Asistăm astăzi la o reconsiderare a jocului ca metodă activă, eficientă şi corespunzătoare particularităţilor de vârstă ale şcolarilor mici. J. Piaget spunea că „toate metodele active de educaţie ale copiilor mici cer să li se furnizeze acestora un material corespunzător pentru ca, jucându-se, ei să reuşească să asimileze realităţile intelectuale, care altfel, rămân exterioare inteligenţei copilului”.
Activitatea ludică îndeplineşte funcţii importante pentru copil cât şi pentru adult. Pentru copil, modul serios şi pasiunea cu care se joacă constituie indicatori ai dezvoltării şi perfecţionării proceselor de cunoaştere – percepţia, reprezentarea, gândirea, capacitatea de înţelegere, memoria, imaginaţia, vorbirea – şi trăsăturilor de personalitate – caracter, aptitudini, voinţă, afectivitate.
Încă din primii ani la catedră am înţeles că folosirea jocului în procesul didactic este o coordonată esenţială în formarea priceperilor şi deprinderilor. În tratarea acestei teme, am plecat de la experienţa dobândită la catedră, de la metodele şi procedeele aplicate în activitatea didactică şi, mai ales, de la folosirea permanentă a jocului didactic în lecţiile de matematică.