Toate articolele din categoria: Articole Propuse
Rolul educației în dezvoltarea personalității
Școala contemporană este centrată pe elev. În procesul instructiv-educativ, nu se urmărește doar atingerea unor obiective, ci și dezvoltarea personalității elevului.
Articol integral →Modalități de învățare, la 20 de ani distanță
Elevul din zilele noastre este din ce în ce mai puțin motivat să învețe. Informația este la îndemâna oricui, numai la un clic distanță. Cu siguranță, noțiunea de învățare și mai ales acumularea de noi cunoștințe și-au schimbat semnificațiile față de acum 20 de ani. Parcă este vorba mai puțin de motivație intrinsecă pentru cunoaștere, de curiozitate și de bucuria descoperirii, ci de un cu totul alt traseu al celui care este pus în fața învățării.
Ce aveam de făcut în calitate de elevi când trebuia să găsim informații despre un subiect dat?
Deficiențe de învățare
Pentru copiii care au dificultăţi severe de învăţare, deci o formă de cerinţe speciale legate de învăţare în general, este firesc să căutăm şi să oferim alternative şcolare inclusiv şcolarizarea în unităţi speciale. Metodele de predare-învăţare sunt adaptate şi este de dorit ca aceşti elevi sa participe împreună cu colegii din clasele obişnuite la anumite ore. În toate aceste cazuri trebuie consultaţi părinţii şi, în măsura posibilităţii, şi elevii.
Ar fi bine să nu uităm că a creşte un copil sub un pahar protector, fie el şi din cristal, nu îi este de folos în momentul în care îi dai drumul în lume.
Rolul familiei în integrarea copilului în relațiile cu cei din jurul său
Un aspect pe care îl au în vedere părinţii în educarea copilului de vârstă mică până la trei ani şi ulterior se referă la problemele de integrare ale acestuia în relaţiile cu cei din jur. Lipsa integrării are ca rezultat un copil izolat, cu uşoare tendințe de egoism. Aşa se explică faptul că, atunci când copilul ajunge pentru prima dată la grădiniţă, cerinţele noi şi diferite ale mediului grădiniţei faţă de familie îl solicită la o continuă adaptare a comportamentului.
Articol integral →Stilul de predare – reflectare fidelă a profilului de inteligență
Întrucât stilul de predare/ învățare al profesorului nu este întotdeauna compatibil cu cel al elevilor, rezultatul este că li se oferă acestora din urmă șanse inegale de învățare. Se naște, astfel, întrebarea: Cum putem schimba această stare de lucruri? Un posibil răspuns ar fi: printr-o restructurare a actului de predare-învățare din perspectiva Teoriei Inteligențelor Multiple.
Articolul aduce în prim plan importanța majoră a cunoașterii de către fiecare cadru didactic a profilului personal de inteligență în vederea unui act didactic de calitate care să ofere șanse egale tuturor educabililor. Sunt ilustrate, totodată, câteva modalități de identificare a profilului personal de inteligență.
Motivația învățării limbilor străine
Când ne referim la domeniul limbilor străine, un aspect deloc de neglijat îl reprezintă motivația. Ce ne motivează să învățăm o limbă străină? Care sunt mijloacele și scopul aprofundării unui astfel de domeniu? Articolul își propune o trecere în revistă a două dintre cele mai importante motivații legate de domeniul lingvistic: motivația integrativă și cea instrumentală.
Articol integral →Împotriva „crizei lecturii”: atelierele de lectură şi scriere creativă
„Naufragiul culturii” este în directă relaţie cu interesul din ce în ce mai mic pentru lectură şi îşi poate afla ameliorarea dacă se renunţă la abordarea strict didactică a lecturii. Lectura ajută la formarea personalităţii, implicând alfabetizarea, dezvoltarea competenţelor transversale (rezolvare de probleme, metacogniţie, comunicare), iar optimizarea ei este o necesitate, mai ales în era tinerilor digital native. Cum s-ar putea stimula interesul tinerilor pentru lectură? Transformarea opticii adulţilor privind procesul lecturii ar fi un prim pas. Ca formă, propunem desfăşurarea unor ateliere de lectură şi scriere creativă, în cadrul cărora să fie dezvoltate capacităţile de înţelegere, analiză şi interpretare (de text), prin contactul (ne)mediat, cu textul, înţeles ca ţesătură de semne (muzicale, grafice, lingvistice etc.). Atelierele pot reprezenta alternative de petrecere a timpului liber, finalitatea lor fiind conturarea unui cititor reflexiv, participant activ la propria formare, prin cititul consumatorist, de la etapa (in)formativă, exploratorie, până la cea logică, selectivă, roditoare.
Articol integral →Dincolo de timp, generații de cadre didactice
Într-o vreme când modelele sunt pseudomodele, simt nevoia să fac o declarație celor care m-au ghidat.
Am intrat în învățământ în anul 2005, proaspătă absolventă de Litere, la Brașov. Modelul meu, fără doar și poate, a fost (și este în continuare) tata, domnul învățător Viorel Ionescu. De la el am învățat, de mică, cât este de important să respecți elevii, să-i prețuiești și să le accepți ideile. Nu aveam cum să nu devin profesoară, deoarece am crescut în casă sub aripa protectoare a tatălui meu.
Îi scriam de mică planificările. Îmi plăcea mult, scriam de mână caligrafic, respectând liniatura strictă și încercam să înțeleg ce se ascunde în spatele miilor de litere. La început, o făceam în mod automat.
Dirigintele – văzut de un profesor de liceu
Diriginte unei clase de elevi trebuie să însemne, pentru fiecare profesor, o responsabilitate mare față de elevi.
În primul rând, consider că este o mare onoare să fii numit diriginte la o clasă de elevi – onoare pentru că directorul școlii te consideră capabil să îndeplinești o asemenea funcție și onoare să primești în mâinile tale niște copii. Ai menirea să fii al treilea părinte pentru copiii care ți-au fost încredințați. Rolul dirigintelui nu se reduce doar la activitatea din școală, educația la catedră, presupune mult mai mult și anume asumarea unui rol de model (social, cultural, profesional etc.), relaționarea cu niște oameni în devenire și cu familiile acestora.
Copii și dascăli – suflete pereche
Sunt clipe în viață în care se cuvine să evocăm cu emoție trecutul în lumina prezentului și să privim încrezători spre viitor.
Încerc să deschid cartea amintirilor, să mă întorc, prin tunelul vrăjit al timpului, la vremurile din copilărie, atât de dragi și pline de semnificații, să-mi amintesc de dascălii cărora le port o vie recunoștință, cei care mi-au deschis drumul spre lumină, pentru ca astăzi la rândul meu să modelez și eu copiii, asemeni lor.
Cine este copilul? Dar învățătorul? Răspunsurile le-au găsit marii gânditori, înțelepciunea popoarelor, le regăsim în noi.
Ministerul Educaţiei