Toate articolele din categoria: Proces didactic
Limba și literatura română între convingerile profesorilor și concepția curriculară. Un posibil portret al profesorului
În contextul educațional actual, profund tehnologizat, profesorul de limba și literatura română se află la confluența dintre tradiție și modernitate, dintre păstrarea valorilor canonice și adaptarea la noile paradigme curriculare. Tema propusă în acest an de simpozion, „Limba și literatura română între convingerile profesorilor și concepția curriculară“, invită la reflecție lucidă asupra modului în care identitatea noastră profesională se armonizează versus se confruntă cu actualele direcții de reformă educațională. E o tensiune interesantă și totodată dificilă aici: aceea dintre convingerea personală că limba română este un spațiu al spiritului, al valorilor sufletești, spirituale, morale, culturale și cerința curriculară care ne solicită să formăm competențe, să evaluăm performanțe școlare, să cuantificăm progresul. Altfel spus, să cuantificăm poezia, să apreciem prin note frumusețea, să păstrăm sufletul limbii și al literaturii, al disciplinei, per ansamblu, într-un sistem standardizat și tehnicizat. În acest context, predare limbii și a literaturii române devine o artă a echilibrului: rigoare și creativitate, text/ viață, algoritm/ sensibilitate.
Articol integral →Profesorul, facilitator al învățării în contextul educației moderne
În contextul transformărilor profunde pe care le traversează educația contemporană, rolul profesorului nu mai poate fi redus la cel de transmițător de cunoștințe. Abundența informațională, accesul liber la resurse digitale și orientarea spre competențe au impus o regândire a paradigmei tradiționale de predare. În acest nou cadru, profesorul devine facilitator al învățării, un mediator între elev sau student și cunoaștere, un catalizator al dezvoltării intelectuale și personale. Educația se află într-un proces continuu de transformare, determinat de evoluțiile tehnologice, de globalizare și de nevoia de adaptare la o societate bazată pe cunoaștere. În acest context, rolul profesorului se redefinește profund. Dacă, în paradigma tradițională, acesta era perceput ca un transmițător de informație, în prezent el devine un facilitator al învățării, adică un ghid care sprijină formarea competențelor, dezvoltarea gândirii critice și autonomia intelectuală a elevilor.
Articol integral →Comunicarea și calitatea relației profesor-elev
Este bine cunoscut faptul că procesul didactic se bazează în principal pe calitatea comunicării dintre profesor și elev. Construirea unui proces didactic eficient nu poate fi un scop tangibil fără ca grupul de clasă, împreună cu profesorul, să posede abilități de comunicare suficient dezvoltate.
Având în vedere că fiecare generație are o personalitate specifică, dar fiecare individ care îi aparține este unic, putem înțelege că este foarte dificil pentru un profesor să se confrunte cu un proces constant de adaptare la fiecare grup de elevi și la aspectele din ce în ce mai complexe și mai exigente ale sistemului. Înțelegerea modului în care elevul privește lucrurile și adoptarea atitudinilor față de o disciplină sau alta este necesară pentru a crea o modalitate eficientă de comunicare cu acesta, în vederea îmbunătățirii actului educațional și a dezvoltării unei atitudini pozitive față de educație în general și față de exercițiile fizice, pentru a ajunge la o dezvoltare armonioasă și la atingerea unor performanțe superioare în viața profesională și personală. Prezentul articol se referă la o investigație dezvoltată asupra unui grup de elevi, cu vârste cuprinse între 15 și 16 ani, înscriși la un liceu din România, pentru o mai bună înțelegere a necesității îmbunătățirii abilităților de comunicare.
Importanța ancorelor de învățare în predarea matematicii
În procesul de predare-învățare, profesorul are misiunea de a construi poduri între cunoștințele existente ale elevului și noile concepte care urmează a fi însușite. Una dintre cele mai eficiente modalități de a realiza această legătură este utilizarea ancorelor de învățare – repere cognitive și afective care facilitează înțelegerea, reținerea și transferul cunoștințelor. În predarea matematicii, domeniu adesea perceput ca fiind abstract și dificil, ancorele devin instrumente esențiale pentru a transforma informațiile în cunoaștere semnificativă.
Articol integral →Managementul calității procesului educațional în schimbare
Asigurarea calității este o componentă a managementului calității care se concentrează asupra generării și furnizării încrederii în faptul că cerințele calității sunt îndeplinite. Lucrarea face referire la cerințele și posibilitățile de asigurare a calității procesului de instruire și educare în raport cu standardele de referință naționale. Aceste cerințe s-au impus în conformitate cu procesul de adaptare a învăţământului la schimbările sociale, politice şi economice din ultima perioadă, în general, şi ca răspuns la evoluţia ştiinţelor educaţiei şi a psihologiei învăţării, în special.
Articol integral →Caracterul creativ al lecției de recapitulare
Prin lecțiile de recapitulare, se urmărește consolidarea, sistematizarea, aprofundarea şi uneori chiar completarea cunoştinţelor şi deprinderilor elevilor. Se organizează la sfârşitul unui capitol, la sfârşitul semestrului şi al anului şcolar (recapitulare finală), înaintea lucrărilor scrise sau la începutul anului şcolar. Constituie o unitate didactică și educativă fundamentală de organizare a procesului instructiv-educativ, fiind reprezentată de un sistem de idei articulate logic și didactic, în conformitate cu cerințele psihopedagogice referitoare la predarea-asimilarea cunoștințelor și aplicarea lor.
Articol integral →Predarea matematicii din gimnaziu folosind metodele interactive
Integrarea adecvată a metodelor interactive de grup în lecţiile de matematică determină creşterea eficienţei învăţării noţiunilor matematice şi, prin aceasta, creşterea randamentului şcolar al elevilor. Acest lucru este bun şi pentru alte discipline, elevii adoptând acest stil modern, învăţând repede care sunt metodele interactive şi etapele pe care trebuie să le urmeze pentru o eficienţă mare a lor. Aplicarea metodelor şi tehnicilor interactive centrate pe activităţi de grup asigură elevilor formarea unei gândiri flexibile, dezvoltarea creativităţii, a imaginaţiei, îmbunătăţirea comunicării între colegi. Activitatea pe grupuri are o mare importanţă, având rezultate imediat vizibile în relaţionarea între elevi şi profesor, dar şi între colegi. Metodele utilizate stimulează participarea activă şi deplină a elevilor în procesul instructiv-educativ.
Chiar dacă nu toţi colegii profesori de matematică folosesc în lecţii aceste metode, în condiţiile sociale actuale, când elevii trebuie stimulaţi cu activităţi frumoase şi activizante pentru a învăţa mai uşor, eu folosesc aceste metode interactive, iar rezultatele sunt vizibile, elevii fiind mai atrași decât înainte de lecţiile de matematică, iar învăţarea noţiunilor este mai temeinică.
Învățarea activă și atractivă în cadrul disciplinelor opționale de chimie
Chimia este o ştiinţă subtilă care nu-şi lasă întotdeauna secretele la vedere, iar descoperirea acestora se poate realiza prin efortul propriu al elevului, fiind astfel atras prin activități interactive să înţeleagă importanța și aplicarea chimiei în viața omului, să cunoască și să explice fenomene din natură într-un mod mai plăcut, contribuind astfel la dezvoltarea interesului pentru chimie cât și la dezvoltarea unor competențe și abilitați practice necesare la fiecare pas în viața cotidiană.
Indiferent de tipul de opțional ales, opțional ca nouă disciplină sau opțional integrat, conținuturile trebuie să ofere informaţii asupra unor fenomene vitale din natură, asupra frumuseţii şi utilităţii lor, dar și informații legate de sănătatea organismului uman, contribuind astfel la formarea unui comportament responsabil faţă de sănătate, la dezvoltarea intelectuală a elevilor, la stimularea curiozității și a motivației pentru protecția naturii, dar și la formarea unor competențe ecologice în cadrul unor activități de ocrotire a mediului înconjurător.
Eroarea ca sursă de învățare
Pentru orice profesor dedicat meseriei, există o preocupare constantă de a căuta metode adecvate pentru a îmbunătăți procesul de învățare a noțiunilor noi în rândul elevilor săi. În ciuda rigurozității și a preciziei care stau la baza disciplinei matematice, în învățarea acesteia apar adesea o serie de greșeli, de la unele elementare, calculatorii, de neatenție și până la erori de raționament, care pot fi atașate unor cauze mai profunde, neevidente la prima vedere. Studiul erorilor prin conștientizarea acestora, analizarea originii și tipului lor poate deveni pentru profesor o sursă prețioasă de relevare a adevărului matematic pentru elevii săi, dar și pentru propria educație matematică.
Articol integral →Strategii de depășire a concepțiilor și rolurile profesorului în organizarea unei situații de învățare
Cunoștințele anterioare sunt adesea neconcordante cu teoriile științifice și acționează ca factori perturbatori în însușirea noului concept, denaturându-l. În aceste condiții, se impune ca profesorul să aibă simultan în vedere deconstrucția concepțiilor (reprezentărilor) existente și formarea reprezentărilor noi. Însă, unii dintre elevi au nevoie de mai mult timp pentru ca reprezentările lor să evolueze științific (Illeris, 2014). Anumite reprezentări pot fi uşor de depăşit și asta pentru pentru că elevilor le lipseşte o informaţie. Sunt însă și situaţii dificile, în care, chiar dacă informaţia este accesibilă, elevii nu ştiu să opereze cu aceasta, raţionând prin schimbarea punctului de vedere (Bocoș, 2013).
În literatura francofonă sunt prezentate două strategii de depășire a concepțiilor: (1) prin activarea conflictului socio-cognitiv și (2) prin căutarea limitelor concepțiilor. Aceste strategii sunt prezentate și în literatura autohtonă din domeniul pedagogiei (Bocoș, 2013) și din domeniul didacticii (Ciascai, 2001).
Ministerul Educaţiei