| |
Iuliana Galeş
|
De curând am avut o experiență neplăcută, dar, cumva, nu tocmai neașteptată. Am dus o clasă de liceeni în laboratorul de informatică și le-am dat ca sarcină de lucru să creeze un material ppt sau doc nu foarte lung cu imagini și text minimal despre tema lecției curente. În timp ce lucrau, mă deplasam printre ei, iar observațiile au fost surprinzătoare în sensul negativ: mulți, prea mulți, nu știau să caute informația, nu știau să selecteze, nu știau să editeze materialul. Veți spune că i-am luat pe nepregătite, că nu au avut timp suficient. Asta bombăneau și unii dintre elevi la sfârșit, deși modul în care au lucrat demonstra lipsa unor instrumente de lucru. Dar, cu câteva luni înainte primiseră din timp o temă asemănătoare, iar rezultatul a fost și mai slab. De fapt, ce nu e în regulă? Ce mecanism lasă elevul în stadiul de analfabet funcțional? Căci asta ești dacă nu poți face altceva decât rezolva la infinit exerciții repetitive.
Articol integral →
|
Lucia Mirică
|
Calitatea relației profesor-elev este foarte importantă și este o bună relație atunci când implică deschidere, transparență, grijă față de celălalt. Limbajul acceptării ajută elevul să se înțeleagă și să-și accelereze drumul spre independență. Ascultarea activă implică relaționarea cu elevul și asigură eficiența comunicării. Copiii au nevoie de susținere pentru a înțelege lumea în care trăiesc și este important să le dezvoltăm sentimentul comuniunii sociale și dispoziția spre colaborare. Profesorul este un model pentru elevi și aceștia vor tinde să-i imite atitudinile, opiniile.
Articol integral →
|
Florina-Magdalena Onaga
|
Formarea caracterului elevilor reprezintă un scop al educației. Deși uneori se accentuează latura intelectuală a educației și se alunecă spre maratonul achizițiilor intelectuale, beneficiile educației morale nu trebuie neglijate. Prin acest articol, doresc să subliniez importanța modelării caracterului elevilor prin educația școlară.
Articol integral →
|
Gheorghe Mihăilă
|
În cadrul procesului educațional, educația fizică și activitățile cu caracter sportiv se află într-o continuă dezvoltare. Acestea contribuie la menținerea sănătății, creșterea capacităților fizice și intelectuale, folosirea utilă a timpului liber, dezvoltarea armonioasă fizică și morală. Educația fizică urmărește cu precădere influențarea dezvoltării și perfecționării laturii fizice (biometrice) a personalității funcție specifică a obiectului. Influențele sale nu sunt strict limitate, însă. Acestea se plasează pe o arie mult mai largă, favorabil și asupra activității intelectuale afective si moral volitive. Influențele integrative au o valoare sporită datorită caracterului practic-activ corespunzător procesului de educație fizică, particularităților organizării activităților în cadrul lecțiilor de educație fizică – caracterul ordonat al exercițiilor, autoorganizarea echipelor, sprijinirea reciprocă, disciplina solicitată în condițiilor unor activități de joacă, competitivitatea etc.
Articol integral →
|
Dumitrița Postolache
|
Procesul instructiv-educativ și compensator-recuperator al elevilor cu deficiențe mintale ușoare și moderate vizează valorificarea celor mai operante modalităţi de lucru, îmbinând strategiile didactice tradiţionale cu cele moderne, activarea prin diverse metode a potențialului lor de dezvoltare, scopul final fiind acela de a crea competenţe ce vor asigura autonomia personală și integrarea socio-profesională. Strategiile de utilizat vor trebuie să fie adaptate modului specific de manifestare a dificultăți de învățare (perceptiv, de procesare, de producere etc.).
Articol integral →
|
Georgeta-Irina Rusu
|
În concepția didactică, termenul de strategie este definit ca un ansamblu de metode educaționale, mijloace didactice, forme de organizare a clasei și a experiențelor de învățare propuse elevilor cu scopul atingerii competențelor în cadrul procesului instructive-educativ.
Articol integral →
|
Liliana Blăniță
|
În societatea contemporană, nu există nici un domeniu de activitate în care să nu fie nevoie de prelucrarea informației. Acest fapt este incontestabil și nimeni în prezent nu mai pune întrebarea „La ce servesc calculatoarele?”. Una din problemele principale ale pedagogiei şi didacticii, care constă în ridicarea interesului elevului față de învățătură, ar putea fi soluționată cu succes datorită interacțiunii orelor de curs cu activitățile extrașcolare. Scopul activităților la informatică în afara orelor de curs constă în pregătirea psihologică şi practică a elevilor pentru adaptarea şi activitatea lor într-o societate informațională în continuă schimbare şi formarea gândirii algoritmice, accentul fiind pus pe individualizare şi învăţare permanentă. Acţionând individual sau în cadrul grupului, elevilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Participarea efectivă şi totală în activitate, angajează și elevii slabi, îi temperează pe cei impulsivi, stimulează curentul de influienţe reciproce, dezvoltă spiritul de cooperare, contribuie la formarea colectivului de elevi, elevii se auto-disciplinează.
Articol integral →
|
Laureta Speranța Banea
|
Într-o accepțiune generală, educația este procesul (acțiunea) prin care se realizează formarea şi dezvoltarea personalității umane. Ea constituie o necesitate pentru individ şi pentru societate. Ca urmare, este o activitate specific umană, realizată în contextul existenţei sociale a omului şi, în acelaşi timp, este un fenomen social specific, un atribut al societăţii, o condiţie a perpetuării şi progresului acesteia. Aşadar, ea se raportează, în acelaşi timp, la societate şi la individ.
Articol integral →
|
Luminița Tomuța
|
Proiectul „Carte frumoasă, cinste cui te citește”, desfăşurat în şcoala noastră în anul școlar trecut, a însemnat integrarea într-un sistem coerent şi unitar a unui număr de şapte activităţi – finalizate sau în curs de finalizare. Deşi fiecare dintre ele poate constitui o entitate de sine stătătoare, în contextul proiectului, au menirea de a contribui la realizarea obiectivelor propuse: conștientizarea nevoii întoarcerii la valorile clasice, propagate prin cărţile tipărite, pentru cristalizarea propriei identităţi (la nivel macro) şi gestionarea crizei de identitate culturală a populaţiei şcolare care nu îşi mai satisface prin lectură nevoia intelectuală, morală şi emoțională (la nivel micro).
Articol integral →
|
Ozana Cozma
|
Teoriile învățării, de la decodificarea de semnale și până la învățarea și aprofundarea noțiunilor, din etapa dezvoltării perceptiv-intuitivă a copiilor, se observă în orice moment educativ organizat de cadru didactic, iar conștientizarea lor face ca actul educativ să fie unul cu țintă precisă, organizat și documentat. Corelând teoriile învățării cu practica pedagogică, se pot crea situații de joc și învățare în care copiii exersează, își formează deprinderi, comportamente, dau răspunsuri acționale sau verbale.
Articol integral →
|
|
|
