Toate articolele din categoria: Mijloace didactice
Filmul motivațional – metodă complexă pentru Învățarea cu sens. Proiectul eTwinning M.A.G.I.C. (Mood Awarness through Great Inspiring Choices)
Există câteva întrebări existențiale care ne provoacă pe toți, elevi și profesori deopotrivă, copii și adulți, să răspundem. Și poate că mai interesant decât răspunsul în sine, este procesul de descoperire. Una dintre aceste întrebări este: „Cine sunt eu?” și e legată indisolubil de identitatea fiecăruia dintre noi. Consider că ne putem exprima identitatea morală și culturală și printr-un film motivațional, inclus într-un demers didactic. Știind că „motivația= totalitatea motivelor sau a mobilurilor (conștiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acțiune sau să tindă spre anumite scopuri”[1], atunci, fără doar și poate, un profesor creativ și interesat să-și provoace elevii, spre a-i conduce spre Învățare, poate apela la filme motivaționale.
Articol integral →Rolul literaturii pentru copii în cadrul comunicării în limba română
În Antichitate, singurul autor care a scris opere pentru copii a fost Esop. Apoi, prin anul 1658, Jan Amos Komensky a scris prima carte informativă cu felurite poze şi imagini (Orbis Pictus). Ulterior, s-a hotărât că aceasta este prima publicație cu ilustrații editată în mod special pentru copii. Apariția cărţii lui John Newbery în 1744 numită A Little Pretty Pocket-Book, care era vândută pe-atunci cu o minge cadou pentru băieţi sau cu o pernuţă (suport de ace) pentru fetiţe, este socotită punctul de plecare al începutului cititului din plăcere şi curiozitate pentru micii lectori.
Articol integral →ZICI2024 și 5 beneficii ale citirii cărților de benzi desenate în perioada achizițiilor fundamentale
Alături de socotit, citit-scrisul și exprimarea corectă constituie instrumente de bază ale activității intelectuale necesare pe tot parcursul vieții care au implicații în întreaga evoluție a școlarilor. Ele cuprind o serie de procese cognitive, precum: memoria, limbajul, atenția, gândirea și se realizează treptat, sistematic, cu multe exerciții din partea elevilor. Dacă în ciclul curricular de achiziții fundamentale elevii învață să citească, în ciclul curricular de dezvoltare elevii citesc pentru a învăța, citirea devenind principalul instrument de învățare și o tehnică a muncii cu cartea. Întreaga evoluție a elevilor, atât în școală cât și în viață, depinde de măsura în care cititul devine un mijloc de informație și de autoinstruire.
Articol integral →Instrumente și modalități inovative de comunicare între educatoare și părinți moștenite din perioada pandemiei, utilizate cu succes astăzi
În perioada pandemiei, chiar și educația realizată cu preșcolarii s-a supus unor reguli stricte de distanțare fizică, găsind soluții atipice și construind situații de învățare și de comunicare la distanță. Adoptată cu dificultate la început, cu temeri și semne de întrebare, educația online s-a realizat pe platforme de colaborare, cu aplicații de conectare, cu ajutorul unor instrumente și mijloace tehnologice ce pot fi utilizate în acest cadru – toate au devenit oportunități de învățare pentru cadrele didactice, de dezvoltare a abilităților digitale, de cooperare cu părinții prin alte mijloace decât cele clasice.
Articol integral →Revenirea la „tradițional”
Perioada pandemiei ne-a obligat pe toți să utilizăm internetul, să ne folosim de materiale audio-video, respectiv platforme educaționale dacă nu voiam să vorbim singuri în fața unui ecran gol. Ce a rămas din această experiență la revenirea în clase?
Din păcate, întoarcerea la școală a însemnat de multe ori și întoarcerea la „sfintele” cutume tradiționale: tabla, caietul și creionul, prelegerea, materialele în format fizic create de elevi și a căror valoare rezidă doar în considerarea lor ca formă de evaluare etc.
De ce s-a revenit atât de rapid la situația anterioară?
Metode activ-participative în învățământul preșcolar
Metodele activ-participative reprezintă astăzi o alternativă la didactica tradițională în beneficiul copiilor și al nostru în egală măsură. Termenul de „educație modernă” se poate traduce și prin „a ști ce să faci cu ce ai învățat”. Deci regândirea educației formale se impune și ne obligă să schimbăm relația cu copiii și între copii, promovând sprijinul reciproc și dialogul constructiv prin noi strategii pe care le propunem. Prin metodele activ-participative, copiii își exersează capacitatea de a selecta, combina, învăța lucruri de care vor avea nevoie în viața de școlar și de adult. Interactivitatea presupune atât competiție cât și activități colaborative, în cadrul cărora copilul cooperează cu ceilalți pentru atingerea unui țel comun.
Articol integral →Contexte postmoderne ale muzicii religioase în educație
Tot mai frecvent, în ultimii ani, apar noi accente, idei și paradigme educaționale ce vin să susțină cadrele didactice în adaptarea la noile cerințe, prin utilizarea în practica didactică a unui spectru divers de strategii moderne de educație. Astfel, paradigme precum școala adaptivă și școala incluzivă par a-și defini un contur conceptual modern într-o societate informațională și un mediu multicultural din ce în ce mai divers, în care se impune ca necesitate primară evidențierea unor identități personalizate sau de grup, a beneficiarilor direcți ai actului educațional pentru a facilita un înalt grad de inserție socială a acestora. În tot acest spectru multimodal și politonal al dimensiunii psiho-sociale a educației postmoderne, o repriză concertantă a unor concepte laitmotivice punctează insistent importanța și necesitatea înțelegerii realității.
Da, digimodernismul de astăzi ne transpune într-un spațiu metric deschis al unei sfere a vieții, percepând o altfel de trăire, ceva modificat față de ce știam a fi educația! Și mai mult de atât, aflat într-o permanentă evoluție prin așa numiții vectori ai schimbării, care cu ușurință, prin mici artificii, ne pot transpune într-un nou spațiu, vectorial de data aceasta, cu anumite ținte de atins și norme de verificare impuse (Goleț & Cismas, 2014, pp. 2–4).
Mnemonice vs. fițuici
Elevul contemporan trebuie să facă față unor provocări diverse, supraabundența informațiilor, multitaskingul, lipsa de motivație a învățării, convingerea inutilității memorării unor concepte anacronice, toate conducând către plictiseală, iritare, dezinteres, ce afectează individul dar și colectivitatea, procesul învățării, randamentul, implicând nu rareori eșecul. Există cercetări în domeniul îmbunătățirii și consolidării memoriei, însă cele mai importante sunt tehnicile mnemonice prin care învață cu ușurință date ce trebuie memorate pe de rost. Acestea nu trebuie nicidecum generalizate, ci numai în contextul memorării unor termeni complecși, a căror reținere este esențială și sigură prin apelarea la un mod atractiv, precum în scopul memorării unor date istorice, a unor concepte din terminologie specifică unei discipline, nume de personaje etc.
Articol integral →Oportunitatea utilizării resurselor educaționale deschise
Odată cu mutarea școlii în online – în perioada pandemică- folosirea resurselor digitale s-a accentuat: utilizarea resurselor digitale, a resurselor online și a tehnologiei nu e doar o oportunitate, este o necesitate, așa cum o schimbare de paradigmă în învățământul românesc este o necesitate. Perioada pandemică și aceea a școlii on-line au fost ca un catalizator: au grăbit procesul digitalizării școlii. Influența pe care internetul și tehnologiile digitale le exercită asupra societății contemporane a devenit de necontestat. Așadar și în școală, în procesul educativ trebuie să apară „online-ul” și tehnologia, instrumentele TIC, cu atât mai mult cu cât competențele digitale apar printre cele opt competențe cheie. Iar dacă vorbim despre resurse digitale, evident că acestea trebuie să fie „deschise”, pentru a asigura accesul extins la învățare, egalitatea de șanse, accesul la informație a unei pături cât mai largi (daca nu chiar a tuturor) elevilor.
Articol integral →Măsurări și unități de măsură la matematica de gimnaziu – observații metodologice bazate pe experiență
Programa școlară de matematică pentru clasa a V-a are un capitol intitulat „Elemente de geometrie și unități de măsură”. Unitățile de măsură reprezintă o unitate de învățare la finalul acestui capitol. Când căutăm informații despre predarea lecțiilor cu unități de măsură, de cele mai multe ori ne întâlnim cu următoarele întrebări: (1) Ce măsurăm? (2) În ce măsurăm? Ce unitate de măsură folosim? (3) Cu ce măsurăm? Ce instrumente folosim? (4) Cum efectuăm transformările între unități (între multiplii și submultiplii unei unități de măsură)?
Aceste întrebări într-adevăr sunt foarte importante, dar noțiunea de măsurare înseamnă mai mult decât atât.
Ministerul Educaţiei