Parteneriatul educațional – dimensiune cheie a dezvoltării relațiilor dintre elevi

Parteneriatul educațional, definit în literatura de specialitate drept modalitatea prin care, formal sau informal, mai mulți parteneri decid să acționeze împreună pentru atingerea unui interes comun, reprezintă un concept cheie al pedagogiei moderne, orientat către dezvoltarea personalității elevului care, trăind într-o perioadă de evoluție intensă a tehnologiei și a inteligenței artificiale, tinde spre o interacțiune virtuală a relațiilor cu cei din jur. Mai mult decât un concept, se conturează ideea că parteneriatul ar reprezenta o atitudine importantă în educație, idee lansată de către acei parteneri care doresc o schimbare în zona educației prin dezvoltarea relațiilor de prietenie, prin acceptarea diferențelor, toleranță, comunicare eficientă, cooperare, nondiscriminare, incluziune, egalitate de șanse, colaborare, flexibilitate, dinamism.

Articol integral →

Egalizarea șanselor elevilor pentru progres și performanță școlară prin instruire diferențiată

Egalitatea șanselor pentru toți elevii poate fi realizată, printre altele, și prin instruire diferențiată. Diferențierea, ca atribut al individului şi integrarea, ca scop al acţiunii de formare a individului, sunt coordonate ale dezvoltării personalității umane. Instruirea diferențiată la fizică vizează adaptarea activităţii de învăţare la posibilităţile diferite ale elevilor, la capacitatea de înţelegere şi ritmul propriu fiecărui elev în parte.

Articol integral →

Despre transdisciplinaritate în practica școlară. Avantaje, provocări, limite

Transdisciplinaritatea este, alături de interdisciplinaritate, intradisciplinaritate, pluridisciplinaritate și abordarea modulară, o formă de abordare a conținuturilor învățării care prezintă o serie de avantaje și dezavantaje. În esență, se poate spune că transdisciplinaritatea vizează unitatea cunoașterii, transgresarea acesteia dincolo, între și înauntrul disciplinelor școlare. Chiar dacă se deosebește de celelalte, transdisciplinaritatea este complementară lor. Obiectivele învățării transdisciplinare vizează dezvoltarea armonioasă, integrală, a personalității elevilor, respectiv formarea lor în spiritul responsabilității sociale. Transdisciplinaritatea are ca intrări nu materia, ci demersurile intelectuale, psihomotorii și afective ale elevilor.

Articol integral →

Mnemonice vs. fițuici

Elevul contemporan trebuie să facă față unor provocări diverse, supraabundența informațiilor, multitaskingul, lipsa de motivație a învățării, convingerea inutilității memorării unor concepte anacronice, toate conducând către plictiseală, iritare, dezinteres, ce afectează individul dar și colectivitatea, procesul învățării, randamentul, implicând nu rareori eșecul. Există cercetări în domeniul îmbunătățirii și consolidării memoriei, însă cele mai importante sunt tehnicile mnemonice prin care învață cu ușurință date ce trebuie memorate pe de rost. Acestea nu trebuie nicidecum generalizate, ci numai în contextul memorării unor termeni complecși, a căror reținere este esențială și sigură prin apelarea la un mod atractiv, precum în scopul memorării unor date istorice, a unor concepte din terminologie specifică unei discipline, nume de personaje etc.

Articol integral →

Dezvoltarea creativității prin tehnica SCAMPER

Creativitatea se manifestă ca o dispoziție a personalității, ca un produs dar și ca un proces în același timp. Încă din perioada Renașterii, concepția potrivit căreia creativitatea este o aptitudine înnăscută a fost combătută. Se promovează ideea că individul este părtaș în devenirea sa și responsabil în acest fel de actele care stau la baza dezvoltării potențialului său creativ.
În ceea ce privește dezvoltarea creativității în rândul elevilor, neîncetat apar metode inovatoare, astfel încât capacitatea de a crea lucruri noi prin refuzul previzibilului, convenționalului, să devină o rutină.
În cele ce urmează este ilustrată tehnica SCAMPER utilizată adaptat la nivelul ciclului primar. După cum se observă, denumirea este dată de acronimul: schimbă, combină, adaptează, modifică/ mărește/ micșorează, pune în alt context, elimină, răstoarnă.

Articol integral →

Oportunitatea utilizării resurselor educaționale deschise

Odată cu mutarea școlii în online – în perioada pandemică- folosirea resurselor digitale s-a accentuat: utilizarea resurselor digitale, a resurselor online și a tehnologiei nu e doar o oportunitate, este o necesitate, așa cum o schimbare de paradigmă în învățământul românesc este o necesitate. Perioada pandemică și aceea a școlii on-line au fost ca un catalizator: au grăbit procesul digitalizării școlii. Influența pe care internetul și tehnologiile digitale le exercită asupra societății contemporane a devenit de necontestat. Așadar și în școală, în procesul educativ trebuie să apară „online-ul” și tehnologia, instrumentele TIC, cu atât mai mult cu cât competențele digitale apar printre cele opt competențe cheie. Iar dacă vorbim despre resurse digitale, evident că acestea trebuie să fie „deschise”, pentru a asigura accesul extins la învățare, egalitatea de șanse, accesul la informație a unei pături cât mai largi (daca nu chiar a tuturor) elevilor.

Articol integral →

Efecte negative ale dependențelor digitale asupra copiilor

Mediile digitale înlocuiesc treptat mediul natural și social, iar expunerea copiilor la tehnologie are impact negativ asupra dezvoltării lor. Evoluția tehnologiei, apariția de noi gadgeturi și scăderea vârstei la care copiii sunt expuși unui mediu atractiv, informațional, dar, uneori, nociv, mediul online, determină, de multe ori, degradarea continuă a stării de sănătate. Timpul petrecut de copii în fața „ecranelor”, cel puțin trei ore pe zi, conduc la un stil de viață sedentar, afecțiuni ale coloanei vertebrale și musculaturii spinale, miopie, diabet, afecțiuni cardiologice chiar și la copiii de vârstă mică. Abilitățile de comunicare, decizionale, sociale, emoționale pot fi dezvoltate în contexte reale, în urma unor experiențe trăite, iar expunerea necontrolată le „ecrane” determină probleme de adaptare socială și chiar întârziere mintală.

Articol integral →

Cocaina digitală

Ceea ce, ca rezultat al unor studii publicate în diverse state ale lumii, părea departe de elevii noștri și de educația tradițională atât de bine înrădăcinată în România, a devenit, din păcate, o realitate pe care nu prea știm cum să o gestionăm. Dispozitivele digitale s-au transformat, rând pe rând, în îngeri salvatori – atunci când ne-am izolat în propriile locuințe de frica pandemiei și ne-am dorit ca educația celor tineri să continue, pentru a nu fi o generație pierdută – sau demoni, care au pus stăpânire pe unii dintre elevii noștri și de ce nu, chiar și pe unii dintre noi. Privind înapoi, studiile publicate ar fi trebuit recepționate ca niște semnale de alarmă, dar ne-am mulțumit să privim accesul la internet și telefon mai degrabă ca pe o binefacere a timpurilor noastre.

Articol integral →

Școala, familia și comunitatea, împreună pentru reușita școlară

Într-o lume în permanentă schimbare, aflată sub presiunea competiţiilor de orice fel, comunitatea locală, părinţii și cadrele didactice trebuie să se străduiască împreună pentru a-i ajuta pe copii să se dezvolte. În situaţia actuală, când se pune accent tot mai mult pe implicarea comunităţii locale în viaţa şcolii, în vederea desfăşurării în bune condiţii a unei educaţii de calitate, am considerat necesar ca între şcoala noastră şi comunitatea locală să se realizeze şi să se consolideze un parteneriat educaţional. În baza unor prevederi legale şi pe baza unor relaţii tradiţionale bune, stabilite de-a lungul timpului, școala Todireşti s-a implicat în activităţile comunităţii locale, promovând valori cum ar fi: asigurarea egalităţii şanselor în educaţie, revigorarea spiritului civic, a comunicării deschise, dezvoltarea cooperării şi colaborării, cât şi organizarea acţiunilor de interes comunitar. Din acest motiv, întreaga comunitate ar trebui să fie devotată şcolii, elevii să fie încurajaţi să participe la viaţa comunității, iar şcoala să se deschidă spre comunitatate. Proiectele de parteneriat educaţional încheiate cu comunitatea locală – primărie, poliţie, dispensar, biserică – au avut ca argument educaţia elevilor pentru cetăţenie democratică, în vederea formării unor cetăţeni activi şi responsabili, capabili să se implice în rezolvarea problemelor comunităţii. De aceea, aceşti trei parteneri, şcoala-familia şi comunitatea au acelasi scop, educarea tinerei generaţii, formarea simţului civic, a gradului de implicare în viaţa socială cât şi în propria învăţare. Școala noastră a încearcat să răspundă cerinţelor elevilor şi părinţilor şi să ofere acestora sprijinul necesar pentru ca ei să se poată implica mai bine în reușita școlară a copiilor și să manifeste disponibilitate acordând mai multă importanţă școlii.

Articol integral →

Pașii abordării unei educații incluzive în clasele primare

Educația incluzivă aduce toți copiii la un loc, în aceeași clasă, în aceeași comunitate, îi ajută să se simtă bine, să se simtă iubiți, prețuiți, apreciați, sprijiniți și stimulați în aceiași măsură, pentru a ajunge la dezvoltarea deplină a propriului potențial. Primul pas al incluziunii este integrarea copiilor într-un mediu adecvat, incluziv, încă din grădiniță. Grădinițele incluzive sunt prima rețea profesională care a început să funcționeze pentru sprijinirea și implementarea educației incluzive în România și apoi se continuă la clasele primare. Școala incluzivă se adaptează nevoilor și particularităților copiilor. Centrul preocupărilor este în a oferi ocazii de învățare și dezvoltare fiecăruia în parte, pentru că fiecare este important. Curriculumul este flexibil, deschis și permite adaptări succesive. Nu copilul se conformează curriculum-ului, ci acesta este un instrument pentru a sprijini dezvoltarea copilului. Devine mai important să stabilim procesul prin care se dezvoltă competențele, capacitățile, cunoștințele, comportamentele și atitudinile, decât conținutul prin care o facem.

Articol integral →