Proiectele educative, generatoare de experiențe didactice formative. Exemple de bune practici
Potențialul larg al proiectelor educative de parteneriat local este generator de căutări şi soluții variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginația, bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor. Din practica școlară, pot spune că proiectele de parteneriat școală-familie-comunitate de succes necesită planificare, implementare și evaluare continuă bine gândite. Proiectarea parteneriatului trebuie să urmărească niște etape bine stabilite pentru atingerea scopului propus. Conţinutul acestor activităţi din cadrul proiectelor educative nu se regăseşte în programa şcolară, ci este concepută cu elevii, în funcţie de dorinţele şi necesităţile lor. Ele aduc noul, îmbină utilul/ învățarea cu plăcutul, oferind dascălului posibilitatea de a observa comportamentul copiilor şi în afara orelor de curs, în afara hotarului clasei, proiecte educative ce presupun activități outdoor, descoperindu-i şi ajutând astfel dascălul la conceperea ulterioară a demersului didactic în sala de clasă.
Articol integral →Valorificarea proiectelor eTwinning în activitatea didactică
A fi învățător nu înseamnă numai a forma deprinderi de citit, scris și calcul aritmetic micilor școlari, ci presupune o continuă cercetare și descoperire a schimbărilor, o sincronizare permanentă cu provocările societății actuale prin inițiative moderne, înnoitoare, care să conducă la îmbunătățirea calității actului educațional. Căutând să răspund cât mai bine nevoilor, trebuințelor și intereselor elevilor mei, am considerat benefică adăugarea dimensiunii europene procesului de instruire, prin implicare în proiecte eTwinning, învățarea prin proiect însemnând o învățare în profunzime, copiii fiind stăpânii propriei activități și devenind motivați, o abordare atractivă şi eficientă, benefică ambelor părți, copii și dascăli.
În acest an școlar, am implementat proiectul „Let`s play!”, alături de parteneri din Turcia și România, cu implicarea a peste 300 de elevi, cu vârste cuprinse între 6 și 11 ani și paisprezece cadre didactice, derulat în perioada ianuarie-mai 2023. Scopul proiectului a constat în dezvoltarea capacităților cognitive, psihomotrice, sociale, emoționale și culturale ale elevilor prin schimb de jocuri practicate de copiii din țările partenere. Știm bine că tot mai mulți copii petrec mare parte din timp în mediul virtual, fiind lipsiți de beneficiile jocului în aer liber, situație accentuată și de contextul pandemic. Considerăm că jocul în aer liber oferă posibilitatea de a experimenta lumea cu toate simțurile, de a învăța și a se dezvolta.
Dezvoltarea competențelor matematice prin proiectul eTwinning G.A.M.E.: Inovație în educație
Proiectul eTwinning „Growing with Applied Mathematics Experiences (G.A.M.E.)” a reprezentat o inițiativă deosebită care a avut un impact semnificativ în domeniul educațional, aducând inovare și dinamism în procesul de învățare. Prin utilizarea matematicii aplicate într-un mod interactiv și captivant, acest proiect a reușit să ofere elevilor oportunitatea de a experimenta și aplica conceptele matematice într-un context real și relevant, contribuind astfel la dezvoltarea abilităților lor matematice și a gândirii critice. Unul dintre obiectivele noastre majore a fost dezvoltarea autonomiei elevilor și consolidarea capacității lor de a aborda situațiile ce implică matematica atât în cadrul școlii, cât și în viața de zi cu zi. Am dorit să le oferim elevilor încredere în propriile abilități și cunoștințe matematice, promovând astfel deprinderea de a lucra atât individual, cât și în echipă.
Articol integral →Geometrie plană cu Tangram
Tangramul este un joc matematic de aceeași vârstă cu șahul sau Go-ul și își are originea în China antică de mai bine de două secole. Jocul s-a răspândit rapid în Europa, inițial sub numele de „pătratul magic” sau „placheta celor 7 șiretlicuri”, dar ulterior a cucerit America sub denumirea de „puzzle-ul chinezesc”. Începând cu anul 1818, au apărut cărți dedicate acestui joc matematic în Anglia, Austria, Franța, Italia și Germania. Una dintre cărți a apărut la Leipzig și s-a intitulat „Noi demonstrații matematice ale lui Euclid”, redactate explicativ și pe înțelesul tinerilor, fără a folosi și alte instrumente matematice în afara pieselor triunghiulare, numite, de obicei puzzle chinezesc. Popularitatea jocului a fost în unele perioade foarte mare. Se spune că însuși Napoleon se relaxa cu acest joc înainte și după bătălii, iar ulterior, aflându-se în exil, își petrecea multe ore din zi practicând acest joc precum un sport.
Articol integral →Rezolvarea de probleme
Problemele, întâlnite în matematica școlară, reprezintă factorul decisiv în învățarea matematicii și calea principală prin care se verifică modul și gradul în care s-au asimilat noțiunile de teorie. Competența elevilor de a rezolva probleme este, de multe ori, criteriul după care sunt selectați la un examen, cum ar fi testele naționale, bacalaureatul, admiterea la facultate. Problemele au un puternic rol informativ, cu ajutorul lor se evidențiază rolul matematicii în viața curentă, respectiv putem avea calcule, măsurări, aplicații în fizică, tehnică, inginerie.
Termenul de problemă nu este clar delimitat și precizat, în limba germană avem „pro-ballein” care înseamnă „înaintea unei bariere”, „obstacol care stă în cale”, ce poate fi interpretat și ca o dificultate teoretică sau practică a cărei rezolvare presupune investigare, tatonare, căutare, pe când în etimologia greacă a cuvântului „problemă” aceasta reprezintă o „provocare” la căutare și descoperirea soluției.
Categorii și itemi de evaluare utilizați la disciplina matematică
Procesul complex al evaluării didactice include o serie de operații specifice, ce include pașii de urmat pentru a putea ajunge la emiterea unei judecăți de valoare cu privire la nivelul de cunoștințe, competențe și abilități asumate de către cel evaluat. Se începe cu operația de măsurare, care asigură baza obiectivă a evaluării, urmează apreciere, adică exprimarea, unei aprecieri asupra evoluției elevului, decizia privind scopul și finalitatea procesului de evaluare.
Experiența didactică a fiecărui cadru didactic a demonstrat necesitatea folosirii unei game bogate și variate de itemi, proiectați și implementați în concordanță cu obiectivele/competențele vizare, scopul instrumentului de evaluare ce include itemii, tipul de evaluare, nivelul și caracteristicile clasei de elevi.
Măsurări și unități de măsură la matematica de gimnaziu – observații metodologice bazate pe experiență
Programa școlară de matematică pentru clasa a V-a are un capitol intitulat „Elemente de geometrie și unități de măsură”. Unitățile de măsură reprezintă o unitate de învățare la finalul acestui capitol. Când căutăm informații despre predarea lecțiilor cu unități de măsură, de cele mai multe ori ne întâlnim cu următoarele întrebări: (1) Ce măsurăm? (2) În ce măsurăm? Ce unitate de măsură folosim? (3) Cu ce măsurăm? Ce instrumente folosim? (4) Cum efectuăm transformările între unități (între multiplii și submultiplii unei unități de măsură)?
Aceste întrebări într-adevăr sunt foarte importante, dar noțiunea de măsurare înseamnă mai mult decât atât.
Despre standardizarea evaluării în sistemul educațional românesc
Ce sunt testele standardizate? Un test standardizat înseamnă un test care este aplicat într-o manieră constantă pentru toți elevii și pentru care rezultatele sunt calculate pe baza unui barem precis comunicat anterior evaluării. Testele standardizate pot fi aplicate la orice nivel, de la cel preșcolar până la cel universitar, și pot fi realizate oral, în scris, tip grilă sau conținând și itemi deschiși cu condiția să fie administrat în condiții identice și evaluat după criterii cât mai obiective, comunicate anterior.
La nivelul unui sistem educațional, testele standardizate pot oferi o imagine de ansamblu asupra progresului realizat de elevi în timp și de asemenea pot indica progresul sau regresul anumitor școli în atingerea obiectivelor proprii legate de acumulările de cunoștințe necesare elevilor pentru a se integra ulterior într-un parcurs academic conform propriilor competențe și așteptări și ulterior la un loc de muncă care să le valorifice cât mai complet propriile abilități.
Dezvoltarea imaginației și creativității elevilor prin storytelling
Imaginația poate fi definită ca proces psihic de re-creare și creare de imagini noi în plan mental. Imaginația joacă un rol esențial în activitatea umană, incluzându-se ca verigă componentă centrală a creativității. Nu are limite, fiind liberă pentru a se putea mișca nu numai pe tărâmul realului perceptibil, ci și pe cel al fantasticului, conferând întotdeauna o notă de inedit, de noutate.
Imaginația productivă este o componentă a creativității. Albert Einstein spunea că imaginația este mai importantă decât cuvintele. Cu toate acestea, de prea multe ori această parte esențială a educației este ignorată la școală. A-ți folosi imaginația înseamnă a crea imagini în minte, iar când elevii creează imagini în mintea lor în timp ce citesc, nivelul lor de implicare crește deoarece povestea devine personalizată.
Blocaje în comunicare și… cum le putem limita influența
Datorită diversității situațiilor în care poate fi realizat şi a unicității ființei umane, niciun act de comunicare nu este repetabil. Sunt extrem de multe variabile ce influențează atât modul în care este emis un mesaj cât şi modul în care este decodat, înțeles, perceput de receptor. În condițiile în care a scrie şi a vorbi reprezintă în sine acţiuni relativ simple, impedimentul principal al comunicării constă tocmai în înţelegerea corectă a conţinutului transpus prin aceste acțiuni. Oamenii sunt unici şi diferiţi în acelaşi timp, definiţi de experiență, pregătire, caracter, iar diferențele majore de personalitate sunt cele care provoacă această dificultate. Un gest, un cuvânt, o expresie pot fi interpretate în mod diferit, pot căpăta înţelesuri distincte pentru persoane diferite sau pentru aceeași persoană, în momente diferite. Decodarea mesajelor este un proces prin care receptorul face efort pentru a descifra ceea ce transmite emiţătorul. Acest proces poate fi influențat de o multitudine de factori: conceptele vehiculate, gradul de inteligibilitate a discursului emiţătorului pentru receptor, atenţia pe care o acordă receptorul pentru mesajul transmis de emiţător, nevoia pe care o are acesta faţă de informaţia vehiculată în comunicare, canalul prin care se realizează, mediul în care are loc, relaţia dintre cei doi, capacitatea emiţătorului de a-şi adapta discursul la capacitatea de înţelegere a receptorului, influența unor factori perturbatori precum sunete exterioare, zgomote, voce scăzută, folosirea unor concepte/ cuvinte necunoscute pentru receptor, gradul de interes al acestuia pentru actul respectiv etc.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei