Toate articolele din categoria: Comunicare didactică
Relația bibliotecă școlară – elev în actualitate
Mai mult decât în orice alt tip de bibliotecă, în cea școlară rolul bibliotecarului este acela de a accesibiliza informația pentru utilizatori. De valoarea pe care el o acordă acestei accesibilizări depinde devenirea viitoare a elevului. Atunci când bibliotecarul școlar orientează căutarea așteptată de elev, înțelegând foarte bine nevoia de informare a acestuia și alegând din multitudinea de documente pe cel ce răspunde cel mai bine cererii formulate, în acel moment elevul capătă încrederea atât de necesară în bibliotecar și o va păstra pe aceasta pe tot parcursul vieții de adult. Momentul în care înțelegem că biblioteca școlară este capabilă să desăvârșească actul educațional este unul deosebit de revelator, pentru că acceptăm, în sfârșit, că aparținem unei comunități reale. Așa cum, atunci când pretindem că trăim într-o societate avansată, e firesc să ne dorim „biblioteci avansate, care să răspundă dinamismului vremii” .
Articol integral →Cum influențează cadrul didactic inteligența emoțională a copiilor?
Calitatea relației profesor-elev este foarte importantă și este o bună relație atunci când implică deschidere, transparență, grijă față de celălalt. Limbajul acceptării ajută elevul să se înțeleagă și să-și accelereze drumul spre independență. Ascultarea activă implică relaționarea cu elevul și asigură eficiența comunicării. Copiii au nevoie de susținere pentru a înțelege lumea în care trăiesc și este important să le dezvoltăm sentimentul comuniunii sociale și dispoziția spre colaborare. Profesorul este un model pentru elevi și aceștia vor tinde să-i imite atitudinile, opiniile.
Articol integral →Învățarea – rezultatul unui proces de comunicare educațională
Procesul de predare-învățare în școală poate fi considerat o comunicare, definită în termenii unei interacțiuni sociale. Idealul educativ al școlii constă în formarea personalității cu spirit de inițiativă, capabile de autodezvoltare, care să posede un sistem de cunoștințe și competențe necesare pentru independență de opinie și acțiune. Prin racordarea la orientările moderne în materie de curriculum, noile programe abordează complementar problematica limbajului și a comunicării, deplasând accentul pe latura pragmatică a învățării limbii române. În activitatea didactică, mă preocupă în egală măsură atât îmbogățirea cunoștințelor elevilor, dezvoltarea lor intelectuală, cât și formarea unui vocabular activ, bogat și expresiv. Ca să obținem o comunicare eficientă, trebuie să fie respectate anumite reguli din cultura comunicării, pentru a provoca micul școlar în diverse activități de comunicare și creativitate, a-i stimula interesul și inițiativa, a-l ajuta să se afirme, să se manifeste, ținând cont de ritmul de dezvoltare al fiecăruia.
Articol integral →Instrumente de îmbunătățire a procesului de comunicare la ora de educație fizică
Comunicarea didactică este parte a comunicării umane, însă are o serie de principii și obiective care o individualizează. Necesitatea atingerii acestor obiective obligă profesorul să găsească forme diferite de a sensibiliza elevul, de a-l face să fie atent și să participe la ora de curs, mai ales în zilele noastre, când comunicarea și viața socială se retrag tot mai mult în spațiul virtual, cu consecințe uneori dramatice, pentru individ și societate. Articolul descrie un instrument de îmbunătățire a comunicării la orele de curs în general și la ora de Educație fizică, în special.
Cuvinte cheie: educație fizică, ascultare activă, competențe cheie, comunicare didactică
Valorile repetiției
Valorile repetiţiei au fost insuficient analizate şi fără să se facă deosebire între repetiţia de intensitate şi cea de insistenţă sau între repetiţia cu o funcţie faţă de bază, deci repetiţia integrată şi repetiţia realizată prin apoziţionare. Niciuna dintre lucrările de specialitate nu propune un criteriu de clasificare a valorilor repetiţiei. Pentru înţelegerea acestui aspect, voi avea în vedere două criterii: criteriul intenţional şi cel nonintenţional.
Articol integral →Lectura – mod de utilizare și efecte produse la preșcolari
Lectura este un proces cognitiv, complex de decodare a simbolurilor cu scopul de a construi sau de a deriva sens și înțelegere. Procesul de lectură , necesită preocupare continuă , care se dezvoltă și se reformează în timp. De aceea dorim să insuflăm dragul de lectură și carte încă de la cele mai fragede vârste, să conștientizăm în sufletele mici și fragile importanța cărții, a textului și a dorinței de a citi.
Știm că, la vârsta preșcolarității, copilul face cunoștință cu cartea, este pus în situația de a o răsfoi, de a citi după imagini, de a face cunoștință cu coperta, cu filele cărții, cu imaginile sugestive contextului, cu autorii și ilustratorii, pe care-i descoperă mereu, sub o înșiruire de litere, numite numele și prenumele celor care-au scris și ilustrat cartea.
Limbajul vizual, între știință și talent
Limbajul vizual transmite mesaj și emoție, utilizând un anumit cod, doar că o face în mod diferit față de cel oral sau scris. În același timp, imaginea pe care un elev o creează este, indirect, o imagine a sinelui, contribuind la exprimarea de sine și la autocunoaștere, deopotrivă. Atunci când profesorul le transmite elevilor noțiuni despre elementele limbajului plastic, îi ajută, de fapt, să cunoască noi modalități de exprimare a sinelui. Profesorul poate face aceasta prin activități interdisciplinare, care sunt antrenante și care se desfășoară într-o atmosferă creativă și relaxată.
Articol integral →Există o psihopedagogie a comunicării didactice?
Există printre profesori un celebru dicton care spune aşa: „Copiii se nasc cu aripi iar profesorii îi învaţă să zboare.” Pare extrem de interesant să propui spre reflexie astfel de citate, însă tehnica abordării fiecărei situaţii în parte este cea definitorie.
Profesorul este cel care vine în faţa elevului pentru a-l învăţa carte, dar totodată pentru a-l învăţa să fie om, să găsească soluţii, să tragă concluzii, să analizeze şi în final să ajungă un adult demn de paşii pe care i-a urmat în viaţă.
Comunicarea, factorul esențial în reușita demersului educațional?
Articolul prezintă rolul comunicării în activitatea didactică, privită din cele trei perspective ale procesului desfășurat la clasă: comunicarea motivațională a profesorului către elevi, comunicarea elevilor între ei și aspectele referitoare la componenta emoțional-empatică, factorul favorizant al învățării. Observațiile pornesc atât de la propria experiență, cât și de la conținutul fișelor de observare a activității didactice, propuse de instituția gazdă în cadrul primei mobilități a proiectului de parteneriat strategic Erasmus+: ”Attractive schools – Happy students – Better life”. Instituția la care s-a desfășurat activitatea urmează un curriculum european, fișele de observație dovedind faptul că, în cadrul acestui tip de curriculum, modul în care se comunică este gândit ca esențial. Sunt prezentați în articol descriptorii pe baza cărora se apreciază reușita activității, al căror rol este, de fapt, dublu, pentru că ei permit profesorului să își configureze demersul didactic într-un mod care să încerce să împlinească la un nivel cât mai ridicat acești descriptori. Viziunea educațională privilegiază o abordare de tip cooperant, elevii fiind încurajați să întrebe, să ceară lămuriri, să aducă contraargumente, să propună noi căi și, mai ales, să discute între ei argumentele referitoare la tema activității didactice.
Articol integral →Eficienţă în educaţie: crearea unei relații pozitive
Întrucât mulţi părinţi, dar si cadre didactice se confruntă cu tot felul de situaţii problemă în relaţia cu copiii, în acest articol mi-am propus să dezbat problema neascultării copiilor, a comportamentelor indezirabile şi am încercat să aduc în atenție câteva aspecte importante în crearea unei relaţii pozitive cu cei mici. Lucrurile de care ar trebui să ţinem cont atunci când dorim să oferim calitate în educaţie ar fi: colaborarea cu şcoala, acordarea unei importanţe deosebite educaţiei timpurii, o bună comunicare cu copilul, utilizarea corectă a pedepselor şi a recompenselor, oferirea unui exemplu pozitiv şi acordarea de libertate, fără a depăşi însă anumite limite.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei