Profesorul – actor pe scena şcolii

Fiecare dintre noi suntem „actori” pe marea scenă a vieții, pentru că îndeplinim mai multe roluri: suntem părinți, copii, frați, prieteni, avem o meserie. Sunt de părere că profesorii au un statut special, din acest punct de vedere, printre celelalte meserii. Ei sunt cei care trebuie să pregătească elevii pentru a deveni și ei „actori” în viața lor personală și profesională, adică de a-i face pe adolescenți să înțeleagă că trebuie să performeze bine, responsabil și, nu în ultimul rând, cu plăcere și bucurie. Modalități de comunicare eficientă, de dezvoltare a empatiei, de depășire a barierelor în comunicare se pot învăța la ora de română și aplica, după aceea, ori de câte ori e nevoie. Elevii trebuie să-și dezvolte aspecte importante ale inteligenței sociale, care îi ajută să se adapteze la situațiile variate pe care le vor întâlni la locul de muncă și nu numai aici.

Articol integral →

Inovație și creativitate în activitățile didactice formale și nonformale: Clubul de creație literară „Rara avis” (Proiect)

Paradoxal, în aceste vremuri agitate, în care „timpul nu mai are răbdare cu noi”, elevii găsesc încă, în interiorul lor, dorinţa de a citi și de a crea. De aceea, profesorul de limba şi literatura română are un rol important, şi anume, acela de a-i stimula pe copii, de a găsi în permanenţă noi metode care să îi incite. Desigur, totul trebuie să pară un joc, destindere şi relaxare. A crea de dragul de a crea. Nimic impus. Totul se reduce la curiozitatea copiilor, la interesul pe care îl au pentru un anumit gen de creație-poezie, eseuri, pamflete etc. Provocarea acestui demers didactic a apărut din dorința de a evidenția aptitudinile elevilor și de a realiza o împletire între text, imagine, muzică pentru ca elevii să descopere și alte modalități de a învăța. Poezia poate încă cuceri foarte mult teren, dacă profesorul găsește strategia adecvată şi puntea de comunicare cu elevul. Cunoașterea conceptelor operaționale, pe care o asigură programele de limba şi literatura română, nu este suficientă pentru o bună aprofundare a fenomenului literar. Iar un tânăr fără disponibilitate de lectură este ca un râu fără albie, ce nu-şi găsește rostul.

Articol integral →

Rolul literaturii în viața elevului din ciclul primar

Lumea copiilor joacă un rol important în viața fiecărei persoane adulte, deoarece copiii sunt cei care știu să viseze, cei care prin visele lor ne introduc pe noi, adulții, în lumea fanteziei și chiar în propria noastră copilărie. Alături de copii, putem fi pe de o parte îndrumătorii lor, iar pe de altă parte putem fi chiar „copii” ca și ei, făcându-ne să fim părtași la propria lor copilărie unde nu suntem doar observatori ci și participanți activi. Prin trăirile zilnice brăzdate de fantezie, creație, imaginație, își clădesc imagini proprii, despre ceea ce reprezintă de fapt realitatea, o realitate pe care o poți descoperi jucându-te alături de ei. De aceea, pentru dezvoltarea psihică a fiecărui copil, părinții alături de dascăli trebuie să conducă pașii copiilor către realitate, însă aceasta trebuie să fie treptată, astfel încât copiii să nu simtă influențele educative ca fiind spontane sau constrânse. Cel mai important rol în această dezvoltare o are grădinița și școala. Cu ajutorul metodelor și mijloacelor alese de către cadrul didactic, copiii își formează noi competențe care ajută la dezvoltarea lor în viitor. Un mijloc important utilizat de cadrele didactice în învățământul primar și preșcolar îl reprezintă Literatura pentru copii.

Articol integral →

Jocul didactic și implicațiile sale pedagogice în dezvoltarea proceselor psihice la elevi

Ca educatori, avem datoria de a nu fi doar simplii transmiţători de informaţii, avem datoria de a cerceta şi de a experimenta cele mai adecvate structuri şi formule pentru a asigura pregătirea temeinică pentru muncă şi viaţă a tinerelor vlăstare ce ne stau înainte. Utilizarea jocului didactic în activitatea de predare-învăţare-evaluare poate fi eficientă în vederea creşterii performanţei şcolare.

Articol integral →

Textul liric – între tradiționalism și modernism

Pornind de la importanţa luării în consideraţie a principiilor didactice privind înţelegerea şi interpretarea textului liric, opera literară, în speţă, opera lirică transfigurează realitatea generând o intensă participare emoţională, o viziune proprie şi interpretări multiple, în funcţie de gradul receptivităţii literar-artistice a cititorilor, receptarea textului liric în gimnaziu constituind o permanentă provocare pentru profesorul de limba română, preocupat a-şi familiariza elevii, încă din clasa a V-a, cu metodele, cu procedeele şi cu mijloacele specifice procesului de receptare artistică a operelor lirice. Receptarea operei constituie, în esenţă, un proces de recreare a poeziei. În acest proces îi revine profesorului rolul de a ajuta elevii să trăiască ceea ce textul conţine, adică „să vadă, să audă, să simtă, să creadă în conformitate cu solicitările poeziei”. Punctul de plecare este materialul concret al operei, limbajul ei. Acesta, însă, trebuie potenţat, umplut cu propria trăire sufletească a elevului. Aşadar explorarea lumii operei – creată prin limbaj – se realizează treptat, nu prin parafrazarea banală a conţinutului sau disecţia sterilă a expresiei, ci prin racordarea sensibilităţii, experienţei, cunoştinţelor, imaginaţiei elevilor la universul afectiv-intelectiv al poeziei. Metodele, înrădăcinate de practica şcolară, tradiționale su moderne, sunt utilizate cu succes în cadrul orelor de receptare a unui text liric, cu condiţia dozării ponderii lor, a desfăşurării acestora sub forma unui dialog autentic, productiv, respectiv, într-o formă problematizantă, în scopul activării elevilor, al participării lor efective, determinându-i astfel nu doar să investigheze nişte informaţii, ci mai ales să le interpreteze.

Articol integral →

Istoria văzută prin ocheanul literaturii

Acest articol surprinde câteva aspecte concrete ce pot ilustra legătura dintre materiile umaniste. Literatura din perioada comunistă ocupă un spaţiu relativ restrâns în manualele de liceu, dar ea oferă profesorilor şi elevilor posibilitatea de a contura o lume şi o ideologie care să servească drept model sau antimodel pentru generaţiile viitoare. Această literatură permite realizarea unor conexiuni cu societatea în care trăim şi astfel se dezvoltă spiritul critic şi analitic al tinerilor.

Articol integral →

Asimilarea unor cunoștințe despre grupul nominal în gimnaziu

Procesul formării noţiunilor gramaticale şi al creării posibilităţilor de a opera cu ele este de o importanţă majoră pentru studierea limbii române. În clasele gimnaziale, elevii trebuie să dobândească, treptat, capacitatea de a se orienta cu claritate în analiza construcţiilor lingvistice, de a descoperi trăsăturile lor esenţiale, pentru a putea ajunge la înţelegerea structurii limbii. În cadrul procesului instructiv-educativ, limba română devine obiect de studiu cu noţiuni, reguli, definiţii, care trebuie însuşite conştient în vederea unei exprimări corecte, atât orale, cât şi scrise. În procesul formării noţiunilor gramaticale, psihologia şi pedagogia modernă disting patru faze ale învăţării׃ faza de receptare, faza de însuşire, faza de stocare şi aceea de actualizare.

Articol integral →

Lectura, între necesitate și opțiune (Studiu)

Studiul „Lectura, între necesitate și opțiune” are în vedere importanța lecturii facultative, așa-zisa lectură „de plăcere”, în rândul adolescenților. Rolul major în stimularea gustului pentru lectură ar trebui să-i revină profesorului de limba și literatura română, deși persoana acestuia reprezintă doar unul dintre agenții modelatori ai personalității adolescentului de azi. În acest sens, pentru a le trezi liceenilor interesul și curiozitatea necesare, profesorul de limbă română propune înființarea unui cerc de lectură, în incinta bibliotecii școlii, în cadrul cărora propune elevilor participanți un set de opere literare din literatura română și cea universală destinate unor dezbateri în doi pași: lectura operei acasă și discutarea ei la cerc.

Articol integral →

Metode interactive utilizate în cadrul orelor de limba și literatura română

Într-o societate care se află într-o continuă schimbare, cunoștințele se perimează repede și din acest motiv elevii care termină liceul sau chiar studiile superioare, se văd puși în situația de a nu mai putea aplica ceea ce au învățat pe parcursul acestor ani. Din acest motiv, scopurile și obiectivele învățământului românesc s-au schimbat în ultimele decenii, accentul nu mai cade pe însușirea unor cunoștințe ci pe formarea competențelor. Elevii trebuie să capete pârghiile prin care, mai târziu, se vor descurca singuri, adică trebuie să învețe cum să învețe. Profesorul este din ce în ce mai mult un coordonator care să îndrepte pașii copiilor în direcția potrivită.

Articol integral →