Toate articolele din categoria: Pedagogie
Teorii privind învățarea limbii engleze
Societatea contemporană pune mare preț pe comunicare. Exemplele sunt nenumărate. Oamenii pot transmite un mesaj unui număr imens de persoane prin intermediul rețelelor de socializare, obținerea unui job este condiționată adesea de abilitățile de comunicare ale celui intervievat, telefoanele mobile sunt folosite în toate colțurile lumii. În aceasta societate globalizată, unul din principalele vehicule de comunicare este limba engleză. D.Crystal (2003) menționează că limba engleză este limba maternă a aproximativ 400 de milioane de oameni, este a doua limbă pentru mai mult de 430 de milioane de persoane, în timp ce aproximativ 750 de milioane de oameni o vorbesc ca pe o limbă străină. Adunând aceste date se concluzionează că limba engleză este vorbită de peste un miliard și jumătate de oameni pe întregul glob.
Importanța ancorelor de învățare în predarea matematicii
În procesul de predare-învățare, profesorul are misiunea de a construi poduri între cunoștințele existente ale elevului și noile concepte care urmează a fi însușite. Una dintre cele mai eficiente modalități de a realiza această legătură este utilizarea ancorelor de învățare – repere cognitive și afective care facilitează înțelegerea, reținerea și transferul cunoștințelor. În predarea matematicii, domeniu adesea perceput ca fiind abstract și dificil, ancorele devin instrumente esențiale pentru a transforma informațiile în cunoaștere semnificativă.
Articol integral →Facilitarea învățării conceptelor abstracte folosind strategii chinestezice
Schimbările tehnologice și societale au un impact semnificativ asupra învățării în general și a conceptelor specifice chimiei în special. Achizițiile elevilor par a fi insuficient structurate, neinteriorizate iar ei nu sunt dispuși la mari eforturi pentru învățare. Profesorii dispun de timp didactic limitat, clasele sunt incluzive, elevii au nevoi educaționale diferite, de multe ori speciale.
Această dinamică generează o serie de provocări în privința modului în care cunoașterea este transmisă, primită și aplicată. Prezenta lucrare încearcă exemplificarea unei strategii chinestezice prin care predarea conceptelor abstracte din programa clasei a VII-a, devine semnificativă pentru elev indiferent de nivelul său cognitiv.
Metodologia formării capacităților de comunicare la preșcolari
Procesul de îndrumare a formării capacităților de comunicare cuprinse mai multe etape care se întrepătrund: ascultarea vorbirii celorlalți, reproducerea ei pe baza imitației, construirea unui sistem verbal propriu, consolidarea lui prin exersarea zilnică, prevenirea unor deficiențe și corectarea vorbirii. Situațiile de instruire ce presupun comunicarea se diversifică în funcție de modalitățile, căile și mijloacele la care poate apela educatorul.
Articol integral →Educația pe pilot automat: Cum pot testele standardizate să submineze învățarea autentică
La nivelul politicii educaționale din România, implementarea testelor standardizate este tot mai des promovată ca o soluție miraculoasă pentru a îmbunătăți calitatea învățământului și pentru a asigura echitatea în evaluarea elevilor. Însă este esențial să abordăm această strategie cu prudență, analizând critic implicațiile și efectele pe termen lung, în loc să ne lăsăm purtați de viziuni idealiste și poate prea entuziaste. Implementarea unor metode de evaluare care să susțină un învățământ de calitate și echitabil ar trebui să fie prioritară, având în vedere contextul social și economic specific țării noastre.
Valențele pedagogice ale lecției de tip atelier de creație
Orele de limba și literatura română la gimnaziu pot fi proiectate de către cadrul didactic, astfel încât să pună în valoare potențialul creativ al elevilor într-un mod în care balanța metodelor activ-participative să încline mai mult către dinamica cognitiv- afectivă a elevilor. Lecția cunoscută sub denumirea „lecție-atelier de creație”, are particularități didactice deosebite, prin valorificarea creativității- atât creativitatea profesorului, în configurarea demersului didactic- cât și creativitatea elevilor care să participe eficient la activitate.
Articol integral →Caracterul creativ al lecției de recapitulare
Prin lecțiile de recapitulare, se urmărește consolidarea, sistematizarea, aprofundarea şi uneori chiar completarea cunoştinţelor şi deprinderilor elevilor. Se organizează la sfârşitul unui capitol, la sfârşitul semestrului şi al anului şcolar (recapitulare finală), înaintea lucrărilor scrise sau la începutul anului şcolar. Constituie o unitate didactică și educativă fundamentală de organizare a procesului instructiv-educativ, fiind reprezentată de un sistem de idei articulate logic și didactic, în conformitate cu cerințele psihopedagogice referitoare la predarea-asimilarea cunoștințelor și aplicarea lor.
Articol integral →Predarea matematicii din gimnaziu folosind metodele interactive
Integrarea adecvată a metodelor interactive de grup în lecţiile de matematică determină creşterea eficienţei învăţării noţiunilor matematice şi, prin aceasta, creşterea randamentului şcolar al elevilor. Acest lucru este bun şi pentru alte discipline, elevii adoptând acest stil modern, învăţând repede care sunt metodele interactive şi etapele pe care trebuie să le urmeze pentru o eficienţă mare a lor. Aplicarea metodelor şi tehnicilor interactive centrate pe activităţi de grup asigură elevilor formarea unei gândiri flexibile, dezvoltarea creativităţii, a imaginaţiei, îmbunătăţirea comunicării între colegi. Activitatea pe grupuri are o mare importanţă, având rezultate imediat vizibile în relaţionarea între elevi şi profesor, dar şi între colegi. Metodele utilizate stimulează participarea activă şi deplină a elevilor în procesul instructiv-educativ.
Chiar dacă nu toţi colegii profesori de matematică folosesc în lecţii aceste metode, în condiţiile sociale actuale, când elevii trebuie stimulaţi cu activităţi frumoase şi activizante pentru a învăţa mai uşor, eu folosesc aceste metode interactive, iar rezultatele sunt vizibile, elevii fiind mai atrași decât înainte de lecţiile de matematică, iar învăţarea noţiunilor este mai temeinică.
Învățarea activă și atractivă în cadrul disciplinelor opționale de chimie
Chimia este o ştiinţă subtilă care nu-şi lasă întotdeauna secretele la vedere, iar descoperirea acestora se poate realiza prin efortul propriu al elevului, fiind astfel atras prin activități interactive să înţeleagă importanța și aplicarea chimiei în viața omului, să cunoască și să explice fenomene din natură într-un mod mai plăcut, contribuind astfel la dezvoltarea interesului pentru chimie cât și la dezvoltarea unor competențe și abilitați practice necesare la fiecare pas în viața cotidiană.
Indiferent de tipul de opțional ales, opțional ca nouă disciplină sau opțional integrat, conținuturile trebuie să ofere informaţii asupra unor fenomene vitale din natură, asupra frumuseţii şi utilităţii lor, dar și informații legate de sănătatea organismului uman, contribuind astfel la formarea unui comportament responsabil faţă de sănătate, la dezvoltarea intelectuală a elevilor, la stimularea curiozității și a motivației pentru protecția naturii, dar și la formarea unor competențe ecologice în cadrul unor activități de ocrotire a mediului înconjurător.
Rolul evaluării în creșterea performanțelor școlare
Analiza relației dintre procesele evaluative, pe de o parte, şi performanțele educabililor, pe de altă parte, conduce la concluzia că „actele evaluative nu pot fi considerate prin ele însele factor hotărâtor în asigurarea succesului şcolar, după cum nici principala sursă a eşecurilor” , dar ele pot favoriza apariţia şi menţinerea unor asemenea fenomene (Radu, 1999, 76). Din perspectiva relaţiei proces – produs, succesul și insuccesul se plasează în succesiunea activităţilor de predare-învăţare ca efecte sau ca rezultate ale acestora. Ca ansamblu de transformări care se produc în personalitatea elevilor – în plan cognitiv, afectiv, practic-acţional – în urma unor secvenţe didactice, a parcurgerii unor unităţi de învăţare sau ca efecte ameliorative ale unor perioade mai ample de activitate, rezultatele şcolare nu sunt o realitate în sine, ci efecte ale acţiunilor deliberate, proprii activităţii de instruire. Calitatea instruirii se reflectă în virtuțile transformatoare ale acesteia, în capacitatea de a stimula învățarea.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei