Toate articolele din categoria: Elevi
Particularitățile vârstei adolescentine și alexitimia
La vârsta căutării propriei identități, autocunoaşterea este o preocupare. Descoperirea diferențelor individuale de personalitate, a calităților, ceea ce îl motivează să-și descopere talentele, dar şi alte informaţii valoroase care pot genera succesul în atingerea planurilor de dezvoltarepresonală și profesionă reprezintă un interes pentru adolescenți. Procesul de autocunoaştere debutează în preadolescenţă acesta confruntându-se cu propriul eul. Preadolescentul analizează asemănările şi deosebirile dintre ceea ce este şi ceea ce ar trebui să facă pentru a evolua la un moment dat, selectează acomodează, asimilează modele comportamentale, norme sociale din mediul social. Adolescentul are predispoziția organismică de a se cunoaște şi de a se autoevalua în raport cu reușitele sale şi ale altora. Cunoaşterea sinelui se manifestă prin relaţionare, comunicare, prin cunoştinţele acumulate, competențele formate în şcoală, în facultate, pe parcursul vieţii.
Articol integral →Complexitatea și beneficiile activităților extrașcolare în contextul educațional și dezvoltării personale a tinerilor
Activitățile extrașcolare joacă un rol aparte în îmbunătățirea calității vieții în școală și în crearea stării de bine a elevilor. Aceste activități, variind de la sport, muzică, arte, cluburi de știință, la voluntariat și alte interese specifice, oferă elevilor oportunități valoroase de învățare și dezvoltare dincolo de curriculumul standard. Impactul lor pozitiv asupra bunăstării elevilor poate fi analizat prin mai multe perspective. Activitățile extrașcolare permit elevilor să exploreze și să dezvolte interese și abilități care pot să nu fie acoperite de programa școlară standard. Aceasta nu numai că îmbogățește experiența educațională, dar îi ajută și pe elevi să descopere pasiuni noi și să își construiască un sentiment de identitate și autoeficacitate.
Cauze ale tulburărilor de învățare în ADHD
Cu toate că în limba română termenul ADHD cunoaște mai multe sinonime, acesta le înglobează pe toate, fiind un termen folosit în mod generic referitor la acele particularități specifice deficitului de atenție sau hiperactivității la copii. A existat tendința de a categorisi un copil mai neastâmpărat sau foarte energic ca suferind de ADHD. Acum se știe că numai un diagnostic de specialitate poate fi considerat corect, iar acest diagnostic nu este o limită pentru dezvoltarea acelui copil, dezvoltare cât mai apropiată de normal poate fi. Deși există tratamente medicamentoase, precum și intervenții ale părinților și specialiștilor, copiii care dezvoltă această tulburare psihopatologică prezintă dificultăți în învățare, rezultatele lor școlare și succesul școlar fiind afectate. Cauzele sunt aceleași pentru toți copiii afectați: deficitul de atenție, starea de neliniște, impulsivitatea, nerăbdarea. Acești copii au nevoie de mult ajutor pentru depășirea acestor probleme și acest ajutor trebuie să vină în principal din partea părinților și a cadrelor didactice.
Articol integral →Influența stilului de parenting asupra dezvoltării copiilor
Specialiștii în psihologia dezvoltării copilului studiază de multă vreme modul în care stilul de parenting își pune amprenta pe dezvoltarea copilului. Astfel că putem vorbi cu siguranță despre o influență a stilului de parenting asupra dezvoltării copilului. Copilul se va dezvolta pe plan personal în funcție de stilul parental abordat. Această dezvoltare este reflectată „de atitudinea deschisă față de experiențele noi, în valorizarea potențialului propriu, capacitatea de autoreflecție, percepția schimbărilor de sine pozitive, eficiență, flexibilitate, creativitate, în nevoia de provocări și respingerea rutinei” (Roman, 2011).
Articol integral →Nevoi și provocări în traseul dezvoltării adolescenților din România: modalități prin care sistemul educațional poate răspunde acestor nevoi și provocări
Adolescența este specifică celei de-a doua decade a vieții omului, o perioadă a transformărilor intense pe toate planurile, atât fizic, cât și psihic, respectiv social. Toate aceste schimbări fac ca vârsta adolescenței să constituie o trecere tumultoasă dinspre copilărie spre tinerețe. Localizarea exactă a adolescenţei este între 14-25 de ani şi este formată din trei stadii: preadolescenţa, adolescenţa propriu-zisă şi adolescenţa prelungită sau târzie. Vârsta adolescenţei este diferită de la o epocă istorică la alta. Aceasta a suferit schimbări, extinderi respectiv restrângeri, în funcţie de perioada istorică, începând cu vremurile străvechi, când, adolescenţa era aproape inexistentă. Copiii participau de la vârste fragede la toate treburile casei. Astfel ei săreau peste perioada adolescenţei, trecând în rândul adulţilor aproximativ pe la 14 ani. Odată consideraţi adulţi, aceştia erau puşi să muncească la fel ca şi părinţii, poate chiar mai mult, ajungând de la o vârstă fragedă să-şi întemeieze propriile familii.
Perioada adolescenţei s-a extins odată cu evoluţia societăţii.
Revenirea la „tradițional”
Perioada pandemiei ne-a obligat pe toți să utilizăm internetul, să ne folosim de materiale audio-video, respectiv platforme educaționale dacă nu voiam să vorbim singuri în fața unui ecran gol. Ce a rămas din această experiență la revenirea în clase?
Din păcate, întoarcerea la școală a însemnat de multe ori și întoarcerea la „sfintele” cutume tradiționale: tabla, caietul și creionul, prelegerea, materialele în format fizic create de elevi și a căror valoare rezidă doar în considerarea lor ca formă de evaluare etc.
De ce s-a revenit atât de rapid la situația anterioară?
Implicarea elevului și profesorului în pregătirea olimpiadelor și concursurilor școlare la disciplina istorie
În contextul actual, este nevoie de o motivare extrinsecă pentru încurajarea participarea la olimpiadele și concursurile școlare, atât pentru elev, cât și pentru profesor. Paradigma actuală a sistemului școlar a făcut ca participarea la concursurile școlare la disciplina Istorie la nivelul gimnazial să fie o „misiune” extrem de dificilă. Elevul de gimnaziu este foarte greu „de implicat” în participarea la concursurile școlare.
Articol integral →Despre bullying în rândul elevilor
Bullyingul este un comportament agresiv care constă în folosirea forței sau a constrângerii asupra celorlalți. Include hărțuire verbală, uneori atac fizic sau coerciție și este îndreptat în mod repetat către anumite victime, pe diferite motive (de rasă, religie, sex, sexualitate sau abilități). Agresorul se bazează pe un dezechilibru al puterii care poate fi puterea socială sau puterea fizică. Am constatat că uneori nu este vorba de niciuna din aceste situații, copilul fiind agresat acasă sau lăsat în grija altor persoane (având părinții plecați la muncă în străinătate), cu rezultate slabe la învățătură – și atunci încearcă să refuleze, să se răzbune asupra unui coleg pe care-l invidiază, care este mai bun la învățătură și are tot ceea ce lui îi lipsește: un cămin și dragostea familiei, prieteni etc. De cele mai multe ori, agresorii au fost ei înșiși agresați de alți copii sau în familie. Ei vor să demonstreze celorlalți că sunt superiori.
Articol integral →Parteneriatul educațional – dimensiune cheie a dezvoltării relațiilor dintre elevi
Parteneriatul educațional, definit în literatura de specialitate drept modalitatea prin care, formal sau informal, mai mulți parteneri decid să acționeze împreună pentru atingerea unui interes comun, reprezintă un concept cheie al pedagogiei moderne, orientat către dezvoltarea personalității elevului care, trăind într-o perioadă de evoluție intensă a tehnologiei și a inteligenței artificiale, tinde spre o interacțiune virtuală a relațiilor cu cei din jur. Mai mult decât un concept, se conturează ideea că parteneriatul ar reprezenta o atitudine importantă în educație, idee lansată de către acei parteneri care doresc o schimbare în zona educației prin dezvoltarea relațiilor de prietenie, prin acceptarea diferențelor, toleranță, comunicare eficientă, cooperare, nondiscriminare, incluziune, egalitate de șanse, colaborare, flexibilitate, dinamism.
Articol integral →Mnemonice vs. fițuici
Elevul contemporan trebuie să facă față unor provocări diverse, supraabundența informațiilor, multitaskingul, lipsa de motivație a învățării, convingerea inutilității memorării unor concepte anacronice, toate conducând către plictiseală, iritare, dezinteres, ce afectează individul dar și colectivitatea, procesul învățării, randamentul, implicând nu rareori eșecul. Există cercetări în domeniul îmbunătățirii și consolidării memoriei, însă cele mai importante sunt tehnicile mnemonice prin care învață cu ușurință date ce trebuie memorate pe de rost. Acestea nu trebuie nicidecum generalizate, ci numai în contextul memorării unor termeni complecși, a căror reținere este esențială și sigură prin apelarea la un mod atractiv, precum în scopul memorării unor date istorice, a unor concepte din terminologie specifică unei discipline, nume de personaje etc.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei