Toate articolele din categoria: Abordare transdisciplinară
Abordarea integrată a numeralului
Pornind de la afirmaţia lui Basarab Nicolescu „Ştim cum să existăm, dar cum învăţăm să fim?” (Nicolescu, 1999: 21) putem deduce că interdisciplinaritate şi transdisciplinaritatea ne ajută să dezvoltăm elevilor cele patru dimensiuni – a învăţa să ştii, să faci, să trăieşti împreună cu ceilalţi şi a învăţa să fii – dezvoltate prin modurile de cunoaştere a lumii, care contribuie la premisa dezvoltării personale şi facilitarea accesului către cunoaştere, formând oameni deplini şi autentici. Această paradigmă educațională depășește fragmentarea tradițională a cunoașterii în discipline izolate și propune o viziune holistică asupra procesului de învățare, în care conexiunile dintre diferite arii ale cunoașterii reflectă complexitatea realității.
În contextul predării limbii și literaturii române, abordarea integrată devine un instrument pedagogic esențial, care permite nu doar asimilarea mecanică a normelor lingvistice sau a informațiilor literare, ci formarea unei competențe comunicative autentice și a unei culturi generale solide. Astfel, elevii nu mai percep limba ca pe un sistem abstract de reguli, ci ca pe un instrument viu de comunicare și exprimare personală, în interacțiune permanentă cu istoria, geografia, artele și celelalte domenii ale experienței umane. Prezenta lucrare își propune să exemplifice concret modul în care o activitate didactică interdisciplinară poate valorifica această perspectivă integratoare, transformând procesul de învățare într-o experiență relevantă și semnificativă pentru elevi.
Matematica rimează cu poezia
Matematica nu este doar „arta de a da aceleași nume unor lucruri diferite” (Poincare) o „regină a științelor” (Gauss) sau „știință a analogiilor” (Banach), ea este o metapoezie, așa după cum Fagus numește poezia o metamatematică.
Modul „colțuros”, rece și arid de reprezentare a matematicii în mințile multor elevi, dificultatea acestora de a se apropia de tainele numerelor, problemele pe care le întâmpină în stabilirea unei prietenii cu matematica sunt probabil un tribut pe care trebuie să-l plătim sistemului actual de învățământ.
Analiza transdisciplinară a drumului din basmul „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă, din perspectiva competențelor transversale
Competențele transversale reprezintă un concept al pedagogiei moderne. După cum este definit de Clasificarea Europeană a Abilităților, Competențelor, Calificărilor și Ocupațiilor (ESCO), „Abilitățile și competențele transversale (TSC) sunt acel tip de abilități învățate și dovedite, care sunt considerate în mod obișnuit ca necesare sau valoroase pentru o acțiune eficientă în aproape orice tip de muncă, învățare sau activitate de viață. Sunt „transversale” deoarece nu sunt legate exclusiv de un anumit context (post, ocupație, disciplină academică, implicare civică sau comunitară, sector ocupațional, grup de sectoare ocupaționale etc.).”
Transdisciplinaritatea reprezintă gradul cel mai elevat de integrare a curriculumului, mergând adesea până la fuziune. Fuziunea este, așadar, faza cea mai complexă și mai radicală a integrării. Termenul de terț inclus (finalitatea acestui tip de demers) este introdus de Basarab Nicolescu în Manifest pentru transdisciplinaritate.
Sursa istorică – un punct de plecare în stimularea lecturii
Este o realitatea a zilelor noastre faptul că tot mai puțini tineri astăzi au bucuria de a lectura. Odată cu evoluția științifică și tehnologică interesul elevilor pentru lectură a scăzut în mod considerabil. Sesizând că elevii sunt tot mai puțin interesați de cititul cărților am decis sa realizez în cadrul activităților de predare-învățare-evaluare cât mai multe sarcinii de lucru pe baza surselor istorice, căci în acest fel elevii lecturează ,intră în contact direct cu informația istorică și doresc să afle informații cât mai multe.
Articol integral →Implicații sociale ale curriculumului
Educația este un mecanism social ce controlează şi organizează influenţele mediului asupra fiinţei umane, adaptându-le la particularităţile de vârstă şi individuale ale acesteia; este un liant între potenţialitatea de dezvoltare, transmisă ereditar şi oferta de posibilităţi ale mediului; este o activitate umană specializată în dezvoltare, creând premisele interne favorabile acţiunii prielnice anumitor factori externi; este un sistem complex de acţiuni şi influenţe de natură formativă şi informativă, având un rol major în depistarea şi diferenţierea predispoziţiilor ereditare, suplimentându-le forţa; este o formă organizată, sistematică şi continuă de formare a personalităţii umane, optimizând relaţia ereditate-mediu.
Articol integral →Despre transdisciplinaritate în practica școlară. Avantaje, provocări, limite
Transdisciplinaritatea este, alături de interdisciplinaritate, intradisciplinaritate, pluridisciplinaritate și abordarea modulară, o formă de abordare a conținuturilor învățării care prezintă o serie de avantaje și dezavantaje. În esență, se poate spune că transdisciplinaritatea vizează unitatea cunoașterii, transgresarea acesteia dincolo, între și înauntrul disciplinelor școlare. Chiar dacă se deosebește de celelalte, transdisciplinaritatea este complementară lor. Obiectivele învățării transdisciplinare vizează dezvoltarea armonioasă, integrală, a personalității elevilor, respectiv formarea lor în spiritul responsabilității sociale. Transdisciplinaritatea are ca intrări nu materia, ci demersurile intelectuale, psihomotorii și afective ale elevilor.
Articol integral →O Săptămână verde cu multe „idei verzi”
În acest an școlar, în școala românească își va face debutul un nou program educativ asemănător cu programul „Săptămâna Școala altfel”, numit „Săptămâna verde”. Săptămâna verde, după cum îi spune și numele, este un program de educație non-formală organizat în școli din România, care are ca scop promovarea educației ecologice și a conștientizării elevilor cu privire la importanța protejării mediului înconjurător. Săptămâna verde poate fi considerată atât o provocare, cât și o oportunitate pentru învățământul românesc. Pe de o parte, organizarea și desfășurarea activităților nonformale poate fi o provocare pentru școli și profesori, în special pentru cei care nu sunt obișnuiți să lucreze în afara metodologiei tradiționale. De asemenea, planificarea și organizarea activităților poate fi dificilă, în special dacă nu există resurse sau sprijin adecvat din partea instituțiilor publice sau private. Pe de altă parte, Săptămâna verde reprezintă o oportunitate pentru școli și profesori să ofere elevilor posibilități de învățare alternative și atractive.
Articol integral →Contribuția educației fizice la actul educațional
În cadrul procesului educațional, educația fizică și activitățile cu caracter sportiv se află într-o continuă dezvoltare. Acestea contribuie la menținerea sănătății, creșterea capacităților fizice și intelectuale, folosirea utilă a timpului liber, dezvoltarea armonioasă fizică și morală. Educația fizică urmărește cu precădere influențarea dezvoltării și perfecționării laturii fizice (biometrice) a personalității funcție specifică a obiectului. Influențele sale nu sunt strict limitate, însă. Acestea se plasează pe o arie mult mai largă, favorabil și asupra activității intelectuale afective si moral volitive. Influențele integrative au o valoare sporită datorită caracterului practic-activ corespunzător procesului de educație fizică, particularităților organizării activităților în cadrul lecțiilor de educație fizică – caracterul ordonat al exercițiilor, autoorganizarea echipelor, sprijinirea reciprocă, disciplina solicitată în condițiilor unor activități de joacă, competitivitatea etc.
Articol integral →Transdisciplinaritate în cadrul orelor de limba și literatura română – exemple practice
Prin proiectarea unui demers didactic transdisciplinar, în cadrul disciplinei Limba și literatura română, explorarea textelor literare pornește de la valorificarea experiențelor proprii, până la realizarea propriilor judecăți de valoare asupra acestora. Strategiile didactice bazate pe transdisciplinaritate nu sunt doar atractive pentru elevi, ci contribuie activ și la dezvoltarea gândirii critice, a creativității, a creșterii stimei de sine, a încrederii în propriul potențial, a expresivității emoționale, a autoeficacității, a acceptării, a empatiei și a toleranței față de cei din jur. Consider că pentru o învățare activă și productivă este necesară coeziunea grupului, dar și promovarea incluziunii școlare. Toate acestea sunt posibile prin activitățile interdisciplinare și transdisciplinare, ce implică utilizarea diverselor metode activ-participative, ce presupun interacțiune și cooperare între elevi și elevi-profesor.
Articol integral →Rolul istoriei în promovarea dialogului intercultural
Acceptarea diversității presupune o atitudine intelectuală și morală, care facilitează dialogul și capacitatea de a-l asculta pe celălalt. Școala are un rol important în procesul de dezvoltare multilaterală a personalității elevului, de formare a tinerilor, întru respectul diversității culturale. Prea adesea invocată până în prezent pentru a dezbina popoare și a întreține conflicte, istoria și predarea ei în școală se poate constitui înainte de toate ca un cadru al reconcilierii. Prin bogăția de informații de care dispune, cunoașterea istorică poate construi punți pentru cunoașterea reciprocă între comunități umane, între culturi diferite, după cum, prin conceptele cu care operează, poate contribui la crearea unui discurs comun, la trezirea interesului și la formarea unei opinii avizate cu privire la problemele și provocările lumii în care trăim.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei