Toate articolele din categoria: Educație socială și emoțională
Modalități de exprimare a emoțiilor la vârsta preșcolară
În copilărie, emoțiile parcurg o cale progresivă de dezvoltare, transformându-se şi acumulând un conținut mai bogat, dar și forme complexe de manifestare, sub influența condițiilor sociale de viață și de educație pe care copilul le-a experimentat, până la acel moment. Este cunoscut faptul că, un copil poate trece cu uşurinţă de la o stare negativă la una pozitivă şi invers, dacă întâlneşte un factor potrivit, care să declanşeze schimbarea. El poate fi „o furtună” sau „un cer senin” într-un interval scurt de timp, fără să acumuleze resentimente. Emoţiile pe care acesta le resimte sunt exprimate prin cuvinte („ Sunt supărat/ă!”, „ Sunt bucuroasă!”), dar mai ales prin gesturi (încrucişarea braţelor, plecarea capului, lovirea cu picioarele, retragerea sau ridicarea braţelor deasupra capului, în semn de protejare). În procesul educativ este foarte important să urmărim asimilarea de către copil a două aspecte esențiale: înțelegerea reală, la nivelul lui, a unor anumite fapte şi întâmplări din lumea înconjurătoare, la care el poate fi martor şi atitudinea sa corectă față de ele.
Articol integral →Nevoia individului de apartenență la comunitatea profesională și impactul acesteia asupra succesului profesional
Cercetările legate de nevoile individului și motivația umană au o istorie îndelungată și diversificată, remarcându-se de-a lungul secolelor prin contribuții din domeniile filozofiei, psihologiei, sociologiei și economiei. În lumea modernă, munca nu mai reprezintă doar o modalitate de a-ți câștiga existența, ci și o sursă importantă de identitate și apartenență. O comunitate profesională solidă nu se rezumă doar la colectivul de angajați ai unei companii, ci implică și conexiuni, relații și colaborări cu alte organizații și indivizi din industrie. Aducerea în prim plan a nevoii de apartenență la comunitatea profesională este esențială pentru a construi un mediu favorabil dezvoltării individuale și colective, pentru a încuraja colaborarea și pentru a maximiza potențialul fiecărui membru.
Articol integral →Dezvoltarea inteligenței emoționale a elevilor – o componentă esențială a succesului
Conceptului de „inteligență emoțională” nu este unul nou, ci își are rădăcini în anii ’20 ai secolului trecut, când profesorul american Edward Lee Thorndike (Columbia University) identifică, pe lângă „inteligenţa generală, academică”, un alt tip de inteligenţă, definind-o ca „inteligenţă socială” și care ulterior va fi raportată la conceptul de „inteligenţa emoţională”. Inteligența emoțională definește capacitatea de a înţelege şi de a acţiona abil şi echilibrat în cadrul relaţiilor interpersonale sau interumane. Două decenii mai târziu, la începutul anilor ’40, psihologul româno-american David Wechsler (unul dintre promotorii testelor IQ), vorbește despre „elementele intelectuale” şi „elementele non-intelectuale” (factori afectivi, personali și sociali) necesare adaptării, evoluției și succesului individului în mediul în care trăiește. Cu alte cuvinte, inteligența emoțională reprezintă abilitatea de a înțelege și de a gestiona propriile emoții, precum și de a percepe și relaționa cu emoțiile altor persoane. Pentru elevi, dezvoltarea acestei abilități este la fel de importantă ca și învățarea materiilor, deoarece îi ajută să devină adulți echilibrați, încrezători și capabili să facă față provocărilor vieții.
Articol integral →Dezvoltarea armonioasă socio-emoțională la copiii preșcolari: Importanța și strategiile educaționale
Perioada preșcolară reprezintă o etapă crucială în dezvoltarea socio-emoțională a copiilor, în care se pune baza pentru o adaptare și funcționare sănătoasă pe termen lung. Dezvoltarea armonioasă a acestor aspecte înseamnă formarea de relații sociale pozitive, încredere în sine și în ceilalți, gestionarea adecvată a emoțiilor și dezvoltarea abilităților de comunicare. În acest articol, vom explora importanța dezvoltării socio-emoționale la copiii preșcolari și vom analiza unele strategii educaționale eficiente în această direcție.
Articol integral →Rolul basmului în formarea trăsăturilor de caracter la preșcolari și școlarii mici
Poveștile au apărut în același timp cu popoarele și s-au dezvoltat odată cu ele, dând sens și culoare vieții și transmițând din generație în generație norme și valori morale. Încă din cele mai vechi timpuri, seara, înainte de culcare, copiii își primeau porția de fantastic autohton, atunci când părinții sau bunicii le spuneau povești la gura sobei. Unele inventate pe loc, altele auzite din bătrâni. Istorisiri cu tâlc, menite să educe tinerele generații prin exemple mai mult sau mai puțin reale, făurite parcă să atragă ascultătorul, să îl transpună într-o altfel de lume, să îl facă să gândească, să își aleagă modele de urmat, să cultive empatie. Basmul oferă oportunități pedagogice aproape nelimitate, putând fi un suport valoros pentru scopuri educaționale și activități variate.
Articol integral →Parteneriatul educațional – dimensiune cheie a dezvoltării relațiilor dintre elevi
Parteneriatul educațional, definit în literatura de specialitate drept modalitatea prin care, formal sau informal, mai mulți parteneri decid să acționeze împreună pentru atingerea unui interes comun, reprezintă un concept cheie al pedagogiei moderne, orientat către dezvoltarea personalității elevului care, trăind într-o perioadă de evoluție intensă a tehnologiei și a inteligenței artificiale, tinde spre o interacțiune virtuală a relațiilor cu cei din jur. Mai mult decât un concept, se conturează ideea că parteneriatul ar reprezenta o atitudine importantă în educație, idee lansată de către acei parteneri care doresc o schimbare în zona educației prin dezvoltarea relațiilor de prietenie, prin acceptarea diferențelor, toleranță, comunicare eficientă, cooperare, nondiscriminare, incluziune, egalitate de șanse, colaborare, flexibilitate, dinamism.
Articol integral →Socializarea și dezvoltarea socio-emoțională la vârsta preșcolară
A vorbi despre socializare este echivalent cu a vorbi despre comunicare. De fapt, educația presupune existența a două procese: inculturația – se referă la contactul cu valorile unei culturi – şi socializarea – presupune învățarea şi însușirea de comportamente. Educația este un proces de socializare şi presupune şi dezvoltarea socio-emoţională. Charles Darwin afirma că „omul este fiinţă socială, sociabilitatea constituind o condiţie pentru progresul social şi o sursă de forță pozitivă morală. Omul nu trăieşte singur, el trăiește cu semenii săi, prin ei şi pentru ei. Locul pe care îl ocupă fiecare în grupul sau grupele respective din care face parte tipul de relații socio-afective, statutul social, expansivitatea indică gradul de sociabilitate al unui individ”.
Articol integral →Abordarea pozitivă a comportamentului copilului. Planul B
Modelul Soluții Colaborative şi Proactive, propus de Greene (2015), este un model educaţional aplicat cu preponderenţă în cadrul instituţiilor de învătământ unde comportamentele de tip problematic tind să fie tot mai numeroase şi afectează cel mai adesea desfăşurarea în condiţii optime a demersului didactic, dar se doreşte şi o soluţie prin implicarea tuturor partenerilor implicaţi (elevi, părinţi, cadre didactice, specialişti). Modelul pleacă de la ideea că apar comportamente neadecvate din cauza faptului că acești copii nu au dezvoltate anumite aptitudini care să-i determine să se adapteze la cerințe, cu alte cuvinte, ei se comportă bine dacă pot sau știu cum ar trebui să se comporte bine. Aceste „abilități nedezvoltate” devin problematice în anumite situații sau în condiții specifice care generează probleme nerezolvate. Astfel, autorul propune un instrument privind Evaluarea aptitudinilor nedezvoltate şi a problemelor nerezolvate, un ghid cu dificultățile pe care le pot avea copiii în diferite situații generale, concomitent cu modul concret de manifestare a acestora în situații particulare.
Articol integral →Raportarea la greșeală în procesul de învățare
În mod obișnuit, suntem învățați să ne ferim de greșeală și să considerăm greșeala ca fiind premisa unei pedepse, a unei sancțiuni negative ori chiar a eșecului. Starea afectivă asociată cu greșeala este încărcată negativ – frică, rușine, tristețe sau chiar furie, iar discuțiile despre greșeli sunt mai degrabă mustrare, ceartă, decât analiză, reflecție, generalizare a lecțiilor învățate. Scopul învățării era (și încă mai este) performanța. O dovadă la îndemână și foarte puternică o reprezintă documentele strategice, naționale, în care termenul „performanță” apare extrem de des. De asemenea, simpla analiză a discursului public despre educație aduce în prim-plan aceeași preocupare exagerată pentru performanță, pentru standarde înalte, fără loc de greșeală. Cu toate acestea, cel puțin în comunitatea pedagogică și psihologică, se pot observa schimbări în modul de raportare la greșeală.
Articol integral →Construirea încrederii în sine la preșcolari
Este important să ai încredere în forțele tale? Este important să facem în așa fel încât copiii din clasa noastră să devină puternici, conștienți de capacitățile lor, înarmați cu încredere în sine care să îi ajute să meargă înainte și să reușească în tot ceea ce își propun? Da. Este important. Menirea noastră este să le educăm copiilor încrederea în sine pentru că nu te naști cu ea. Cum procedăm pentru a avea reușite în acest sens? O modalitate ar fi aceea de creare a unor ocazii în care copiii să-și pună în valoare abilitățile personale; dacă are talent muzical, va interpreta o melodie în fața colegilor, dacă e un bun desenator, va realiza povestea unei zile la grădiniță și o va prezenta colegilor, dacă este un bun orator, va fi povestitorul zilei ori de câte ori se va ivi ocazia ș.a.m.d. O altă modalitate este aceea prin care le oferim feedback pentru ceea ce fac, îi încurajăm. Îi putem provoca, invitându-i să-și pună în mișcare imaginația și creativitatea. Au puteri nebănuite atunci când sunt încurajați și susținuți. Și sunt capabili să creeze lucruri minunate. Important este ca cei de lângă ei să admire produsul creației lor, să-i înțeleagă.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei