Valențe pedagogice ale povestirii în orele de științe. Povestea calendarului
Prezentul articol examinează valențele formative ale povestirii ca metodă didactică în predarea științelor, o arie curriculară în care prevalează de obicei metodele experimentale și demonstrative. Deși aparent periferic în raport cu specificul disciplinelor științifice, discursul narativ se dovedește un instrument pedagogic complex, capabil să mobilizeze simultan dimensiuni cognitive, afective și metacognitive ale învățării. Prin structura sa secvențială și prin capacitatea de a integra conținutul științific în contexte semnificative, povestirea facilitează nu doar transmiterea de informații, ci și dezvoltarea gândirii critice, a imaginației și a proceselor de internalizare a cunoștințelor.
Articol integral →Reflecții despre parteneriatul (uitat) școală-familie
Trăim într-o perioadă de schimbări profunde în educație. Ca profesor, director și părinte, am putut observa direct efectele rupturii dintre familie și școală. Această ruptură nu este teoretică: se vede în motivația elevilor, în comportamentele lor și în climatul emoțional al claselor.
Educația nu este un câmp de bătălie. Ea nu ar trebui să fie despre competiție între părinți și profesori, nici despre presiunea rezultatelor imediate. Este un spațiu de formare, unde copilul învață să fie curios, responsabil și empatic.
Când un tată își frământă mâinile și spune „Copilul meu e tot ce am pe acest pământ…”, simți că te prăbușești tu, ca profesor de sprijin, cu toată psihopedagogia ta cu tot
Activitatea profesorilor itineranți și de sprijin nu mai este doar despre copiii cu cerințe educaționale speciale, elevii cu dificultăți de învățare și/ sau copiii cu handicap integrați în învățământul de masă. Rolul de a fi manageri de caz servicii psihoeducaționale, atribuit profesorilor de sprijin prin Ordinul 1985/2016 (ordin comun al Ministerului Educației, Ministerului Sănătății și Ministerului Muncii, Familiei și Solidarității Sociale) publicat în Monitorul Oficial al României 1019/2016 privind aprobarea metodologiei pentru evaluarea și intervenția integrată în vederea încadrării copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap, a orientării școlare și profesionale a copiilor cu cerințe educaționale speciale, precum și în vederea abilitării și reabilitării copiilor cu dizabilităţi și/sau cerințe educaționale speciale impune o abordare integrată și complexă asupra contextului situațional în care elevul cu cerințe educaționale speciale își duce viața de zi cu zi. Astfel, profesorul de sprijin este pus în situația de a nu mai fii profesor, ci de a gestiona contexte cotidiene de dezvoltare educațională și psihosocială a elevului beneficiar.
Articol integral →Nu există eșec, există feedback
Feedback-ul este un instrument folosit permanent, indiferent de domeniu, atât în viața personală cât și în viața profesională. În Dicționarul Explicativ al Limbii Române, noțiunea de feedback este explicată astfel: „Retroacțiune care se manifestă la nivelul a diferite sisteme (biologice, tehnice etc.) în scopul menținerii stabilității și echilibrului lor față de influențe exterioare; retroacțiune inversă, conexiune inversă, cauzalitate inelară, lanț cauzal închis”. Așadar, feedback-ul este o reacție cu scopul menținerii echilibrului.
Articol integral →Poetica imaginii și a cuvântului. O abordare integrată a limbajelor artistice în demersul didactic
Actul lecturii se configurează ca act sinestezic în vremurile acestea atât de tehnologizate și de interactive, căci receptorul nu mai decodează exclusiv semne lingvistice, ci interpretează simultan imagini, sunete și simboluri. La orele de literatură, lectura imaginii este o strategie didactică complexă, menită să dezvolte competențele de receptare multimodală ale elevilor prin conectarea textului literar cu limbajul vizual, oferind oportunitatea de a extinde interpretarea textului dincolo de cuvânt și de a cultiva noua sensibilitate, capabilă să recunoască și să recepteze integrat limbajele artistice.
Articol integral →Matematica și dezvoltarea ordinii în gândirea elevilor
Matematica reprezintă o disciplină esențială în educație, având un impact semnificativ asupra dezvoltării gândirii critice și a ordinii în percepția elevilor. Această relație profundă între matematică și gândire nu se limitează doar la memorarea formulelor sau a teoremelor, ci se extinde la abilitatea elevilor de a înțelege relațiile și modelele matematice la un nivel mai profund. Prin asimilarea conceptelor matematice, elevii nu doar că își îmbunătățesc abilitățile de calcul, ci și capacitatea de a aborda probleme complexe, de a analiza informațiile și de a stabili legături logice între diverse idei. Această procesare activă a informațiilor contribuie, de asemenea, la dezvoltarea unor abilități esențiale pentru viață, cum ar fi gândirea critică, raționamentul logic și capacitatea de a lua decizii informate.
Articol integral →A fi profesor de matematică la liceu…
Anul acesta, după 16 ani în care am predat matematică doar la gimnaziu, am făcut un pas important în cariera didactică și m-am mutat, în urma unui transfer, la un liceu teoretic. Ce înseamnă să fii profesor de matematică la liceu? Uneori mă întreb și eu ce înseamnă pentru mine acest lucru? Din afară, pare o meserie simplă, în care predai formule, corectezi teste și verifici elevii dacă au rezolvat corect exercițiile propuse. Dar, când privesc mai adânc, îmi dau seama că această profesie înseamnă mult mai mult: este un dialog continuu între logică și emoție, între rigoare și înțelegere, între prezentul plin de întrebări al elevilor și viitorul lor încă neconturat.
Articol integral →Limba și literatura română între convingerile profesorilor și concepția curriculară. Un posibil portret al profesorului
În contextul educațional actual, profund tehnologizat, profesorul de limba și literatura română se află la confluența dintre tradiție și modernitate, dintre păstrarea valorilor canonice și adaptarea la noile paradigme curriculare. Tema propusă în acest an de simpozion, „Limba și literatura română între convingerile profesorilor și concepția curriculară“, invită la reflecție lucidă asupra modului în care identitatea noastră profesională se armonizează versus se confruntă cu actualele direcții de reformă educațională. E o tensiune interesantă și totodată dificilă aici: aceea dintre convingerea personală că limba română este un spațiu al spiritului, al valorilor sufletești, spirituale, morale, culturale și cerința curriculară care ne solicită să formăm competențe, să evaluăm performanțe școlare, să cuantificăm progresul. Altfel spus, să cuantificăm poezia, să apreciem prin note frumusețea, să păstrăm sufletul limbii și al literaturii, al disciplinei, per ansamblu, într-un sistem standardizat și tehnicizat. În acest context, predare limbii și a literaturii române devine o artă a echilibrului: rigoare și creativitate, text/ viață, algoritm/ sensibilitate.
Articol integral →Impactul digitalizării asupra motivației elevilor în activitățile de educație fizică
Digitalizarea reprezintă una dintre cele mai profunde transformări ale educației contemporane, redefinind nu doar conținuturile, ci și modurile prin care elevii se raportează la procesul de învățare. Într-un context în care tehnologia a pătruns în aproape toate domeniile vieții, inclusiv în educația fizică și sportul școlar, se ridică o întrebare esențială: în ce măsură digitalizarea influențează motivația elevilor pentru activitățile fizice? Prin acest articol, îmi propun să analizez impactul pozitiv și provocările pe care le aduce digitalizarea în educația fizică, pornind de la premisele unei pedagogii moderne, centrate pe elev și susținute de instrumente tehnologice interactive.
Articol integral →Educația timpurie în era digitală: aplicarea modelului blended-learning în grădiniță
Trăim într-o eră digitală în continuă evoluție, iar integrarea tehnologiei în educație a devenit nu doar o opțiune, ci o necesitate. Numeroase articole și studii științifice recente [1-6] evidențiază rolul tehnologiilor digitale în educație și subliniază impactul pozitiv al acestora atât în ceea ce privește stimularea implicării elevilor, dar și asupra reducerii decalajelor educaționale inclusiv pentru preșcolari [7-9]. În România, „Cadrul de competențe digitale pentru elevi” (DigComp) și „Cadrul european pentru competențele digitale ale educatorilor” (DigCompEdu) încurajează dezvoltarea competențelor digitale ale educatorilor, inclusiv în grădiniță, iar recomandările din „Reperele fundamentale în învățarea timpurie a copilului” (2024) susțin utilizarea resurselor digitale ca parte integrantă a dezvoltării globale a copilului. În învățământul preșcolar, unde jocul și experiența directă sunt esențiale, introducerea elementelor digitale într-un mod echilibrat și benefic devine o provocare cu atât mai mult [10], [11]. În acest context, prezenta lucrare abordează tocmai nevoia de dezvoltare a competențelor digitale timpurii pentru a răspunde diverselor nevoi educaționale, inclusiv pentru copii cu cerințe educaționale speciale (CES), explorând modul în care modelul blended-learning poate fi implementat eficient în grădiniță, fără a neglija specificul vârstei preșcolare. Abordarea este una calitativă, axată pe studiu de caz și observație participativă, urmărind evidențierea fezabilității și eficacității implementării modelului blended-learning la nivel preșcolar, prin prezentarea unui exemplu concret de bune practici.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei