Cum înveți „fără să înveți”, prin timpul liber
Pentru că școala își propune să formeze oameni pentru societate, indiferent de formele și nivelurile lor de calificare, acțiunile întreprinse prin timpul liber vin ca un test, dar și ca o lecție. Vernon Sanders Law spunea că „experiența este cel mai dur profesor, pentru că întâi îți dă testul și apoi îți spune care era lecția”. Astfel, modul cum alegem să ne petrecem timpul liber contribuie, conștient sau nu, semnificativ la dezvoltarea noastră – o idee care ne îndreaptă cu gândul și spre expresia populară „a avea școala vieții” așa cum o întâlnim adesea în limbajul comun și pe care, prin programele naționale ale Ministerului Educației o întâlnim acum și în mediul școlar sub denumirea de „școala altfel”.
Dacă programul național „Școala altfel” urmărește să contribuie la dezvoltarea competenței de învățare și a abilităților socio-emoționale în rândul preșcolarilor și elevilor, prin activități inițiate și dirijate de către profesor, timpul liber și felul în care alegem să-l petrecem ne aparține. Asta nu înseamnă, că indiferent de ce alegem – plimbări, drumeții, excursii, activități sportive de orice tip, concerte, spectacole și lista este lungă, nu suntem puși în situația de a aplica în cazuri concrete multe dintre cunoștințele și abilitățile dobândite în școală, chiar dacă aceste cunoștințe au fost dobândite într-un cadru formal sau nonformal.
Biblioteca școlară
Articolul propune o incursiune în istoria și statutul actual al bibliotecii școlare, pornind de la definiția sa legală conform Legii bibliotecilor nr. 334/2002 și ajungând la transformările determinate de resursele educaționale deschise și de cartea electronică. Trasează evoluția suporturilor de scriere, de la tăblițele de lut la e-reader, și readuce în atenție fenomenul bibliobuzului, mijloc de democratizare a accesului la lectură atât în trecutul recent al României, cât și în prezent, în special în mediul rural. Este analizată și diversitatea atitudinilor copiilor față de lectură, precum și rolul bibliotecarului și al cadrului didactic în orientarea elevilor spre cărți potrivite intereselor lor. Articolul se încheie cu o serie de soluții concrete – cercuri de lectură, recenzii, lansări de carte, spații de lectură atractive, reviste școlare – menite să sporească vizibilitatea bibliotecii școlare în rândul „nativilor digitali”. Textul îmbină perspectiva istorică cu una practică, oferind cadrelor didactice repere pentru repoziționarea bibliotecii ca spațiu viu al școlii contemporane.
Articol integral →Strategii didactice interactive pentru antrenarea interesului pentru lectură în rândul elevilor de liceu
Prezentul articol investighează criza contemporană a lecturii la nivelul învățământului liceal și propune o reconfigurare a demersului pedagogic prin intermediul strategiilor interactive. Într-o cultură marcată de digitalizare și consum rapid de informație, metodele tradiționale de predare-învățare a literaturii își dovedesc adesea limitele. Lucrarea analizează fundamentele psihopedagogice ale motivației pentru lectură la adolescenți și propune un set de modele metodologice axate pe interactivitate, transdisciplinaritate și învățare experiențială, menite să transforme lectura dintr-o obligație academică într-un act conștient de auto-dezvoltare.
Articol integral →Proiecte literare care dau sens lecturii
Învățarea și lectura sunt două fațete ale cunoașterii. Lectura deschide ferestre către lumi nevăzute, iar învățarea transformă fiecare pagină într-o etapă interesantă a călătoriei spre cunoaștere, modelând mintea și caracterul. Lectura, fereastră deschisă spre infinit, ne prezintă lumi, destine, valori și modele de urmat. Învățarea transformă fiecare experiență într-o treaptă spre devenire, este arta de a transforma cunoașterea în lumină, iar experiența în înțelepciune. Aflați în acest univers al cărții, elevii înțeleg lumea, se înțeleg pe ei înșiși mai bine și receptează modele existențiale și de comportament. Când lectura se împletește cu învățarea prin proiecte, experiența educațională capătă profunzime, devenind un spațiu euristic, al dialogului și al creației.
Articol integral →Activitățile remediale în ciclul primar – experiențe didactice și reflecții pedagogice din implementarea programului „Învățare remedială”
Activitățile remediale reprezintă una dintre cele mai eficiente modalități prin care școala poate răspunde diversității ritmurilor de învățare și poate preveni acumularea dificultăților școlare încă din ciclul primar. Dincolo de recuperarea unor conținuturi insuficient însușite, acestea contribuie la dezvoltarea competențelor fundamentale, la consolidarea încrederii în sine și la formarea unei atitudini pozitive față de învățare. Prezentul articol valorifică experiența profesională dobândită prin implementarea programului „Învățare remedială” la clasa a III-a și își propune să evidențieze modul în care intervențiile pedagogice diferențiate, susținute prin metode interactive și resurse digitale, pot conduce la reducerea decalajelor de învățare. Articolul îmbină reperele oferite de literatura de specialitate cu reflecția asupra propriei practici didactice, insistând asupra rolului profesorului în identificarea timpurie a dificultăților și în proiectarea unor situații de învățare adaptate nevoilor reale ale elevilor.
Articol integral →Gamificarea ca strategie de recuperare a pierderilor de învățare la ciclul primar
Articolul analizează în ce măsură elementele specifice jocului – etape deblocate progresiv, punctaj vizibil, recompensă finală, feedback imediat după fiecare răspuns – pot fi folosite ca strategie de recuperare a pierderilor de învățare la elevii din ciclul primar. Pornind de la o practică aplicată la clasa a IV-a, textul discută reperele teoretice ale gamificării și ale motivației în învățare și propune o distincție utilă pentru practica didactică: nu orice activitate cu elemente de joc recuperează automat o lacună de învățare, ci doar cea construită pornind de la o lacună identificată concret.
Articol integral →Strategii didactice interactive în educația timpurie pentru dezvoltarea competențelor socio-emoționale ale preșcolarilor
Educația timpurie reprezintă fundamentul formării personalității copilului, având un rol esențial în dezvoltarea cognitivă, socială și emoțională. În acest context, strategiile didactice interactive constituie instrumente pedagogice fundamentale pentru stimularea participării active, a incluziunii educaționale și a dezvoltării globale a copilului preșcolar. Lucrarea analizează rolul acestor strategii în formarea competențelor socio-emoționale, evidențiind importanța jocului didactic, a învățării prin cooperare și a utilizării resurselor educaționale moderne în proiectarea unui demers educațional centrat pe copil.
Articol integral →Literatura și tehnologiile digitale în educația ecologică – proiecte educaționale interdisciplinare
În contextul accelerării schimbărilor climatice și al degradării mediului, educația ecologică devine una dintre prioritățile fundamentale ale școlii contemporane. Articolul propus evidențiază rolul educației interdisciplinare în formarea unei conștiințe ecologice autentice, prin valorificarea resurselor culturale și literare, în paralel cu utilizarea tehnologiilor digitale interactive. Pornind de la exemple din literatura română și de la activități aplicate desfășurate în mediul școlar, sunt prezentate modalități prin care elevii pot înțelege relația dintre om, natură și responsabilitatea față de viitor.
Articol integral →Intersecționalitatea în predarea limbii și literaturii române – experiențe didactice în cadrul proiectului Erasmus+ „Teaching Across Intersections”
În școala contemporană, elevii vin cu experiențe de viață foarte diferite, cu moduri distincte de a se raporta la învățare și cu identități sociale și culturale variate. În acest context, profesorul are nevoie de situații de învățare care să valorizeze diversitatea și să creeze contexte în care fiecare elev să se simtă implicat și ascultat.
Intersecționalitatea oferă un cadru util pentru înțelegerea acestei diversități, explicând modul în care identitatea unei persoane este influențată simultan de factori precum genul, vârsta, mediul social, cultura sau diverse vulnerabilități. În cadrul proiectului Erasmus+ „Teaching Across Intersections” (2022–2025), această perspectivă a fost valorificată prin activități educaționale care pun accent pe incluziune, participare activă și reflecție critică.
„La ce îmi folosește matematica?” – percepțiile elevilor de liceu asupra utilității disciplinei (Studiu)
Prezentul studiu investighează percepțiile elevilor de liceu cu privire la utilitatea matematicii în viața cotidiană și la relevanța sa pentru traseul profesional. Cercetarea s-a desfășurat pe un eșantion de 100 de elevi din clasele IX–XII ai unui liceu teoretic, provenind de la profilul real (Științe ale naturii) și profilul uman (Filologie), și a utilizat un design cantitativ și calitativ bazat pe un chestionar online. Rezultatele indică o atitudine preponderent moderată față de matematică: circa 43% dintre respondenți se situează într-o zonă de neutralitate afectivă, iar 70% recunosc importanța disciplinei, fără a-i atribui neapărat un rol esențial. Matematica este asociată cu preponderență unor contexte practice restrânse – gestionarea banilor și cumpărăturile –, în timp ce conexiunea cu alte domenii ale vieții cotidiene rămâne slab reprezentată în conștiința elevilor. La nivel profesional, 60% dintre respondenți anticipează că matematica le va fi utilă în carieră, cea mai frecvent menționată competență dezvoltată prin studiul acestei discipline fiind gândirea logică. Studiul oferă o imagine utilă practicienilor și factorilor de decizie din educație cu privire la decalajul dintre potențialul formativ al matematicii și percepția efectivă a elevilor asupra acestuia.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei