Toate articolele din categoria: Educația în familie
Educație prin școală, familie și comunitate
Pornind de la un citat al lui Hugo, care spune că „Cine deschide o școală, închide o pușcărie”, nu putem să nu ne întrebăm dacă nu cumva și reversul acestei afirmații este adevărat. S-ar putea oare, ca închizând o școală să dăm posibilitatea deschiderii unei închisori? Nu știm acest lucru, dar existența acestei posibilități ar trebui să ne pună pe gânduri, mai ales că trăim în niște vremuri tulburi, în care deja multe școli sunt închise. Deși traversăm o perioadă de criză economică destul de dificilă și trebuie să facem sacrificii pentru a ieși cu bine din ea, părerea mea este că ar trebui să cântărim bine consecințele pe termen lung, și dacă este să sacrificăm vreun lucru, acesta să nu fie tocmai educația copiilor noștri.
Articol integral →Mеdiul familial și mass-media în dеzvοltarеa ѕiѕtеmului dе valοri mοralе al adοlеѕcеntului
Ultima și cеa mai cοmplехă еtapă a dеzvοltării cοpilului еѕtе adοlеѕcеnța, еtapa cοnturării individualității şi a încеputului dе ѕtabilizarе a pеrѕοnalităţii carе marchеază închеiеrеa cοpilăriеi şi trеcеrеa ѕprе maturitatе. Тranѕfοrmărilе fizicе şi pѕihicе carе apar în acеaѕtă pеriοadă, ѕchimbărilе în atitudini şi cοnduită la fеl ca şi la prοblеmеlе ridicatе părinţilοr şi familiеi fac din adοlеѕcеnță cеa mai ѕеnѕibilă fază dе еvοluţiе ѕprе viața adultă. Adοlеѕcеnţa facе prеѕiuni incrеdibilе aѕupra dеzvοltării individualе. Pе lângă faptul că ѕunt nеvοiţi ѕă facă faţă rapidеlοr mοdificări biοlοgicе şi cοgnitivе, adοlеѕcеnţii trеbuiе ѕă şi dοzеzе binе timpul şi еfοrtul pеntru a putеa gеѕtiοna rеlaţiilе cu cеi din jur, prеcum şi şcοala, timpul libеr şi pеtrеcеrеa acеѕtuia. Înѕă acеştia pеtrеc fοartе mult timp în faţa calculatοrului, în mеdiе 6-7 οrе pе zi, şi nu nеapărat în ѕcοpul dе infοrmarе, cât mai alеѕ pеntru jοcurilе şi filmеlе carе lе οcupă atât dе mult din timpul libеr.
Articol integral →Educație parentală – necesitate și o nouă abordare
Articolul prezintă necesitatea educației parentale datorata evoluției societății, părinților preocupați de serviciu. Oferă sugestii privind modalitățile de abordare a comportamentelor pozitive ale copiilor și necesitatea folosirii unor ingrediente -dragostea, disponibilitatea, dozajul și direcția în educarea și dezvoltarea unui viitor adult sigur pe el, stăpân pe sine în diferite contexte și curajos.
Articol integral →Migrarea și remigrarea elevilor – fenomene și provocări. Educație și egalitate de șanse
Migrarea reprezintă deplasarea de pe un teritoriu pe altul, în funcție de diferiți factori economici, sociali, politici sau naturali. Unii dintre români se deplasează temporar pe perioade determinate, alții se deplasează pe perioade mai lungi de timp, nu doar încadrându-se pe piața muncii, ci și întemeindu-și acolo o familie sau mutându-se cu familia deja întemeiată, ori depunând eforturi pentru a-și apropia acolo familia după o anume perioadă de timp de la părăsirea țării natale. În cazul nostru, ne referim și la copii care s-au născut în alte țări și vin în România, în urma deciziilor părinților de a se întoarce în țara natală.
Deși vorbim, în această lucrare, despre remigrare, de multe ori, „remigrarea” este a părinților, însă este foarte des întâlnit fenomenul de remigrare și în ceea ce-I privește pe copii, aceștia din urmă plecând odată cu părinții (sau după) în altă țară și revenind odată cu ei.
Mesajele media și influența lor asupra comportamentului receptorilor
Mass-media este o prezență constantă în viața de zi cu zi, iar efectele ei se resimt în diferite zone ale societății. După Denis McQuail (1987), mass-media poate acționa asupra: indivizilor, grupurilor, instituțiilor, întregii societății, iar efectele ei pot afecta societatea umană în mai multe dimensiuni: dimensiunea cognitivă (schimbarea imaginii despre lume), dimensiunea afectivă (crearea sau modificarea unor atitudini sau sentimente) și dimensiunea comportamentală (schimbări ale modului de acțiune a indivizilor și fenomene de mobilizare socială).
Articol integral →Dezvoltarea creativității tehnologice a școlarului mic
Activitatea practică de a construi, de a modela obiecte bidimensionale și tridimensionale, generează elevului îndemânare, dezvoltă ingeniozitatea, trezește bucuria și satisfacția, dar și mulțumirea reușitei. Modelând o bucată de hârtie, de lemn, lut sau material textil, prin diverse tehnici de lucru și utilizând diverse unelte și instrumente, elevul vede lucrarea ieșind din propriile-i mâini. Devine astfel co-participant la propria-i formare și modelare de trăsături caracteriale: răbdare, atenție, precizie de lucru, motricitate fină, gândire critică, analitică. Lucrul manual, activitățile de abilități practice au o influență pozitivă asupra modelării caracterului elevilor, fiind benefice și necesare, în primul rând copiilor timizi, care capătă încredere în forțele proprii, care își ridică stima de sine și imaginea de sine, utilizându-și resursele interne proprii.
Cultivând abilitățile practice ale elevilor în copilărie, se contribuie, de fapt, la formarea unor personalități armonioase ale elevilor încă de la o fragedă vârstă.
6 sau 7 ani acasă? Un studiu despre beneficiile înscrierii la școală la 6 sau la 7 ani
Pe rețelele de socializare se dezbat (cu multă patimă) problematici ce țin de domeniul educației. Unul dintre subiectele care stârnește interesul este acela legat de vârsta la care copilul va merge la școală. Metodologia conform căreia copiii sunt înscriși la școală oferă soluția. Dar există situația în care părintele dorește să intervină, considerând că încă nu este momentul ca preșcolarul să devină școlar. În cazul copiilor născuți între 1 septembrie și 31 decembrie se pune problema dacă se amână sau nu începerea vieții de școlar.
Prezentul articol este un studiu în legătură cu motivele care determină părinții să înscrie copii la școală la vârsta de 6 sau 7 ani și poate oferă o soluție legată de dilema „6 sau 7 ani?”.
„Să fiți cuminți!”
Cred că educația înseamnă mai mult decât repetarea obsesivă a unor propoziții preluate și folosite în contexte inadecvate. Comunicarea imperativă, cu impact transformațional la nivel de comportament, Să fiți cuminți! nu are nicio eficiență în relația adult-copil, întrucât este doar un mecanism de siguranță a adultului pentru liniștirea conștiinței în educarea copilului din partea căruia se așteaptă ascultare totală.
Articolul de față își propune, prin metoda empirică, să explice mesajul conținut într-o singură propoziție imperativă, fondată pe dorința unui emițător, de regulă adult, care îl transmite de-a lungul multor generații.
Rolul comunității locale și al familiei în educarea adolescenților – carențe, direcții de urmat, prognoze
Societatea contemporană este pusă în fața unor provocări, în privința educației elevilor, la care este foarte greu să găsești soluțiile cele mai bune sau cel puțin favorabile și de preferat. Schimbările intempestive din școală, familie, mediu social, comunitate sunt tot mai dificil de adaptat cerințelor, tot mai rapide și mai greu de stăpânit. Contradicțiile aduc adesea sistemul educațional în fața unor alternative și compromisuri. Elevul docil din timpurile demult apuse a devenit tot mai subjugat, efectiv, unor comportamente și cutume, în care spiritul de grup primează dincolo de orice idee de bună-cuviință, condescendență și respect. Prin statusul său genetic, omul este o ființă asociativă, nu poate trăi izolat, din aceasta rezultă și o serie de limite în educația adolescenților în familie şi societate, practic, un copil singur poate fi educat mult mai corect decât unul integrat aleatoriu într-un grup nepotrivit, din aceasta rezultând adesea comportamente deviante cu urmări greu de stăpânit, ideal ar trebui ca familia, societatea și școala să conlucreze armonios în educarea elevilor, a tinerilor, în general, practica dovedește totuși multe disfuncționalități în acest sistem pe care le vom trata în cele ce urmează.
Articol integral →Starea de bine a preşcolarului în contextul actual al izolării
Contextul actual a adus schimbări pe toate planurile în viaţa noastră, cu precădere în viaţa celor mici, a căror posibilitate de înţelegere este limitată. În acest sens, părintele se află în faţa unor noi provocări, iar cadrul didactic, prin intermediul diferitelor căi de comunicare, continuă să îi fie partener în educarea preşcolarului. Articolul prezintă realităţi frecvent întâlnite şi oferă câteva sugestii de abordare a preşcolarului şi de acţiune cu acesta.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei