Toate articolele din categoria: Psihologia educației
Efectele multitasking-ului asupra vieții personale și profesionale
În contextul digitalizării educației, iminența multitasking-ului în rândul profesorilor și al elevilor devine tot mai mare. Un termen caracteristic industriei IT, apărut în anii ’60 și utilizat întâia oară de IBM, multitasking-ul presupune încercarea de a rezolva două sau mai multe sarcini în același timp, trecerea rapidă și haotică de la o sarcină la alta. Dar care este impactul multitasking-ului asupra creierului nostru și ce preț trebuie să plătim pentru a fi atenți la mai multe lucruri în același timp? Articolul își propune să analizeze câteva din efectele negative ale multitasking-ului asupra creierului și a vieții noastre personale și profesionale. Totodată, vom aduce în discuție și câteva practici simple și eficiente care ne pot ajuta să reducem efectele negative ale multitasking-ului, un obicei de care ar trebui cu toții să scăpăm pentru a ne păstra integritatea psihică.
Articol integral →Valorificarea teoriei inteligențelor multiple în procesul de educație. Aplicații la disciplina istorie
Instruirea diferențiată are la bază teoriile cognitiv-contextuale ale inteligenței. Aceste teorii tratează modul în care procesele cognitive operează în diferite contexte. Conform teoriei inteligențelor multiple, oamenii au mai multe tipuri de inteligență: lingvistică, logico-matematică, muzicală, vizual-spațială, corporal-kinestezică, interpersonală, intrapersonală, naturalistă. Creativitatea reprezintă nivelul superior de manifestare a tuturor inteligențelor. Cadrul didactic trebuie, prin activitatea pe care o desfășoară, să adapteze strategia didactică la nivelul şi tipurile de inteligență care predomină la elevi. Unii elevi au o inteligență interpersonală, plăcându-le să facă parte dintr-un grup, să comunice, să discute cu oamenii, să aibă prieteni. Pentru aceștia, se pot organiza activități pe grupe, în care elevii să fie responsabilizați, se pot propune proiecte, referate, pe care elevii să le realizeze în grup, colaborând. Pentru a cunoaşte nivelul şi tipul de inteligență predominant al unui elev, aplicăm teste specifice de inteligență, rezultatul acestora oferind cadrului didactic informații importante pentru alegerea strategiei didactice adecvate.
Articol integral →Sfaturi pentru prevenirea și gestionarea comportamentului perturbator în clasa de elevi
Comportamentul perturbator în clasă este o provocare deopotrivă pentru profesori și elevi. Și este totodată un subiect complex. Pe cât de multe clase și elevi are un profesor, pe atât de multe aspecte problematice și modalități de abordare va avea de luat în considerare. Informarea riguroasă și flexibilitatea sunt cuvinte-cheie în rezolvarea acestui subiect.
În ceea ce privește conținutul acestui articol, am decis ca el să cuprindă în primul rând o condensare a punctelor de vedere și soluțiilor validate deja în alte centre din lume pentru ca profesorii să aibă suficient material asupra căruia să reflecteze și să decidă pentru intervenții ulterioare. Cititorul ar putea spune că unele idei se contrazic cu altele dar este doar o impresie pentru că subiectul presupune „n” situații în care anumite intervenții funcționează mai mult, iar altele mai puțin sau deloc, în funcție de tipul de comportament, repetitivitate, dinamica grupului, climatul clasei, relația profesor-elev, etc. Totuși, există și câteva constante pe care orice profesor este bine să le ia în considerare, precum abordarea individuală a elevului cu un comportament perturbator și modul de comunicare cu acesta.
Motivația învățării la elevii din ciclul liceal, din perspectiva cadrelor didactice
Este îndeobște asimilat cu adevărul faptul că generațiile actuale, fie că vorbim de generația X, de millennials (sau generația Y), fie că vorbim de generația Z, sunt dificil de motivat. Mai mult, este dificilă menținerea unui nivel adecvat al motivației pentru o perioadă mai lungă de timp, indiferent dacă e vorba de educație sau de profesie. Motivația de a depune efort în mod constant pentru a te educa vine astăzi în contradicție cu o serie de „axiome” promovate în societate: nu trebuie să înveți, găsești răspuns pe Google la orice; distracția este cea mai importantă; chiar dacă ai o diplomă, vinzi în piață; nu e important să ai hârtia, important e ce știi să faci etc. Lupta cu aceste neajunsuri este un drum sisific ce poate determina profesorul la un moment dat să renunțe la promovarea cu energie a demersului său, îl poate deturna de la scopurile sale și, cel mai rău, îl poate determina să adopte el însuși aceste „legități”, astfel că, alături de elev, profesorul duce o luptă continuă cu cei din jur și cu sine.
