria, imaginaţia, vorbirea – şi trăsăturilor de personalitate – caracter, aptitudini, voinţă, afectivitate.
Încă din primii ani la catedră am înţeles că folosirea jocului în procesul didactic este o coordonată esenţială în formarea priceperilor şi deprinderilor. În tratarea acestei teme, am plecat de la experienţa dobândită la catedră, de la metodele şi procedeele aplicate în activitatea didactică şi, mai ales, de la folosirea permanentă a jocului didactic în lecţiile de matematică.

Articol integral →

Copiii fără etichete – campanie socială pentru combaterea violenței împotriva copiilor

Salvaţi Copiii România derulează în acest an, în perioada martie-octombrie 2013, o campanie socială pentru a combate violența împotriva copiilor, sub denumirea: ”Copiii fără etichete”.
Campania urmăreşte conştientizarea violenței împotriva copiilor din societatea românească, generarea unei schimbări de atitudine față de această violență, precum și generarea unei schimbări de paradigmă în educația copiilor, prin: înlocuirea practicilor violente cu metode educaționale pozitive, respectarea copilului în locul umilirii lui, renunțarea la indiferență şi acceptare față de violența împotriva copiilor.

Articol integral →

Cel mai important factor în educaţia copiilor – părinţii sau dascălii?

Auzim din ce în ce mai des că tinerii din zilele noastre sunt lipsiţi de educaţie. Ar fi mult de vorbit pe acestă temă. Eu nu mi-am propus decât să trag un mic semnal de alarmă, fără a da cele mai bune răspunsuri la întrebări pe care şi le pun părinţii, cadrele didactice şi, de ce nu, copiii (elevii) – cum ar fi: unde şi cine a greşit? Suntem mulţi implicaţi în jocul „Educaţia”. Suntem o echipă. Am încercat să arăt că nu trebuie să renunţăm la educaţia tinerilor, oricât de multe bariere ar putea să apară. Şi toate acestea ar putea începe cu: „Unde sunt cei 7 ani de-acasă?„.

Articol integral →

Paradigma constructivistă în predarea și învățarea științelor

Cu ocazia participării la un curs de fomare susținut la Universitatea Frederick din Limassol, am audiat o ilustrare interesantă a teoriei costructiviste şi a implicaţiilor acesteia în procesul de predare-învăţare, în general, şi a ştiinţelor, în particular. Împreună cu alți colegi cadre didactice, inspectori, formatori şi metodişti pentru învăţământul primar, am realizat, în cadrul unor ateliere de lucru captivante, experimente ştiinţifice inedite, pe baza cărora am înţeles mai ales care sunt principiile constructiviste, cum se aplică ele în cadrul lecţiei, ce tipuri de procese cognitive se dezvoltă în activităţile experimentale, care sunt paşii unui experiment constructivist (contextualizarea, observaţia, ipoteza, predicţia, înregistrarea datelor, organizarea lor, concluzia, generalizarea) etc.

Articol integral →

Profesorul, designer al instruirii: situații de învățare bazate pe proiecte

Învăţatea bazată pe proiecte oferă situaţii concrete din viaţa reală pentru contextualizarea activităţilor de acumulare a cunoştinţelor şi încorporare a capacităţilor de gândire de nivel superior cu privire la ideile importante. Realizarea proiectului trebuie să reprezinte etapa valorificării şi certificării cunoştinţelor dobândite cu aplicabilitate în viaţa reală prin realizarea unui produs final util. Cadrul didactic trebuie să creeze condiţiile necesare de a pune pune în evidenţă cunoştinţele teoretice dobândite, prin realizarea unui produs concret la finalul perioadei de elaborare a proiectului (pornind de exemplu, de la o idee dezvoltată în cadrul unui incubator de idei). Chiar dacă se ghidează după o programă, cadrul didactic trebuie să ia decizii privind modalitatea în care curriculumul poate fi implementat sub o anumită formă. De aceea putem pe drept cuvânt să considerăm profesorii ca fiind designeri ai instruirii.

Articol integral →

Dreptul elevului de a nu iubi şcoala şi de a declara acest lucru

Din punctul de vedere al elevului, ŞCOALA=ÎNCHISOARE. Cum să-i cerem elevului să-şi iubească carcera și torţionarii? Cum să-i cerem elevului să iubească ultimul loc pe care el l-ar alege pentru a-şi petrece timpul?
În „Les Sciences de l’Éducation face aux interrogations du public„, Philippe Perrenoud, Faculté de psychologie et des sciences de l’éducation, Université de Genève, stabilește cele 10 drepturi imprescriptibile ale elevului. Unul dintre acestea este „dreptul elevului de a nu iubi şcoala şi de a declara acest lucru”.

Articol integral →

Interdisciplinaritatea şi transdisciplinaritatea – redescoperirea valorilor umaniste?

Transdisciplinaritatea şi interdisciplinaritatea sunt termeni utilizaţi astăzi cu mare aplomb pentru a susţine modernizarea învăţământului. Oare sunt aşa de noi? Umanismul susţinea crearea „omului universal” care trebuia să utilizeze şi el într-un tot unitar diferite noţiuni, mai ales că în secolul al XIV-lea ştiinţele încă nu erau atât de strict delimitate. Deci, redescoperim un demers deja ştiut?

Articol integral →