| |
Irina Căpățînă
|
Infuzarea curriculumului la Limba și literatura română, pentru clasele de liceu, cu un set de concepte specifice educației media are ca rezultat formarea competențelor de analiză și gândire critică, de comunicare în spațiul democratic, precum și aducerea în prezentul elevilor a unor conținuturi care sunt, de cele mai multe ori, etichetate ca nefiind atrăgătoare sau irelevante pentru dezvoltarea lor personală. Competențele pe care le prevăd programele disciplinei pentru fiecare an de studiu și conținuturile asociate se regăsesc, într-o formă sau alta, în principiile de bază ale educației media, respectiv în temele pe care aceasta le presupune. Discuțiile despre textele literare pot începe de la texte media (imprimate sau audio-video), se pot dezvolta cerându-li-se elevilor să caute în media informații despre un anumit subiect, sarcinile de lucru se pot proiecta astfel încât să solicite elevilor utilizarea diferitelor tipuri de media.
Articol integral →
|
Irina Oltica Crețu
|
Articolul își propune să analizeze un profesor conștient din punct de vedere lingvistic. Profesorul va fi capabil să îndeplinească diverse sarcini: pregătirea lecțiilor, evaluarea, adaptarea și scrierea materialelor, înțelegerea, interpretarea și proiectarea unei programe sau a unui curriculum, testarea, evaluarea performanței, contribuția la activități în limba engleză.
Articol integral →
|
Gabriela Cracan
|
Convorbirea este o metodă cu pondere mare în realizarea unei lecții de Limba română, iar la clasa pregătitoare și la clasa I putem spune că stă la baza formării deprinderilor de pronunție clară a cuvintelor, a dezvoltării vocabularului activ, a formării unei limbi literare române corecte. Însă rolul convorbirii este mult mai important, contribuind într-o mare măsură la dezvoltarea gândirii și creativității, imaginației, memoriei, atenției, motivației, încrederii în sine.
Articol integral →
|
Raluca Maria Chirțan
|
Viața în școală înseamnă provocare. În fiecare zi, descoperi lucruri noi și te confrunți cu diverse conflicte, mai mult sau mai puțin care depind de tine. Elevii vin cu problemele si vulnerabilitățile lor, părinții, de cele mai multe ori, apelează la tine ca la un specialist care are cheia rezolvării tuturor problemelor, iar cadrele didactice se raportează la profesorul consilier ca la un specialist care „ia apărarea” elevilor deși comportamentul lor nu este unul dezirabil. De fapt, încă nu am scăpat complet de concepția că elevul trebuie să fie obedient. Sunt un profesor care le cere colegilor cadre didactice să fie creativi în predare, indiferent de materie. Prin acest articol doresc să contribui la dezvoltarea domeniilor profesionale în care lucrez, asistența socială și învățământ, în care integrez, zic eu cu succes, art-terapia.
Articol integral →
|
Claudia Smarandache
|
Evaluarea PISA este o evaluare standardizată internațională care este întreprinsă cu scopul de a măsura cât de bine sunt pregătiți elevii de 15 ani să facă față provocărilor societății cunoașterii, vieții active sau vieții educaționale, fie că se vor confrunta curând cu piața muncii, fie că își vor continua studiile. Rezultatele slabe înregistrate în mod repetat de elevii români reprezintă o realitate îngrijorătoare și este necesară demararea unui proces de diagnoză, urmat ulterior de formularea unor linii de acțiune ce trebuie să vizeze întregul sistem de învățământ românesc. Împrumutul de idei și practici educaționale din trecut și de la alte sisteme de educație contemporane reprezintă o parte semnificativă în evoluția istorică pentru multe sisteme de învățământ actuale.
Articol integral →
|
Katalin-Andrea Fejes
|
Utilizarea instrumentelor digitale în activitate de predare vine realmente în sprijinul cadrului didactic, ca instrumente în explicarea fenomenelor științifice, oferind astfel posibilitate de exemplificare cu cazuri concrete. Creștem astfel șansa ca situațiile, fenomenele și procesele să fie înțelese de către mai mulți elevi. „Educaţia trebuie să fie dirijată în sensul dezvoltării personalităţii şi talentelor copilului pregătindu-l pentru viaţa activă ca adult.” (Convenţia cu privire la Drepturile copilului, art. 29)
Articol integral →
|
Carmen-Mirela Butaciu
|
Cunoscând o limbă, construim unități de semnificație pe care credem că receptorul nostru le interpretează într-un mod specific, suntem conștienți că ambii împărtășim același cadru de referință sau contextul în care este transmis mesajul. Există multe modalități de a comunica, limbajul fiind cel mai utilizat. Cunoașterea unui limbi înseamnă să citești, să asculți, să scrii și să vorbești. Astăzi, de exemplu, limba engleză este cea mai comună și limba tehnologiei. Orice am face, trebuie să o învățăm și să o folosim. Comunicarea orală, de exemplu, este vitală în zilele noastre. Elevii studiază diferite subiecte în orele de limbă engleză, fiind important ca ei să o folosească, de asemenea, în afara clasei. În proiectul eTwinning „TwinSite”, elevii au posibilitatea de a colabora cu parteneri pentru a-și îmbunătăți abilitățile. Prin introducerea aspectelor de viață relevante pentru adolescenți, ei folosesc limba străină ca un instrument natural.
Articol integral →
|
Daniela Teodorescu
|
Copiii au dreptul să învețe și să se dezvolte în medii preșcolare sigure și sănătoase. Protejarea copiilor de hărțuire și munca pentru prevenirea acesteia, în grădinițele de copiii, face parte din crearea unor medii sigure care îi ajută pe copii să crească, să se dezvolte în ritm propriu și în siguranță. Poate fi surprinzător să știm că bullyingul poate începe de la o vârstă fragedă. Chiar și copiii de trei și patru ani pot fi răutăcioși și rănitori – oricât de inocenți credem adesea că sunt. Comportamentul de agresiune nu este întotdeauna ușor de recunoscut sau definit de către adulți sau copii. Îți poți imagina să fii un copil mic, să te aventurezi în lume fără părinții tăi, apoi să fii agresat și să nu înțelegi de ce?
Articol integral →
|
Diana Aghiorghiesei
|
În ultimii ani, mass-media, educatorii și părinții, dar și comunitatea de cercetare au fost preocupați de o formă relativ nouă de agresiune printre elevi și tineri, denumită generic cyberbullying. Cyberbullyingul este un fenomen care ia amploare în toată lumea, direct proporțional cu accesul la noile canale de comunicare. În linii mari, cyberbullyingul este definit ca hărțuirea efectuată prin mijloace electronice, cum ar fi telefoanele mobile sau pe internet. Tabloul general creat în mass-media și adesea de către cercetătorii fenomenului este că cyberbullyingul este foarte frecvent, că a crescut dramatic de-a lungul timpului și că această nouă formă de agresiune a creat multe victime și agresori noi, pe lângă agresorii și victimele implicați în „tradiționala” intimidare – bullying. În plus, adesea se argumentează sau se lasă de înțeles că cyberbullyingul este dificil de descoperit și contracarat printre adolescenți, creând un sentiment de neputință care afectează dramatic imaginea de sine a adolescenților. Un nou fenomen, ce poartă denumirea de „răzbunarea tocilarilor” aduce în atenție inversarea de roluri: victimele din offline (cei cu competențe digitale avansate – „tech savvy victims”) devin agresori în mediul online.
Articol integral →
|
|
|
