Dezvoltarea imaginației și creativității elevilor prin storytelling

Imaginația poate fi definită ca proces psihic de re-creare și creare de imagini noi în plan mental. Imaginația joacă un rol esențial în activitatea umană, incluzându-se ca verigă componentă centrală a creativității. Nu are limite, fiind liberă pentru a se putea mișca nu numai pe tărâmul realului perceptibil, ci și pe cel al fantasticului, conferând întotdeauna o notă de inedit, de noutate.
Imaginația productivă este o componentă a creativității. Albert Einstein spunea că imaginația este mai importantă decât cuvintele. Cu toate acestea, de prea multe ori această parte esențială a educației este ignorată la școală. A-ți folosi imaginația înseamnă a crea imagini în minte, iar când elevii creează imagini în mintea lor în timp ce citesc, nivelul lor de implicare crește deoarece povestea devine personalizată.

Articol integral →

Cercetare pedagogică asupra utilizării unor metode moderne în predarea, învățarea și evaluarea tipurilor de propoziții și a părților de propoziție la clasa a V-a

În procesul de învăţământ, în condiţiile unei proiectări şi a unei predări integrate,  rezultatele și progresul la învățătură al elevilor depind de metodele și strategiile utilizate de către profesor. Cercetările  efectuate au evidențiat faptul că utilizarea unor metode diverse, adaptate colectivului de elevi,  conduce la obținerea de performanțe în pregătirea elevilor, în procesul de predare-învățare-evaluare. Strategiile creative, metodele moderne și învățarea activă sunt instrumente importante pe care profesorul le poate folosi în procesul instructiv-educativ, fiind eficiente în  acumularea de noi cunoștințe. Metodele moderne atrag elevii, îi motivează și îi stimulează să participe în mod activ în procesul didactic, astfel încât predarea-învățarea-evaluarea devine o activitate plăcută și  captivantă.

Articol integral →

Definirea conceptelor de metodologie, metodă, procedeu, tehnică, forme de organizare si mijloace de învățământ

Dacă avem în vedere etimologia cuvântului, conceptul de metodologie presupune „știința metodelor”. Conceptul vine din limba greacă, de la cuvintele „methodos” (metodă) și „logos” (știință).Când vorbim de metodologie ne referim la un cumul de principii, reguli și procedee ce pot fi aplicate în cadrul diferitelor discipline, precum și o serie de forme de instruire specifice acestor discipline. Uneori, termenul este extins la nivelul întregii didactici generale, ceea ce dă sensul larg al acestui concept. Sensul restrâns, al acestui concept se referă la “modalitățile practice de valorificare a procedeelor și mijloacelor didactice în vederea eficientizării activității de predare-învățare-evaluare” (Cristea, 1998, pp. 306-307). Definind, clasificând și valorificând metodele, procedeele, mijloacele didactice, metodologia are rolul de a îmbunătăți permanent demersul de predare-învățare-evaluare.

Articol integral →

Tehnici de lectură în clasa mea

Tehnica didactică presupune o îmbinarea mai multor procedee didactice ca soluție practică însoțită de mijloace pentru realizarea activității didactice. Relația între metodă – procedeu – tehnică este una dinamică și complexă (Ghid, 2017, p.40). De exemplu, metoda conversației plasează elevul într-o situație mult mai antrenantă prin abordarea unor tehnici didactice dinamice, ca în exemplele următoare, având ca procedee didactice lectura și algoritmizarea.
Impactul tehnologiei aduce cu sine, din păcate, o scădere a interesului față de lectură, de aceea rolul școlii este mai mare în acest sens, acela de a include lecții specifice, menite să atragă interesul pentru a citi al copiilor. Demersul prezentat în acest articol este un exemplu de lucru la clasă cu elevii de ciclu primar și nu numai, care reliefează tehnici didactice alternative, menite a face eficientă lectura, atât de importantă pentru elevi. Elevii sunt mult mai receptivi atunci când sunt antrenați în acțiuni noi și devin dornici de lucru în descoperirea răspunsurilor. Tehnicile de lectură aplicate sunt parte din cercetarea didactică proprie și susțin metodele clasice, transpunându-le într-o nouă fațetă.

Articol integral →

Dezvoltarea abilităților de colaborare și comunicare în cadrul mediului educațional utilizând metodologia Agile și adaptarea la nevoile lumii reale

În acest articol, împărtășesc experiența mea cu utilizarea metodologiei agile la lecție și modul în care aceasta i-a ajutat pe elevii mei să dezvolte abilități esențiale, cum ar fi leadership, managementul timpului, rezolvarea problemelor și munca în echipă. Pentru a implementa această metodologie, am selectat o unitate, am definit obiectivele, am format echipe și am atribuit roluri specifice fiecărui membru, am împărțit proiectul în sarcini mai mici și am folosit instrumente precum kanban și întâlniri regulate. Implementarea metodologiei agile a ajutat elevii să învețe mai eficient, să comunice mai bine și să-și dezvolte abilități utile în carieră.

Articol integral →

Relația bibliotecă școlară – elev în actualitate

Mai mult decât în orice alt tip de bibliotecă, în cea școlară rolul bibliotecarului este acela de a accesibiliza informația pentru utilizatori. De valoarea pe care el o acordă acestei accesibilizări depinde devenirea viitoare a elevului. Atunci când bibliotecarul școlar orientează căutarea așteptată de elev, înțelegând foarte bine nevoia de informare a acestuia și alegând din multitudinea de documente pe cel ce răspunde cel mai bine cererii formulate, în acel moment elevul capătă încrederea atât de necesară în bibliotecar și o va păstra pe aceasta pe tot parcursul vieții de adult. Momentul în care înțelegem că biblioteca școlară este capabilă să desăvârșească actul educațional este unul deosebit de revelator, pentru că acceptăm, în sfârșit, că aparținem unei comunități reale. Așa cum, atunci când pretindem că trăim într-o societate avansată, e firesc să ne dorim „biblioteci avansate, care să răspundă dinamismului vremii” .

Articol integral →

Dezvoltarea reprezentărilor despre spațiu la copiii de vârstă preșcolară mare prin intermediul metodelor de explorare

Odată cu dezvoltarea accelerată a tehnologiei, a apărut și tendința cadrelor didactice de a integra la maxim tehnologiile informaționale în acul educațional. Educatorul, de cele mai multe ori, utilizează irațional resursele digital-interactive, din motiv că aceste tehnologii captivează atenția copiilor și le asigură o motivare în procesul instructiv-educativ. Cu toate acestea, se uită de faptul că tehnologiile informaționale pot influența negativ dezvoltarea preșcolarului, iar specialiștii recomandă să stea cât mai puțin în fața gadgeturilor. Din acest motiv, educatorului trebuie să se axeze în construirea actului educațional mai mult pe metode ce facilitează manipulare de obiecte, să se bazeze pe acțiuni de cunoaștere prin explorare-investigare.

Articol integral →

Modalități de dezvoltare a limbajului în grădiniță

Mediul grădiniței trebuie să ofere diferite contexte de comunicare prin care preșcolarul să se exprime și să utilizeze activ mijloacele de comunicare. Comunicarea cu adulții și cu ceilalți copii conduce spre modificări fundamentale în structura mentală. Inițial, limbajul exprimă doar nevoile primare sau starea psihică a copilului, pentru ca apoi să ajungă, prin interiorizare, un instrument al gândirii. Educatoarea reprezintă un model de exprimare, alături de familie și de cei din mediul apropiat. Oferă copilului variate experiențe de învățare în stimularea capacității de a asculta și înțelege limbajul, în dezvoltarea capacității de a comunica eficient, de a vorbi corect gramatical, de a-și dezvolta vocabularul. În grădiniță, prin intermediul poveștilor, a poeziilor, a audierilor, convorbirilor și a lecturilor după imagini, educatoarea poate sprijini preșcolarul în corectarea și dezvoltarea vorbirii.

Articol integral →

Implicațiile pedagogice ale utilizării jocului didactic pentru dezvoltarea proceselor psihice la preșcolari

În opinia mea, reușita jocului didactic are în vedere trei componente indispensabile fără de care nu ar putea fi realizată (proiectarea, organizarea, desfășurarea metodică, modalitatea cadrului didactic de asigurare a unei concordanțe depline între toate elementele definitorii ale jocului didactic). Pentru concretizarea practică a acestor informații despre jocul didactic, am optat înspre selectarea unui joc ce vizează, în mod special, cunoștințele matematice ale preșcolarilor din grupa mare, cu titlul: „Să împodobim bradul!”.  Menționez faptul că am aplicat acest joc în cadrul orelor de practică pedagogică în învățământul preșcolar, în cadrul anului III de studiu din facultate, și am urmărit cu atenție efectele produse de joc pentru copii.

Articol integral →