Articol integral →Școlaritatea mică – o etapă dificilă în dezvoltarea umană
Școlaritatea mică, o etapă considerată a fi dificilă în cadrul dezvoltării umane, este cuprinsă între 6 sau 7 ani și 10/11, corespunzând ciclului primar (clasa pregătitoare – clasa a IV-a). Corespunzând debutului unei perioade de studii, școlaritatea mică vine cu o serie de dificultăți de adaptare, datorate schimbării regimului de viață al copilului, adaptării acestuia cu o nouă formă de autoritate – învățătorul, relaționării acestuia cu alți elevi etc. Toate acestea aduc modificări considerabile în structura umană, la nivel biofiziologic, psihic, intelectual, social, la nivelul structurilor de personalitate.
Articol integral →Teorii ale dezvoltării cognitive
Întrebarea Cum învățăm? a preocupat dintotdeauna omenirea, aceasta considerând că înțelegerea procesului complex de învățare îi va deschide noi orizonturi și o va ajuta să facă pași uriași în dezvoltare. Astfel se explică astăzi intensificarea studiilor de neuroștiință și existența mulțimii teoriilor privind învățarea. Aceste teorii își au la bază descoperirile a trei mari oameni de știință ai secolului trecut, Jean PIAGET, Lev Semionovici VÎGOTSKI și Jerome Seymour BRUNER, ale căror concluzii încă sunt citate și luate în discuție atunci când se vorbește despre dezvoltarea cognitivă și învățare. Viziunea acestor trei savanți este constructivistă: individul care învață își construiește activ învățarea într-un proces de apropriere personală, individuală, a cunoștințelor, de căutare continuă a informațiilor utile rezolvării de probleme și de reorganizare permanentă a cunoștințelor. Însă această viziune a cunoscut în cazul fiecăruia nuanțe specifice, astfel încât vorbim despre constructivismul cognitiv piagetian, despre constructivismul social al lui Vîgotski și despre constructivismul socio-cultural al lui Bruner. Aceste nuanțe au vizat în special conceptele-cheie cu care a operat fiecare dintre cei trei, viziunea asupra învățării, rolul contextului sociocultural, rolul conținuturilor, al limbajului, viziunea despre inteligență, rolul elevului, respectiv al profesorului și al clasei și perspectiva asupra evaluării.
Articol integral →„Să fiți cuminți!”
Cred că educația înseamnă mai mult decât repetarea obsesivă a unor propoziții preluate și folosite în contexte inadecvate. Comunicarea imperativă, cu impact transformațional la nivel de comportament, Să fiți cuminți! nu are nicio eficiență în relația adult-copil, întrucât este doar un mecanism de siguranță a adultului pentru liniștirea conștiinței în educarea copilului din partea căruia se așteaptă ascultare totală.
Articolul de față își propune, prin metoda empirică, să explice mesajul conținut într-o singură propoziție imperativă, fondată pe dorința unui emițător, de regulă adult, care îl transmite de-a lungul multor generații.
Sindromul „Zoom fatigue” – posibile cauze și remedii
Articolul își propune să analizeze cauzele și remediile sindromului „Zoom fatigue”, termen care circulă în social media de la începutul pandemiei de COVID-19 și care semnifică o stare de oboseală accentuată provocată de utilizarea aplicațiilor de tip Zoom. Nici noi, profesorii, nu am fost feriți de efectele negative ale utilizării excesive a aplicațiilor de tip sincron. Folosirea videoconferințelor poate părea o soluție elegantă pentru școala online, însă uzează psihicul și este consumatoare de energie, inducând, treptat și aproape pe neobservate, surmenajul psihic și cognitiv și producând dezechilibre majore în universul emoțional al profesorilor și al elevilor deopotrivă.
Articol integral →Procrastinarea în rândul elevilor: 10 pași pentru înțelegerea și prevenirea fenomenului
Procrastinarea, deși un fenomen extrem de răspândit, pare să fie o variabilă mai degrabă ignorată de noi, cadrele didactice, în demersul nostru de a ajuta elevii să își atingă adevăratul potențial. Lucrarea de față își propune să clarifice conceptul și să creioneze cadrelor didactice 10 pași prin care își pot ajuta elevii să depășească tendința lor de amânare a sarcinilor.
Articol integral →Consilierea elevilor pentru adaptarea la ciclul gimnazial
O bună adaptare a elevilor de ciclul primar la cerinţele ciclului gimnazial reprezintă una din condiţiile obţinerii de rezultate la învăţătură pe măsura capacităţilor acestora. În momentul de faţă, putem afirma că trecerea de la clasa a IV-a la clasa a V-a se face în condiţii mai bune, având în vedere că încă din clasa pregătitoare elevul are, pe lângă învăţător, şi trei profesori: cel cu care studiază o limbă străină, cel de religie și cel de educație fizică. De asemenea, posibilităţile de informare ale copiilor sunt mult mai mari astăzi ca în trecut. Cu toate acestea, se constată încă o serie întreagă de factori care fac să devină dificilă adaptarea la cerinţele clasei a V-a.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei