| |
Mihaela-Maria Deaconescu
|
Am pășit cu sfială pe un teritoriu nou, am apelat la tehnici și strategii cu care înainte doar cochetam. Tot ceea ce părea de nerealizat s-a realizat. Sarcinile de lucru, fișele, teme, toate erau trimise online, urmând a fi citite, corectate, notate, retrimise. Un proces laborios, care necesită răbdare, voință, putință de a fi conectat și prezent… mult timp… în viața elevilor noștri. Însă acest tip de învățământ nu poate suplini învățământul clasic, în sala de curs, în bancă, având acces la tablă și notițe. Am simțit lipsa elevilor și a cadrelor didactice din punct de vedere fizic, emoțional și sufletesc. Elevii, dar și dascălii, au nevoie să se vadă, să își zâmbească, să se corecteze, să se încurajeze reciproc. O simplă privire, un zâmbet, un banal gest fac ca actul educațional să capete sens, să depășească pragul de informație. Educația formală, informală și nonformală întregește portretul tânărului, îl ajută să își identifice nevoile, să găsească metode de a se integra cu succes în societate.
Articol integral →
|
Corina Nicoleta Buta
|
Starea de urgență în perioada pandemiei COVID-19 a determinat un „experiment social” în domeniul educației. Învățarea a continuat dincolo de școală, cu instrumente online accesibile tuturor sau nu, însă cu multă determinare din partea cadrelor didactice de a-și înnoi metodele și de a ajunge cu orice preț să își continue misiunea profesiei. Tot acest context a însemnat mai mult timp de pregătire și un efort mult mai mare de coordonare pentru profesori. Ca profesor logoped, misiunea de a comunica direct cu elevii și preșcolarii aflați în terapie a devenit mult mai dificilă decât la un profesor de altă disciplină, deoarece în paralel trebuia păstrată confidențialitatea fiecăruia, și prin urmare nu puteam să ne organizăm activitatea cu un număr mare de elevi cum se putea organiza orice clasă de elevi. Deci am comunicat individual, pe Whatsapp, Messenger, în orarul prestabilit cu părinții acestora, a căror prezență ne-a fost indispensabilă.
Articol integral →
|
Andreea-Oana Andrușcă
|
Studiul de față are în vedere ilustrarea modului în care comunicarea dintre profesorul-mentor și profesorul-practicant reprezintă temelia pe care trebuie să se construiască orice demers al perfecționării didactice a celui care debutează în învățământ. De aceea, evoluția în cariera didactică este condiționată, cel puțin la începuturile ei, de construirea unui riguros plan de acțiune pentru dezvoltarea asertivității, plan ale cărui baze pot fi creionate cu ajutorul unui mentor, în cazul căruia experiența pedagogică devine o axă definitorie a valorii profesionale. Mai mult, este necesar ca acest concept esențial, al asertivității, să fie completat de o serie de abilități sociale necesare atât în reușita personală, cât și în cea profesională.
Articol integral →
|
Luize-Lavinia Nistor
|
Învăţarea prin joc este fundamentală la vârsta preşcolarităţii. Acum, pe primul loc este jocul, învăţarea ocupând locul secund. Odată cu intrarea la şcoală, învăţarea trece pe primul loc şi este urmată de muncă. Aşadar, jocul este principala cale de dezvoltare, de cunoaştere a realităţii, de interrelaţionare şi este prima formă de învăţare, facilitând şi trecerea spre învăţarea din mediul şcolar. În grădiniţă, preşcolarul este încurajat să se joace, la baza organizării procesului instructiv-educativ desfăşurat în învăţământul preşcolar stând respectarea acestei nevoi naturale de joc a copilului şi valorificarea funcţiilor acestuia.
Articol integral →
|
Florentina Vârtosu-Toma
|
Activitatea practică de a construi, de a modela obiecte bidimensionale și tridimensionale, generează elevului îndemânare, dezvoltă ingeniozitatea, trezește bucuria și satisfacția, dar și mulțumirea reușitei. Modelând o bucată de hârtie, de lemn, lut sau material textil, prin diverse tehnici de lucru și utilizând diverse unelte și instrumente, elevul vede lucrarea ieșind din propriile-i mâini. Devine astfel co-participant la propria-i formare și modelare de trăsături caracteriale: răbdare, atenție, precizie de lucru, motricitate fină, gândire critică, analitică. Lucrul manual, activitățile de abilități practice au o influență pozitivă asupra modelării caracterului elevilor, fiind benefice și necesare, în primul rând copiilor timizi, care capătă încredere în forțele proprii, care își ridică stima de sine și imaginea de sine, utilizându-și resursele interne proprii.
Cultivând abilitățile practice ale elevilor în copilărie, se contribuie, de fapt, la formarea unor personalități armonioase ale elevilor încă de la o fragedă vârstă.
Articol integral →
|
Claudia Stoica
|
Biserica, familia și școala sunt cei trei factori esențiali care participă la dezvoltarea armonioasă a copilului, atât din punct de vedere educațional, cât și spiritual sau moral-religios. Acești trei factori pot reprezenta mediul cel mai propice, cel mai curat și cel mai prolific pentru un copil în ceea ce privește formarea sa personală ca ființă religioasă, dar și profesională de mai târziu.
Articol integral →
|
Carmen Antonescu
|
Educaţia ştiinţifică implică o achiziţie a cunoştinţelor legate de teme știinţifice importante, dar şi de conţinutul acestora, metodele de cercetare folosite, aplicaţiile rezultatelor obţinute, precum şi avantajele și dezavantajele lor. Ca atare, pentru dezvoltarea culturii ştiinţifice trebuie dezvoltate strategii de predare prin intermediul cărora elevii să poată discuta critic despre realizările ştiinţei contemporane şi implicaţiile acestora. Cultura ştiinţifică constituie un element important care permite cetăţenilor să joace un rol activ în luarea deciziilor referitoare la problemele specifice ştiinţei şi tehnologiei. În mod esenţial, profesorii de Ştiinţe au misiunea de a promova dezvoltarea cunoştinţelor ştiinţifice şi abilităţilor necesare evaluării consecinţelor de orice natură, precum şi a problemelor concrete apărute ca urmare a dezvoltării rapide ştiinţifice şi tehnologice.
Articol integral →
|
Corina-Emilia Nedelcu
|
În activitatea de zi cu zi, este necesar să ținem seama de faptul că matematica nu trebuie învățată doar pentru a se şti, ci mai ales pentru a se folosi, pentru a se aplica în practică, iar principalul său scop este dezvoltarea gândirii logice care să ne permită rezolvarea problemelor apărute zilnic. Pentru a demonstra copiilor că matematica este o parte integrantă a vieții noastre de zi cu zi și, mai ales, că le va fi utilă mereu, am desfășurat proiectul educațional extracurricular „Matematică în viața noastră”. Toate activitățile proiectului s-au bazat pe acțiunea concretă și directă a copiilor, ei învățând să aplice practic cunoștințele matematice dobândite. Astfel, au fost vânzători sau cumpărători în activitatea „La cumpărături”, bucătari în activitatea „La bucătărie”, grădinari „În grădină”, oameni de afaceri care au conceput planul pentru „O afacere de succes”, sportivi în activitatea „Matematica sportului”, arhitecți, farmaciști sau croitori, învățând să rezolve diverse probleme practice. Prin acest proiect, matematica și-a dovedit aplicabilitatea și utilitatea, a luat o formă mai prietenoasă și chiar distractivă. Elevii au participat activ la fiecare activitate și au înțeles că matematica este o componentă indispensabilă a vieții noastre de zi cu zi.
Articol integral →
|
Georgiana Nițu-Sandulovici
|
De la profesorii care sunt dezamăgiți de metoda „halei-hop” de educație sau ale căror probleme nu au fost rezolvate de acest joc vor veni cele mai bune intervenții educaționale, de la educatori tineri, simplii, ingenioși, care își folosesc propriul spirit și materiale simple.
În opinia mea, profesorii vor deveni mai buni în profesia lor dacă practică acest lucru cu pasiune. Baza pentru un randament profesional eficient este reflecția și căutarea identității.
Articol integral →
|
Mariana Borzei
|
Am pornit de la premisa că, în societate, avem îndatorirea de a ne purta civilizat, în orice împrejurare, față de oameni și față de noi înșine. Dacă vom ști să cerem corect o informație, adresându-ne cu respect persoanei cu care vorbim, dacă vom învăța comportamentul civilizat pe stradă, în vizită, la un spectacol sau chiar la o ceremonie mai specială cum ar fi o nuntă, dacă vom ști să realizăm o convorbire civilizată la telefon sau să folosim celularul corect atunci când ne aflăm într-o instituție, abia atunci vom putea spune că avem maniere civilizate. Acestea sunt doar câteva dintre împrejurările care vor conduce la respectul față de oameni, ferindu-ne astfel de mari neplăceri. Familia și școala pot forma bunele maniere la copii.
Articol integral →
|
Romina-Camelia Mărcuș-Stroia
|
Ca adulți, îndrumăm, în mod conștient sau nu, emoțiile copiilor, iar felul în care reacționăm la emoțiilor acestora va determina relația lor cu emoțiile. Dezvoltarea socio-emoțională poate influența calitatea vieții și chiar succesul unui individ. Diferența dintre competența emoțională și cea socială este evidentă în perioada de preșcolaritate, când formarea și dezvoltarea relațiilor de prietenie depind de abilitatea copilului de a recunoaște și de a reacționa adecvat atât la propriile lui emoții, cât și ale celor din jurul său.
Articol integral →
|
Daniela-Eugenia Vodiță
|
Cuvântul blocaj este familiar, auzit destul de des în comunicarea orală de către cei mici care au disponibilitatea de a-și exprima gândurile, mai ales în copilăria mică și mai rar în lumea adulților care doresc să mascheze nereușitele, lăsând impresia de supereroi.
Articolul de față își propune identificarea obstacolelor în viața copiilor și în viața adulților.
Articol integral →
|
|
|
