Toate articolele din categoria: Învățare
Abordări inovative în învățarea centrată pe elev la ora de limba și literatura română
Învăţarea creativă, în cadrul lecţiilor de limbă si literatură română, reprezintă acea formă a învăţării, care are ca scop final realizarea unor comportamente individuale şi colective orientate spre căutarea, aflarea şi aplicarea noului. În societatea contemporană, cu schimbări rapide şi efecte imediate, educaţia şi învăţământul trebuie reînnoite, completate, adaptate, astfel încât putem vorbi despre o permanentă inovaţie şi creaţie in activitatea didactică. Obiectivul general este acela de a promova creativitatea ca factor cheie în dezvoltarea competenţelor personale, antreprenoriale şi sociale prin învăţarea pe tot parcursul vieţii dar şi de a găsi strategii moderne folosite pentru asigurarea unei educaţii de calitate în învăţământ. Pentru elevi, şcoala viitorului trebuie să promoveze o educaţie de calitate şi să fie axată pe valori în care elevii să creadă, în care să se regăsească, îndeplinind două condiţii, fundamentale din punctul lor de vedere: şcoala viitorului trebuie să le placă şi să fie eficientă. Prioritatea învăţământului o constituie informatizarea, softul educaţional, reprezentat de programele informatice special dimensionate în perspectiva predării unor teme specifice, ceea ce reprezintă o necesitate evidentă.
Articol integral →Modele de eficacitate educațională
Modelele de eficacitate educațională sunt cadre teoretice și practice folosite pentru a evalua și îmbunătăți performanța instituțiilor educaționale. Ele ajută la identificarea factorilor care contribuie la succesul academic al elevilor și la implementarea strategiilor pentru optimizarea acestor factori.
Edmonds (1979) a identificat următorii cinci factori care, în opinia sa, sunt corelaţi cu performanţele şcolilor eficiente: un management puternic şi atenţia acordată calităţii educaţiei; aşteptări mari privind performanţele tuturor elevilor; siguranţă şi ordine (mediu favorabil învăţării); accentul pus pe predarea disciplinelor de bază (citire, scriere, matematică); evaluările şi monitorizarea frecventă a progresului elevilor.
Formarea deprinderilor de comunicare în perioada preșcolarității. O cercetare aplicată
Comunicarea reprezintă elementul cheie pentru dezvoltarea unei societăți, a unei culturi și civilizații echilibrate și sănătoase. Odată cu intrarea în grădiniță a copilului, se produc anumite schimbări în felul de a comunica. Până în acel moment, el comunică mai mult spontan, dar în momentul intrării în grădiniță, datorită procesului educațional, conduita verbală a copiilor capătă o serie de noi caracteristici pozitive, progresive. Întreaga experiență instructiv-educativă din grădiniță atestă posibilitatea și utilitatea cultivării limbajului oral, în strânsă legătură cu dezvoltarea vorbirii, efectuându-se exerciții de pronunție și de exprimare. Pentru a favoriza educarea conduitei verbale a preșcolarilor, este necesar ca activitatea educativă să fie făcută în așa fel încât aceștia să fie stimulați să participe în mod activ la activități, atât verbal cât și mental.
Modelul ARCS – o armă educațională puternică în motivația elevilor
Motivația reprezintă un factor cheie în succesul elevilor în toate etapele educației lor iar profesorii pot juca un rol esențial în oferirea și încurajarea acestei motivații pentru elevii lor. Dar acest lucru este mai ușor de afirmat decât de făcut pentru că fiecare elev este motivat diferit și este nevoie de timp și mult efort pentru a reuși să ai o clasă plină de copii entuziasmați să învețe, să muncească din greu și să își dorească să exceleze. Și, uneori, chiar și celor mai bine intenționați și educați profesori le lipsesc abilitățile de a menține copiii pe drumul cel bun al motivării lor.
Pe de altă parte, chiar și cei mai buni elevi pot deveni demotivați atunci când simt că se luptă să performeze fără a le fi recunoscute eforturile ca în cazul altor elevi. De aceea este vital ca noi, profesorii, să ne asigurăm că toți elevii au șansa de a-și folosi punctele lor forte și de a se simți incluși și apreciați în spațiul de învățare al orei. Numai așa motivația pentru învățare a elevilor poate fi îmbunătățită în mod substanțial.
Teorii privind învățarea limbii engleze
Societatea contemporană pune mare preț pe comunicare. Exemplele sunt nenumărate. Oamenii pot transmite un mesaj unui număr imens de persoane prin intermediul rețelelor de socializare, obținerea unui job este condiționată adesea de abilitățile de comunicare ale celui intervievat, telefoanele mobile sunt folosite în toate colțurile lumii. În aceasta societate globalizată, unul din principalele vehicule de comunicare este limba engleză. D.Crystal (2003) menționează că limba engleză este limba maternă a aproximativ 400 de milioane de oameni, este a doua limbă pentru mai mult de 430 de milioane de persoane, în timp ce aproximativ 750 de milioane de oameni o vorbesc ca pe o limbă străină. Adunând aceste date se concluzionează că limba engleză este vorbită de peste un miliard și jumătate de oameni pe întregul glob.
Importanța ancorelor de învățare în predarea matematicii
În procesul de predare-învățare, profesorul are misiunea de a construi poduri între cunoștințele existente ale elevului și noile concepte care urmează a fi însușite. Una dintre cele mai eficiente modalități de a realiza această legătură este utilizarea ancorelor de învățare – repere cognitive și afective care facilitează înțelegerea, reținerea și transferul cunoștințelor. În predarea matematicii, domeniu adesea perceput ca fiind abstract și dificil, ancorele devin instrumente esențiale pentru a transforma informațiile în cunoaștere semnificativă.
Articol integral →Reflecții critice și autonomia elevilor
Cu ceva timp în urmă, când lucram într-o școală de sat, colegul meu de lângă mine avea un afiș în clasă: „Gândirea este o muncă grea. De aceea atât de puțini oameni o fac.” Într-adevăr. Orele noastre conștiente sunt pline de gânduri: ce să purtăm; ce să mâncăm; cum să răspundem cuiva. Toate acestea presupun gândire. S-ar putea spune că gândim aproape inconștient în cea mai mare parte a zilei.
Articolul de față face o scurtă prezentare a Taxonomiei lui Bloom, care îi ajută pe educatori să identifice nivelul intelectual la care fiecare student este capabil să lucreze. De asemenea, îi ajută să pună întrebări și să creeze instruire care vizează gândirea critică, încercând să ajungă la cele mai înalte trei niveluri: analiză, sinteză și evaluare, pentru studenții pregătiți pentru aceste niveluri.
Facilitarea învățării conceptelor abstracte folosind strategii chinestezice
Schimbările tehnologice și societale au un impact semnificativ asupra învățării în general și a conceptelor specifice chimiei în special. Achizițiile elevilor par a fi insuficient structurate, neinteriorizate iar ei nu sunt dispuși la mari eforturi pentru învățare. Profesorii dispun de timp didactic limitat, clasele sunt incluzive, elevii au nevoi educaționale diferite, de multe ori speciale.
Această dinamică generează o serie de provocări în privința modului în care cunoașterea este transmisă, primită și aplicată. Prezenta lucrare încearcă exemplificarea unei strategii chinestezice prin care predarea conceptelor abstracte din programa clasei a VII-a, devine semnificativă pentru elev indiferent de nivelul său cognitiv.
Ce este învățarea socială și emoțională?
Învățarea socială și emoțională (ISE) este procesul prin care copiii și adulții își dezvoltă abilități esențiale pentru a-și înțelege și gestiona emoțiile, a construi relații sănătoase, a lua decizii responsabile și a face față provocărilor vieții. Principalele arii vizează conștientizarea de sine, autoreglarea emoțională, conștiința socială, relațiile interpersonale și luarea deciziilor responsabile.
Articol integral →Stresul școlar în rândul adolescenților
Stresul școlar reprezintă o problemă tot mai prezentă în rândul adolescenților, cu implicații semnificative asupra dezvoltării lor academice și personale. Acest studiu explorează manifestarea stresului școlar în rândul adolescenților și relația acestuia cu autoeficacitatea academică, concentrându-se asupra provocărilor specifice perioadei de dezvoltare 14-17 ani. Utilizând scala de stres educațional pentru adolescenți (ESSA) și scala de autoeficacitate academică, cercetarea a fost realizată pe un eșantion de 49 de elevi de liceu. Rezultatele indică un nivel moderat de stres școlar în rândul respondenților, cu o corelație pozitivă semnificativă, dar slabă, între presiunea resimțită din studiu și percepțiile pozitive cu privire la autoeficacitatea academică. Cercetarea evidențiază necesitatea implementării unor strategii de gestionare a stresului și subliniază rolul important al profesorilor în crearea unui climat școlar suportiv, care să faciliteze atât performanța academică, cât și bunăstarea emoțională a adolescenților.
Articol integral →




Ministerul Educaţiei