Dezvoltarea limbajului în primii ani de viață a copilului. Tulburări de vorbire în perioada de dezvoltare timpurie
Comunicarea reprezintă unul dintre elementele cele mai importante în explicarea, definirea și înțelegerea individului și chiar a societății. Ea transmite imagini, noțiuni, idei, facilitează manifestarea conduitelor afective, produce disonanță sau consonanță psihică. Prin comunicare se transmit trebuințe, aspirații, dorințe, imbolduri spre acțiune, se inițiază, declanșează sau se stopează activitățile, se manifestă rezistența la eforturi.
Limbajul este definit ca fiind activitatea psihică de comunicare dintre oameni prin intermediul limbii. Acesta poate fi reprezentat pe plan individual, individualizarea lui realizându-se atât în plan fiziologic (particularități ale aparatului fonator), cât si în plan psihologic (el având o manifestare personală și diferită de la individ la individ). În schimb limba este un fenomen social și este elaborată de societate și nu de fiecare individ în parte.
Dinamicile cognitive și educaționale în contextul învățării asistate de inteligență artificială
Prezentul articol analizează interacțiunea dintre oameni și inteligența artificială (IA), concentrându-se asupra empatiei algoritmice și co-creației digitale. Pe baza unui studiu calitativ care a inclus interviuri cu 57 de cadre didactice și 542 de elevi, analiza identifică teme centrale precum conștientizarea etică, personalizarea și receptivitatea emoțională percepută a IA. Rezultatele evidențiază atât oportunitățile (cum ar fi implicarea crescută, reducerea sarcinilor de lucru, sprijinul pentru învățarea incluzivă), cât și riscurile (de exemplu, dependența sau diminuarea conexiunii umane) asociate cu utilizarea IA în contexte educaționale. Concluziile susțin necesitatea dezvoltării alfabetizării digitale critice și a unei redefiniri a rolului cadrului didactic.
Articol integral →Cyberbullyingul – mit sau realitate?
Adolescenții au acum în mâini aceeași cantitate de abilități de calcul pe care, cu doar un deceniu în urmă, doar companiile mari și-o puteau permite. Cum gestionează un tânăr accesul din ce în ce mai mare la tehnologie și, prin extensie, puterea pe care aceasta o oferă? Majoritatea elevilor folosesc tehnologia în mod responsabil, dar unii au ales să o folosească în moduri neglijente și nepotrivite, rănindu-i, umilindu-i, stânjenind și atacându-i personal pe alții. Acest fenomen a fost denumit cyberbullying, care a fost definit ca rău intenționat și repetat cauzat prin utilizarea computerelor, a telefoanelor mobile și a altor dispozitive electronice.
În mai multe moduri, hărțuirea cibernetică poate fi percepută ca fiind mai sinistră decât hărțuirea offline (adică, tradițională sau în curtea școlii), deoarece atacurile pot fi mai intense, frecvente, nebănuitoare și aparent dificil de oprit. În comparație cu bătăușii tradiționali, bătăușii cibernetici nu sunt reținuți de spațiu sau timp. Unii cyberbullys se pot ascunde sub o mantie a anonimatului, permițându-le, în esență, să-i atace cu ușurință pe alții în orice moment și din orice loc doresc. Cu tehnologia modernă, hărțuirea cibernetică poate apărea cu viteza gândirii și în fața unui public mult mai mare decât acele comportamente limitate în curtea școlii. Bătăușii online pot fi, de asemenea, potențial și mai cruzi decât bătăușii offline, deoarece, pe lângă cuvinte, ei pot include ca parte a atacurilor lor o gamă bogată de media, inclusiv sunete, fotografii modificate, text, video, prezentări de diapozitive și sondaje.
Influența noilor tehnologii asistive asupra incluziunii: incluziunea digitală
Incluziunea nu este doar o dimensiune etică a educației, ci și un obiectiv fundamental susținut de cercetări care evidențiază beneficiile interacțiunii și modelării comportamentale între elevi. Această realitate determină sistemele educaționale să caute modalități concrete de incluziune eficientă a tuturor categoriilor de elevi, inclusiv a celor cu dizabilități, în procesul de învățare. În acest context, educația digitală are un rol în facilitarea accesului la informație, oferind soluții tehnologice adaptate pentru integrarea socială și dezvoltarea relațiilor autentice. Rețelele sociale, platformele de e-learning și dispozitivele inteligente constituie oportunități majore pentru consolidarea incluziunii digitale, contribuind astfel la eliminarea barierelor educaționale și sociale (Caton, S., Chapman, M., 2016).
Articol integral →Managementul calității procesului educațional în schimbare
Asigurarea calității este o componentă a managementului calității care se concentrează asupra generării și furnizării încrederii în faptul că cerințele calității sunt îndeplinite. Lucrarea face referire la cerințele și posibilitățile de asigurare a calității procesului de instruire și educare în raport cu standardele de referință naționale. Aceste cerințe s-au impus în conformitate cu procesul de adaptare a învăţământului la schimbările sociale, politice şi economice din ultima perioadă, în general, şi ca răspuns la evoluţia ştiinţelor educaţiei şi a psihologiei învăţării, în special.
