Toate articolele din categoria: Articole Propuse
Predarea ca o poveste – metodă de predare în biologie
Orice disciplină se poate învăţa şi din poveşti, doar că acest gen de poveşti trebuie să fie mai speciale. Povestea trebuie să ascundă în spatele ei o proiectare didactică riguroasă, metode moderne de predare şi testare şi o strategie pedagogică menită să asigure că, la finalul aventurii, elevii au învăţat cu adevărat.
Prin intermediul poveştilor, elevii fac cunoştinţă într-un mod plăcut şi uşor cu tema generală, temă care va cuprinde elemente din mai multe discipline. În cadrul activităţii, elevii învaţă să comunice şi să se simtă în largul lor.
Este o nouă abordare a predării şi curriculum-ului în şcoală.
Este o formă de comunicare emoţională prin care lumea reală, adevărată, poate fi percepută mult mai bine decât cu ajutorul înţelegerii, raţiunii, comunicării abstracte.
Viitorul școlii
La începutul anilor `90, am dat ca temă elevilor o compunere cu titlul „Şcoala în anul 2000”.
Copiii au scris lucruri minunate: vor merge la şcoală la ce oră vor vrea, vor avea profesori tineri şi înţelegători, obiectele pe care le vor studia le vor alege singuri, nu vor primi note, vor avea PC (cum era cunoscut la vremea aceea, calculatorul) nu vor mai avea teme şi chiar vor mânca la şcoală.
Învăţarea bazată pe proiect
Învăţarea bazată pe proiect este una dintre ideile pedagogice care capătă consistenţă deplină la nivelul practicilor pedagogice în ultima perioadă. Proiectul este o metodă interactivă de predare-învăţare care implică o micro-cercetare sau o investigare sistematică a unui subiect de interes pentru elevi. Metoda proiectului se diferenţiază de predarea convenţională din sala de clasă, fiind o strategie didactică mai eficientă în anumite condiții. Ea presupune implicarea activă a elevilor pe tot parcursul activităţilor desfăşurate, care se finalizează, în principiu, cu un ”produs” tangibil: un portofoliu, o expoziţie sau o colecţie, o propunere de rezolvare a unei probleme.
Articol integral →Educația nonformală – necesitate sau provocare a școlii românești?
Întrucât rolul familiei în educarea propriilor odrasle a scǎzut vertiginos, acestea trebuie stimulate sǎ o facǎ, chiar sǎ se implice mai mult în activitǎţile şcolare. Unitǎţii de învǎţǎmânt îi revine rolul de a crea acel sentiment al apartenenţei la grup prin crearea unor activitǎţi specifice, care sǎ evidenţieze atât rolul elevului, cât şi pe cel al clasei ca finalitate. Putem în acest fel marşa pe ideea cǎ fiecǎrui membru al unui grup de elevi îi revine sarcina de a fi responsabil pentru ceilalţi. Deoarece oamenii primesc influenţe educative din multiple direcţii, activitǎţile formale (instituţionalizate) trebuie conjugate cu cele nonformale (extraşcolare) şi cu cele informale (difuze) pentru a-şi dovedi eficienţa. Deşi educaţia formalǎ se situeazǎ pe primul loc, cea nonformalǎ are o acţiune mai evidentǎ în momentul în care educabilii ajung la autoeducaţie.
În ultimii ani, aceasta câștigă tot mai mult teren și tinde să devină parte integrantă a sistemului de învățământ.
Parteneriate bazate pe colaborarea şcoală-familie-comunitate
Noile tendinţe educaţionale promovate în cadrul reformei învăţămîntului trebuie să pună accentul pe formarea unei personalităţi libere şi independente care va fi capabil să ia decizii în situaţii dificile şi riscante. În aceste condiţii, şcoala trebuie să devină un prieten al copilului, deschisă pentru toţi membrii comunităţii. Un rol aparte în formarea unei şcoli prietenoase copilului o are familia-considerată şi prima şcoală a copilului. De asemenea, un rol deosebit de important îl are şi comunitatea, care este obligată să ofere un mediu optim de dezvoltare, de socializare şi educare a copilului. Prin urmare, luate doar în ansamblu, şcoala, familia şi comunitatea vor reprezenta o „finalitate”în dezvoltarea copilului bazată pe respectarea tuturor principiilor caracteristice unei societăţi democratice.
Articolul trece în revistă cele mai semnificative programe de susținere a parteneriatului școală-familie-comunitate din Republica Moldova.
Relația educatoare-învățător-profesor, între utopie şi realitate
Este cunoscut faptul cǎ relaţia dintre grǎdiniţǎ şi şcoalǎ ar trebui sǎ fie una de continuitate cel puțin în ce privește actul didactic, sprijinind astfel dezvoltarea armonioasǎ, idealǎ, a copilului. Aceastǎ legǎturǎ esenţialǎ pentru educaţie, dar şi pentru societate şi individ tinde, din pǎcate, sǎ devinǎ o utopie.
Articol integral →Stimularea autonomiei elevilor, utilizând metode interactive de predare-învăţare-evaluare
Dacă în învăţământul din multe ţări europene (şi nu numai) se vorbeşte despre educaţia pentru autonomie, în multe din şcolile noastre se impune demitizarea unor sintagme păguboase şi anacronice: clasă omogenă, ritmul clasei, nivelul clasei. Le opunem conceptului de învăţământ individualizat cu flexibilizarea timpului de învăţare, respectarea ritmului propriu şi asigurarea coerenţei parcursului individual de la propunerea experienţelor de învăţare până la evaluarea individualizată.
Articol integral →Organizarea colectivului pe grupe – pro și contra
Din dorința de a fi în trend, organizarea colectivului pe grupe a devenit un loc comun. Există avantaje și dezavantaje, căci fiecare colectiv de elevi, fiecare elev este altfel. Centrând învățarea pe elev, am reușit, paradoxal, să neglijăm elevul, considerând că „munca în grup” este ideală, că fiecare elev și-o dorește tot timpul, indiferent cu cine. Ca toate formele de organizare, respectiv ca toate metodele, oraganizarea pe grup este eficientă atunci când este organizată cum trebuie, pentru cine agreează acest lucru, acolo unde se poate și când se poate.
Articol integral →Cum să înoți într-un ocean de cărți
Artiolul cuprinde câteva sfaturi privind lectura cărților de literatură. Oamenii au preferințe în ceea ce privește lectura. Unii citesc doar un anumit gen de cărți. Scopul meu este să îndrum elevii să citească mai degrabă puțin și de calitate decât nimic. Trebuie să formăm o generație viitoare capabilă să deosebească binele, adevărul și frumosul într-o lume în care domină nepăsarea.
Ce să citim? Pentru a da un prim răspuns la această întrebare, aş împărţi cărţile de literatură în două categorii: cărţi care ne răspund unui interes cultural şi cărţi care ne satisfac plăcerea de a citi.
Conversăm sau discutăm cu elevii?
După opiniile specialiștilor, comunicarea din clasa de elevi este discuţia şi nu conversaţia (în adevăratul sens al cuvântului), datorită unor trăsături specifice care le diferenţiază.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei