Toate articolele din categoria: Competența de literație
Modalități de dezvoltare a competențelor de lectură la clasa a IV-a
Conceptul de competențe reprezintă o structură complexă și multidimensională care îmbină organic mai multe componente esențiale ale procesului de învățare și dezvoltare. Acestea includ nu doar cunoștințele teoretice și deprinderile practice dobândite, ci și aptitudinile native ale individului, precum și atitudinile formate în timp față de procesul educațional. Un aspect definitoriu al competențelor îl constituie caracterul lor dinamic și evolutiv, manifestat prin capacitatea și dorința continuă de autodezvoltare. Astfel, dincolo de dimensiunea procedurală a lui „a ști cum”, competențele încorporează și o componentă motivațională esențială – disponibilitatea de a învăța și de a progresa constant. Această abordare holistă transformă competențele într-un instrument fundamental al educației moderne, care facilitează adaptarea individului la cerințele în continuă schimbare ale societății contemporane.
Articol integral →Valoarea formativă a literaturii clasice
Ca profesor de română, observ de la o vreme tendința de a se scoate din manualele și din culegerile de exerciții operele scriitorilor clasici ai literaturii române și universale. Mai mult, mi se pune deseori întrebarea de către unii părinți sau de elevi, dacă nu chiar și de către colegi: de ce nu se schimbă programa și nu sunt introduși alți autori în locul celor pe care de atâția ani și de atâtea generații îi studiem? De ce se insistă pe lectura unor texte vechi a căror limbă elevii abia dacă o înțeleg?
Fără a discuta justețea unor asemenea dileme și fără a contesta valoarea literară, artistică, a unor scrieri mai recente, doresc să punctez câteva lucruri care să susțină și să motiveze necesitatea de a lectura și a studia clasicii literaturii noastre.
Puterea cărții… Dezvoltarea competențelor de literație la copilul mic
Într-un tărâm plin de farmec și mister, trăia un împărat puternic și cei trei fii ai săi, iar poveștile pe care le-am citit în copilărie, cu începuturi asemenea, au rămas întipărite în mintea noastră. Fiecare carte, fiecare poveste a fost și continuă să fie o poartă către un univers fascinant, o cheie care deschide comori ascunse în adâncul imaginației.
Unul dintre cele mai prețioase daruri pe care le putem oferi copiilor noștri este magia cărților și a lecturii, o vrajă ce le deschide porțile către o infinitate de lumi și personaje care îi așteaptă cu brațele deschise. Poveștile joacă un rol esențial în dezvoltarea și formarea copiilor: ele sunt un instrument prin care aceștia înțeleg viața, descoperă lumi noi, își dezvoltă imaginația și își formează valori și principii. Totodată, poveștile contribuie la îmbunătățirea gândirii și a abilităților de comunicare.
Rolul literaturii pentru copii în cadrul comunicării în limba română
În Antichitate, singurul autor care a scris opere pentru copii a fost Esop. Apoi, prin anul 1658, Jan Amos Komensky a scris prima carte informativă cu felurite poze şi imagini (Orbis Pictus). Ulterior, s-a hotărât că aceasta este prima publicație cu ilustrații editată în mod special pentru copii. Apariția cărţii lui John Newbery în 1744 numită A Little Pretty Pocket-Book, care era vândută pe-atunci cu o minge cadou pentru băieţi sau cu o pernuţă (suport de ace) pentru fetiţe, este socotită punctul de plecare al începutului cititului din plăcere şi curiozitate pentru micii lectori.
Articol integral →ZICI2024 și 5 beneficii ale citirii cărților de benzi desenate în perioada achizițiilor fundamentale
Alături de socotit, citit-scrisul și exprimarea corectă constituie instrumente de bază ale activității intelectuale necesare pe tot parcursul vieții care au implicații în întreaga evoluție a școlarilor. Ele cuprind o serie de procese cognitive, precum: memoria, limbajul, atenția, gândirea și se realizează treptat, sistematic, cu multe exerciții din partea elevilor. Dacă în ciclul curricular de achiziții fundamentale elevii învață să citească, în ciclul curricular de dezvoltare elevii citesc pentru a învăța, citirea devenind principalul instrument de învățare și o tehnică a muncii cu cartea. Întreaga evoluție a elevilor, atât în școală cât și în viață, depinde de măsura în care cititul devine un mijloc de informație și de autoinstruire.
Articol integral →Clubul de lectură, reper în construirea bibliotecii interioare a elevului
Să fii astăzi profesor de limba și literatura română la un liceu tehnologic poate reprezenta o adevărată provocare, deoarece te confrunți cu o realitate care adeseori te descumpănește: elevii nu mai citesc, nu valorizează lectura, într-un cuvânt, nu se mai simt motivați pentru acest efort intelectual. Cu părere de rău, am realizat că sunt din ce în ce mai solid argumentate afirmațiile de tipul „tinerii de azi nu mai citesc nimic”, din moment ce mulți dintre adolescenți alocă cea mai mare parte a timpului lor liber rețelelor sociale, jocurilor pe calculator, telefonului. Fără a afirma că aceste preocupări sunt inutile, considerăm că pot deveni dăunătoare atunci când ele se substituie total actului şi plăcerii de a citi. De regulă, o mare parte dintre elevii care mai citesc fac acest lucru pentru nota din catalog. Astfel, de multe ori, lectura se transformă în asimilarea de cunoştinţe noi, fără ca cititorii să fie cu adevărat afectaţi de ceea ce au citit. Prin urmare, este absolut necesar să-i învăţăm pe elevi cum să citească de plăcere, cum să relaţioneze cu textul şi cum să acţioneze ca răspuns la ceea ce au citit, astfel încât experienţa întâlnirii cu literatura să devină, pur şi simplu, un eveniment privilegiat.
Articol integral →Să ne împrietenim cu cărțile
Îmbunătățirea competențelor de lectură a elevilor din învățământul primar reprezintă o prioritate a procesului educațional. Termenul de competență se referă la o combinații de deprinderi, cunoștințe, aptitudini şi atitudini şi includ disponibilitatea de a învăța în completarea la „a ști cum”. Astfel, competențele cheie trebuie adaptate la cadrul social, lingvistic și cultural al celui care învață.
Articol integral →Strategii ale postlecturii. Abordare practică a basmului popular Prâslea cel Voinic și merele de aur
Postlectura poate constitui un moment important în receptarea literaturii datorită faptului că, odată încheiată lectura unui text literar, dialogul cu opera nu se încheie. Dialogul cu opera se „extinde” prin așezarea ei în contexte sau în vecinătăți artistice sau non-artistice largi. Se poate asocia creația literară interpretată deja cu alte modalități de reprezentare artistică (spectacol de teatru, ilustrare grafică, text multimodal) sau cu alte opere literare și non-literare având o temă comună. De asemenea, poate fi și un punct de pornire pentru exerciții de scriere creativă, de rescriere parțială sau integrală a operei, prin modificarea formulei estetice sau a registrului, prin schimbarea timpului și spațiului în care se petrece acțiunea. Postlectura apare astfel ca un moment al revelării adevărurilor cărții, al descifrării codurilor din carte, un moment care poate închide lectura sau o poate deschide spre alte noi experiențe de cunoaștere.
Articol integral →Formarea și dezvoltarea competenței de lectură prin activități de postlectură
Lectura reprezintă, în viața elevului, activitatea intelectuală, dar și spirituală, prin care acesta reușește să-și formeze și dezvolte personalitatea, lărgindu-și, în același timp, și orizontul de cunoaștere.
Articolul de față prezintă metode și strategii de postlectură, dar și avantajele pe care aceasta le aduce elevilor. Prin activități de postlectură, elevii sunt încurajați să se exprime liber, să-și exprime opiniile și să aibă încredere în abilitățile lor de a înțelege și interpreta un text literar.
Ministerul Educaţiei