Articol integral →Facilitarea învățării conceptelor abstracte folosind strategii chinestezice
Schimbările tehnologice și societale au un impact semnificativ asupra învățării în general și a conceptelor specifice chimiei în special. Achizițiile elevilor par a fi insuficient structurate, neinteriorizate iar ei nu sunt dispuși la mari eforturi pentru învățare. Profesorii dispun de timp didactic limitat, clasele sunt incluzive, elevii au nevoi educaționale diferite, de multe ori speciale.
Această dinamică generează o serie de provocări în privința modului în care cunoașterea este transmisă, primită și aplicată. Prezenta lucrare încearcă exemplificarea unei strategii chinestezice prin care predarea conceptelor abstracte din programa clasei a VII-a, devine semnificativă pentru elev indiferent de nivelul său cognitiv.
Descentralizarea angajării cadrelor didactice – între autonomie locală și responsabilitate națională
Într-o perioadă în care școala românească se află într-o continuă tranziție, una dintre temele cele mai arzătoare ale dezbaterii publice este legată de descentralizarea angajării personalului didactic. Inițiativa, aflată în stadiul de propunere, prevede ca decizia privind selecția profesorilor să nu mai aparțină exclusiv Ministerului Educației prin concurs național, ci să fie transferată către unitățile de învățământ, prin intermediul directorilor și consiliilor de administrație.
Ca manager al unei unități de învățământ tehnologic, aflată la confluența dintre formarea profesională, incluziunea socială și șansele reale la angajare ale tinerilor, privesc această posibilă reformă cu maturitate, prudență și simț al răspunderii. În mod firesc, descentralizarea aduce oportunități de adaptare la contextul local, dar totodată ridică semne de întrebare privind echitatea, transparența și calitatea actului educațional.
Strategii didactice interactive în educația socială, disciplina Gândire critică și drepturile copilului
Nevoile și cerințele elevilor, participanți activi în actul educațional, susțin necesitatea unei schimbări majore pivind modul în care cadrele didactice abordează activitățile de predare – învățare. Activitățile care conduc spre modernizarea și perfecționarea metodologiei didactice au la bază sporirea caracterului activ-participativ al strategiilor didactice, aplicarea unor metode în care se remarcă caracterul formativ, îmbinarea activităților de învățare cu cele de cooperare, de învățare în grup și muncă independentă. Un aspect specific strategiilor didactice interactive îl reprezintă faptul că acestea promovează interacțiunea, cooperarea, colaborarea, comunicarea.
Predarea conţinuturilor legate de Drepturile copilului încurajează la elevi caracteristicile leadershipului democratic şi responsabilitatea individuală. Luarea în considerare de către profesori a Drepturilor copiilor determină la elevi o reflecţie asupra curriculumului, care ţine cont de principiile integrate Convenţiei pentru Drepturile copilului.
Prezenta lucrare abordează necesitatea introducerii și utilizării strategiilor didactice interactive în activitatea de predare – învățare la disciplina „Educație socială – Gândire critică și drepturile copilului”, în scopul promovării drepturilor copilului, asumarea de către elevi a rolului de participanți activi la propria formare.
Formele educației și interdependența acestora
În cadrul existenței sale, fiecare persoană este supusă unor influențe educative care pot acționa concomitent, succesiv sau în forme variate. Unele acționează spontan, altele au un caracter organizat și sistematic, provenit din partea școlii sau a altor instituții extrașcolare. Ca urmare, distingem acțiunile educative de informațiile educative, prin modul în care sunt organizate și gradul de eficiență pe care îl au, totuși ambele având o finalitate educativă și contribuind la formarea personalității umane.
Educația se poate obiectiva în trei ipostaze: educația formală, educația nonformală și educația informală, în funcție de varitatea situațiilor de învățare și de gradul diferit de intenționalitate acțională.
Program de dezvoltare personală pentru copiii de clasa a V-a. Terapia de grup psihoeducațională
Perioada cuprinsă între 10 și 12 ani reprezintă o etapă importantă în dezvoltarea copilului, marcând tranziția de la copilăria mijlocie spre adolescența timpurie. În acest interval, elevii din clasa a V-a se confruntă cu provocări majore: trecerea de la școala primară la cea gimnazială, transformări fizice și psihice accelerate, și nevoia acută de a-și forma identitatea personală în contextul unui mediu social în continuă schimbare. Erik Erikson sublinia importanța acestei perioade ca fiind momentul în care copiii trebuie să dezvolte „sentimentul de industrie”, învățând să coopereze cu colegii și adulții, în timp ce își construiesc o imagine de sine bazată pe competență și performanță. Terapia de grup psihoeducațională se dovedește un instrument terapeutic ideal pentru această vârstă, oferind un cadru structurat în care elevii pot dezvolta abilități de autoreglare emoțională, pot experimenta intercunoașterea autentică și pot construi coeziunea grupului de clasă. Prin intermediul activităților experiențiale și al reflecției ghidate, această abordare terapeutică răspunde nevoilor specifice de dezvoltare ale preadolescenților, sprijinindu-i în construirea unei identități pozitive și în dobândirea competențelor necesare pentru a face față provocărilor vieții școlare și sociale.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei