Toate articolele din categoria: Evaluare școlară
Teste de creativitate pentru elevi
Creativitatea, acest concept fundamental, reprezintă un element esențial în evoluția umană, fiind asociat cu procesul de inovație și progres în toate domeniile de activitate. Actul creator este însă un proces complex, ce implică o combinație între imaginație, cunoaștere și experiență. Este o călătorie în lumea ideilor, unde creativitatea se manifestă în feluri diverse, de la artă și design până la știință și tehnologie. Această abilitate de a gândi în afara tiparelor existente și de a aduce în existență ceva nou și valoros este motorul inovației și motorul progresului în societate.
Articol integral →Strategia didactică și succesul școlar
Strategia didactică joacă un rol crucial în succesul școlar al elevilor. O strategie eficientă implică adaptarea metodelor de predare la nevoile și stilurile de învățare ale elevilor, crearea unui mediu de învățare pozitiv și stimulant, precum și evaluarea constantă pentru a măsura progresul. Succesul școlar nu se bazează doar pe transmiterea informației, ci și pe dezvoltarea abilităților de gândire critică, creativitate și rezolvare a problemelor.
Articol integral →Metode complementare de evaluare
Ca orice altă activitate umană, cea instructiv-educativă prezintă o serie de caracteristici: se desfășoară în baza unor finalități, este pusă în practică prin intermediul unui sistem de metode și procedee, apelează la o serie de mijloace tehnice de realizare, iar rezultatele sunt verificate și evaluate printr-un sistem de strategii specifice. Curriculum-ul școlar integrează într-un mod dinamic toate aceste componente, dintre care un loc important îi revine sistemului de metode care face posibilă realizarea finalităților educaționale formative și informative.
Articol integral →Strategii de dezvoltare a competențelor-cheie evaluate prin intermediul testelor PISA
PISA este acronim pentru „Programme for International Student Assessment” și constă într-un program internațional de evaluare standardizată a elevilor, inițiat de către Organizaţia pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Finalitatea este aceea ca, prin prisma rezultatelor, sistemele de învățământ să anticipeze cât mai precis dacă elevii noștri sunt pregătiți să obțină un loc de muncă în secolul XXI. Ele nu sunt concepute precum testele tipice de la clasă; ele au menirea să evalueze gândirea critică, rezolvarea de probleme și metaemoția.
Categorii și itemi de evaluare utilizați la disciplina matematică
Procesul complex al evaluării didactice include o serie de operații specifice, ce include pașii de urmat pentru a putea ajunge la emiterea unei judecăți de valoare cu privire la nivelul de cunoștințe, competențe și abilități asumate de către cel evaluat. Se începe cu operația de măsurare, care asigură baza obiectivă a evaluării, urmează apreciere, adică exprimarea, unei aprecieri asupra evoluției elevului, decizia privind scopul și finalitatea procesului de evaluare.
Experiența didactică a fiecărui cadru didactic a demonstrat necesitatea folosirii unei game bogate și variate de itemi, proiectați și implementați în concordanță cu obiectivele/competențele vizare, scopul instrumentului de evaluare ce include itemii, tipul de evaluare, nivelul și caracteristicile clasei de elevi.
Despre standardizarea evaluării în sistemul educațional românesc
Ce sunt testele standardizate? Un test standardizat înseamnă un test care este aplicat într-o manieră constantă pentru toți elevii și pentru care rezultatele sunt calculate pe baza unui barem precis comunicat anterior evaluării. Testele standardizate pot fi aplicate la orice nivel, de la cel preșcolar până la cel universitar, și pot fi realizate oral, în scris, tip grilă sau conținând și itemi deschiși cu condiția să fie administrat în condiții identice și evaluat după criterii cât mai obiective, comunicate anterior.
La nivelul unui sistem educațional, testele standardizate pot oferi o imagine de ansamblu asupra progresului realizat de elevi în timp și de asemenea pot indica progresul sau regresul anumitor școli în atingerea obiectivelor proprii legate de acumulările de cunoștințe necesare elevilor pentru a se integra ulterior într-un parcurs academic conform propriilor competențe și așteptări și ulterior la un loc de muncă care să le valorifice cât mai complet propriile abilități.
Raportarea la greșeală în procesul de învățare
În mod obișnuit, suntem învățați să ne ferim de greșeală și să considerăm greșeala ca fiind premisa unei pedepse, a unei sancțiuni negative ori chiar a eșecului. Starea afectivă asociată cu greșeala este încărcată negativ – frică, rușine, tristețe sau chiar furie, iar discuțiile despre greșeli sunt mai degrabă mustrare, ceartă, decât analiză, reflecție, generalizare a lecțiilor învățate. Scopul învățării era (și încă mai este) performanța. O dovadă la îndemână și foarte puternică o reprezintă documentele strategice, naționale, în care termenul „performanță” apare extrem de des. De asemenea, simpla analiză a discursului public despre educație aduce în prim-plan aceeași preocupare exagerată pentru performanță, pentru standarde înalte, fără loc de greșeală. Cu toate acestea, cel puțin în comunitatea pedagogică și psihologică, se pot observa schimbări în modul de raportare la greșeală.
Articol integral →„Formele fără fond” ale evaluării
De curând am avut o experiență neplăcută, dar, cumva, nu tocmai neașteptată. Am dus o clasă de liceeni în laboratorul de informatică și le-am dat ca sarcină de lucru să creeze un material ppt sau doc nu foarte lung cu imagini și text minimal despre tema lecției curente. În timp ce lucrau, mă deplasam printre ei, iar observațiile au fost surprinzătoare în sensul negativ: mulți, prea mulți, nu știau să caute informația, nu știau să selecteze, nu știau să editeze materialul. Veți spune că i-am luat pe nepregătite, că nu au avut timp suficient. Asta bombăneau și unii dintre elevi la sfârșit, deși modul în care au lucrat demonstra lipsa unor instrumente de lucru. Dar, cu câteva luni înainte primiseră din timp o temă asemănătoare, iar rezultatul a fost și mai slab. De fapt, ce nu e în regulă? Ce mecanism lasă elevul în stadiul de analfabet funcțional? Căci asta ești dacă nu poți face altceva decât rezolva la infinit exerciții repetitive.
Articol integral →Factorii influenți în educarea lecturii școlare (Studiu)
Lectura este o metodă esențială de muncă intelectuală, este o parte componentă a procesului de învățare, o dimensiune importantă în paradigma educației permanente. Acest studiu evidențiază importanța lecturii școlare și a educării acesteia, precum și factorii care contribuie la formarea gustului pentru lectură. Conține informații privind multiplele aspecte educative pe care lectura le implică, precum și importanța dezvoltării competenței lectorale.
Articol integral →Evaluarea în contextul învățământului incluziv
Atunci când vorbim despre educație incluzivă, trebuie să facem trecerea de la modelul tradițional al învățării la învățarea centrată pe elev. Ce presupune acest lucru? Situația educativă va fi proiectată diferențiat și se va încerca o implicare activă a fiecărui elev în procesul învățării pe tot parcursul orei. Astfel, evaluarea va îmbrăca și ea alte noi forme. Învățarea trebuie să fie activă, atractivă – elevii adresează întrebări, dezbat împreună diverse teme, nu doar memorează idei sau conținuturi. Lecțiile nu sunt importante doar prin conținuturile lor, ci și prin felul cum ajunge acest conținut la elevi, cât sunt de implicați aceștia și dacă sunt provocați să gândească asupra acelor conținuturi care li se dau. Dacă învățarea este activă și diferențiată, atunci și evaluarea trebuie să fie schimbată.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei